Tinerii
trebuie să se gândească bine. Tinereţea este, ştim foarte bine, organic,
fiziologic, bântuită de dorinţă, de dorinţa de cunoaştere. Simţurile sunt
agitate, violente, mai ales în anii adolescenţei târzii. Ştiu că sunt înapoiată
şi atât de bătrână încât am rămas cu o sută de ani în urmă, dar tânărul
credincios trebuie să se păstreze într-o atitudine de respect, de stimă, de
afecţiune faţă de sexul celălalt. În clipa în care unul dintre tineri, fată sau
băiat, se gândeşte la celălalt şi se naşte între ei o afecţiune oarecare, ei ar
trebui să se gândească la ceea ce este binecuvântarea lui Dumnezeu, la
căsătorie. Aşa merge mai departe societatea, pe drumul cel bun şi curat. Aşa
merge lumea înainte, întemeindu-se pe celula aceasta, cea mai puternică, cea mai
vie – familia, sfânta familie: tata, mama, copilul, copiii.
Desigur,
viaţa este din ce în ce mai grea. Bunicii şi străbunicii noştri aveau între
treisprezece şi şaisprezece copii – aşa au avut bunicii mei de amândouă
părţile. Nu mai poţi să ceri aşa ceva astăzi: când toată lumea lucrează, când
toţi oamenii sunt ocupaţi, femeile nu mai au atâţia copii. Dar conştiinţa
legăturii sufleteşti, indestructibilă, între soţ, soţie şi copii, această
conştiinţă trebuie să fie extraordinar de vie şi nesupusă variaţiilor de
temperatură a simţurilor. Aici te înhami pentru o viaţă.
Era
o vorbă pe care mi-o spuneau mereu bunicile mele: ce Dumnezeu a împreunat omul
să nu despartă, moartea să despartă. Şi mai spuneau un lucru bunicile mele:
cinstea casei, femeia o ţine. Femeia este cea care dă demnitate şi vrednicie
familiei, şi durată.
Sunt
lucruri de o mare frumuseţe, sunt atribute de o mare frumuseţe pe care eu cred
că acel tineret al nostru model le trăieşte. Dar sunt puţini şi nu îndrăznesc
să se manifeste. Aceasta este opinia mea. N-au curaj, fiindcă împrejur este o
altă lume. Copiii aceştia ai noştri credincioşi sunt o lumină, sunt nişte
modele. Ei cei dintâi să-i înveţe pe ceilalţi. Să le arate celorlalţi cum se
trăieşte, în aşteptarea mântuirii.
Sigur
că unele vorbe par puţin învechite, sunt probabil învechite în urechile tinerilor,
dar eu vorbesc dintr-o experienţă îndelungă. Am văzut lumea, nu în cruciş şi
curmeziş, dar am văzut multe părţi ale lumii. Tineretul este întotdeauna
extraordinar.
Tânărul
credincios de mâine va trebui să se transforme, după părerea mea, din model în luptător.
Va trebui să ia altă ipostază a modelului: luptătorul eroic, acela care îşi dă
şi viaţa pentru credinţa lui, pentru neamul lui, pentru ceea ce înseamnă
spiritualitatea acestui neam.
fragment din cartea Credinţe, mărturisiri, învăţăminte - Maica Benedicta
0 comments:
Trimiteți un comentariu