Într-o insulă aridă
era un far, iar păzitor al acestui far era un om sărac, familist, care primea o
plată mică pentru aceasta, dar și pescuia, iar peștele pe
care-l prindea îl ducea să-l vândă la o insulă vecină. Mergea regulat acolo,
dar de multe ori întârzia să se întoarcă. Câteodată banul îl ispitește pe om și-l face să
greșească. De fiecare dată mergea la o cârciumă și acolo își cheltuia
banii. Femeia și copilul lui îl așteptau
acasă, neliniștindu-se de multe ori.
Femeia era
credincioasă și adeseori se ruga cu fiul ei, rugându-se lui Dumnezeu
să-l ocrotească pe bărbatul ei și să-l izbăvească de patima sa, însă
fără nici un rezultat.
Într-o noapte de
iarnă, bărbatul iarăși întârzia să vină acasă. Ningea și furtuna
începea să se dezlănțuie. Neliniștea mamei și a
copilului era mare, văzând că tatăl nu mai apărea. Și-au făcut
rugăciunile amândoi și au mers să se culce. Însă mama nu a
închis un ochi. Dar nici copilul. Cunoașteți desigur
dramele acestor familii, ai căror bărbați se îmbată, joacă
cărți și se abat de la buna cuviință.
Copilul însă nu se
putea liniști. Pe ascuns, fără să observe mama lui, a luat
felinarul, l-a aprins, a ieșit din casă și a pornit
spre cărarea pe care știa că avea să treacă tatăl său. Mergea cu
felinarul ridicat deasupra capului și striga:
- Tată!… Tată!…
Vino! Pe aici este drumul.
Copilului i s-a
părut că a auzit de departe izbiturile bărcii de valuri și s-a
gândit că tatăl său este pe undeva pe aproape. Dar nu s-a înșelat. Amețit de
băutură, tatălui i s-a părut că a auzit glasului copilului său și s-a
trezit. A întors barca și s-a îndreptat spre locul unde a văzut o
lumină și a auzit glasul copilului său. Trăgând din greu la
vâsle, în cele din urmă a ajuns la mal. A legat barca și,
clătinându-se, a început să meargă. Zăpada acoperise cărarea. După ce a mai
mers o bucată, s-a împiedicat de ceva și a căzut.
Încercând să se ridice, a văzut că se împiedicase de copilul său. Din pricina
frigului și a zăpezii mari, copilul a leșinat și și-a dat
sufletul.
Moartea copilului
l-a trezit din beție. L-a luat pe umăr și a urcat
spre casă. Ajungând acasă vă puteți închipui ce a urmat. Supărare mare
și pentru
tată și pentru mamă. Înaintea copilului mort tatăl a făcut o
făgăduință:
- Fiule, moartea ta
mi-a deschis drumul. De astăzi înainte nu voi mai pune băutură în gură nici nu
voi mai merge pe drumul păcatului. De astăzi înainte voi deveni un om al lui
Dumnezeu.
Și s-a
pocăit cu adevărat, îndemnându-l la aceasta moartea copilului său.
Aceasta este o
întâmplare care ne duce cu mintea la alt fapt mare și
cutremurător, în care un alt felinar, nu de un copil, ci de Însuși
Dumnezeu-Omul a fost aprins sus pe Golgota, și a strigat
din vârf spre toate marginile lumii:
- Fiilor, frații Mei,
veniți! Pe aici este drumul.
Și Iisus
Nazarineanul și-a dat ultima Sa suflare și ne cheamă
pe toți să mergem pe calea Ortodoxiei. Uniți sub
turlele sfintelor noastre Biserici, uniți în credință, uniți în
dragoste, uniți în hotărârea de a mergea pe calea pe care a deschis-o
Hristos. Căci El a spus: „Eu sunt Calea și Adevărul și Viața”.
Foto: Far în
Gytheiou, Lakonia, Grecia
0 comments:
Trimiteți un comentariu