Silvia Radu - deschiderea expoziției Grădina cu îngeri

Partea I

Partea a II-a

Partea a - III-a

Expoziția poate fi vizitată la Palatul Mogoșoaia până pe 24 iulie.

Silvia Radu se naște la 30 iunie 1935 în satul Pătroaia.

Studii: Institutul de Arte Frumoase București 1954-1960, Clasa Lucian Murnu și Constantin Baraschi. Între 1961-2003 expune la majoritatea expozițiilor de artă românească din țară și din străinătate organizate de Ministerul Culturii, U.A.P. și Primăria Municipiului București.

Foto: Ziarul Lumina

Participări la expoziții internaționale de grup:

1967, Anvers – expoziție de sculptură; 1968, Praga – expoziție de artă românească; 1969, Leguano – Castelazza – expoziție internațională de pictură în aer liber; 1969, Paris – Bienala tineretului; 1970, Torino – expoziție de artă românească; 1970, Varșovia, Leningrad, Praga – expoziție de artă românească; 1975, Berlin: - „Plastik and Blumen”; 1976, Bonn – expoziție de artă românească; 1979, Damasc – expoziție de sculptură mică românească; 1980 Amann (Iordania) – Bagdad (Iraq) – expoziție de sculptură mică. 1984 – expoziție de artă românească la Pinacoteca din Atena. 1985, Grecia – Skironyo Muzeu; 1987, Sofia – expoziție de pictură și sculptură; 1989, Sofia – expoziție de artă plastică românească.

Foto: Majestic

Din 1990 expune la numeroase expoziții organizate de Ministerul Culturii și U.A.P. 1993-1994 – Expoziție la galeria „Galla”, București; 1994 - galeria „Orizont”, București – sculptură mică; 1994-1995, galeria „Apollo”, București – Diversitatea formei I și II; 1996, galeria „Apollo”, București – expoziția filialei București; 1997 galeria „Eforie” București – expoziția „Desenele sculptorilor”; 1998, Budapesta, Mucsarnok Macrotrans – Reprezentation (Sorin Dumitrescu, Laszlo Beke); 1999 sala Parlament, București – „Sacrul în artă”; 1999, galeria „Apollo”, București – salon municipal; 2000-2002 Salon municipal; 2000, Constanța – „2000 de ani de creștinism”; 2001, Romexpo, București – salon național; 2001, Muzeul Literaturii Române, București, expoziția donațiilor pentru „Fundațiile regale”; 2002, Teatrul Național București – „Femei creatoare”; Târgul Internațional de Artă – edițiile I, II, III, IV.

Expoziții personale:

1967 expoziție de sculptură împreună cu pictorița Sultana Maitec la Sala Dalles; 1984 expoziție personală de pictură la Muzeul de Artă, Constanța; 1989 Sala Dalles – expoziție personală – pictură, sculptură, porțelan; 1990 expune împreună cu Mircea Spătaru la sediul U.N.E.S.C.O., Paris; 2001 – expoziție de pictură la Galerii de artă, Constanța; 2003, expoziție la galeria „Sabina&Jean Negulescu”, București; 2003 Bistrița, Galeriile U.A.P., Biserica Evanghelică Herina, Târgu Mureș, Galeriile U.A.P., Cluj, Muzeul Național de Artă. 
Ultima expoziție a artistei se intitulează „Grădina cu îngeri”.

Foto: Ziarul Financiar

Lucrări de artă monumentală:

Legenda Meşterului Manole”, piatră – Parcul Herăstrău, București; 1969, Costinești – „Sculpturi ambientale”, beton armat; 1971, „Neptun”, marmură – stațiunea Neptun; 1987 Statuie pentru eroii din războaiele mondiale din satele Pătroaia și Poglogeni, marmură; 1994 Satul Limanu – Biserica Sf. Nicolae – cinci reliefuri din bronz: Sf. Nicolae și Cei Trei Ierarhi: Vasile, Grigorie și Ioan – donație, bronz – Sf. Treime; 1995 Statuia Sf. Gheorghe – Piața Sf. Gheorghe, Timișoara, donație, bronz. Pe soclul acestei statui sunt scrise numele copiilor morți la Revoluția din 1989.

Premii: 1964 Premiul II Sculptură; 1966 Premiul II Artă Monumentală; 1974 Premiul pentru sculptură al U.A.P.; 2000 Premiul Salonului de Artă, București, 2003; Marele Premiu Prometheus – Opera Omnia, împreună cu Vasile Gorduz. Lucrări ale artistei se află în colecții din țară și din străinătate.

Au scris despre artistă: Dan Hăulică, Anatol Mândrescu, Vasile Drăguț, Ion Frunzetti, Maria Magdalena Crișan, Dan Stanca, Sorin Dumitrescu, Ruxandra Garofeanu, Mircea Oliv, Cristina Anastasiu, Petre Comarnescu, Pavel Șușară, Alexandra Titu, Grigore Hagiu, Constantin Prut, Dorana Coșoveanu.

Silvia Radu este și ctitor de biserici. Împreună cu soțul ei, marele sculptor Vasile Gorduz, a ridicat mănăstirea din localitatea în care s-a născut, Pătroaia-Deal din județul Dâmboviţa, biserica din Vama Veche, locul unde ani la rândul cei doi au pictat şi sculptat, a ajutat la repararea Bisericii din Potlogeni-Vale, unde sunt înmormântaţi părinţii şi bunicii din partea mamei.

Prin tot ceea ce face, Silvia Radu dorește să aducă bucurie oamenilor, iar ceea ce spune Dan Hăulică la vernisajul expoziției din 2003 de la Bistrița pare să întregească portretul acestei personalități aritistice:

„Acest versant al unor asprimi bine asimilate, al unui duh mediteranean, activ în chip vital, dincolo de rigide coduri de apartenență, așază împreună, cu prospețime autentică, operele vastei expoziții din 1989, deschisă la Sala Dalles. Astăzi, după itinerariul Silviei Radu din ultimii 10-12 ani, le resimțim părtașe la un capitol desigur fertil, trăit cu dignitate vestitoare înscriindu-se, însă, ca un Vechi Testament, în creația artistei. Deceniul care se încheie i-a adăugat, peste norocul acelor salubre izbutiri, un elan nou, ca și cum fața i s-ar fi întors spre o lumină înaltă, de cules fără zăbavă, să încunune suișul de până acum. Chemându-ne răspicat la amplitudini redemptoare, de data aceasta truda artistei devine finalitate care să justifice ceea ce îi stă îndărăt aidoma unui Nou Testament complementar cu semnele duratei care îl precede.

Nu pentru a saluta vreun conformism iconografic am relevat cu altă ocazie, la o artistă impregnată de cultură mediteraneană, cum este Silvia Radu, detalii cărora le-am putea atribui conotații „istoricizante”. Îndărătul Bizanțului, canonic ecran de proiecție pentru roirea îngerească, Silvia Radu ne lasă, uneori, să ghicim câte o tresărire ce încurcă fertil derivațiile, apărându-le de simplism și de prea lesnicioasă netezime.

Abraham, la ceasul unei amieze de arșiță, întâmpinându-i pe cei trei îngeri sub umbra binefăcătoare a stejarului, se află confruntat cu însuși absolutul. Miraculos emergenți, oaspeții nu încap în măsuri de precară circumscriere. Ceea ce teologii consideră prima imagine revelată a Sfintei Treimi, nemurită în sărbătoarea alburilor din icoana lui Rubliov, se regăsește ca o marcă suprem aluzivă și la Silvia Radu, în locurile strategice ale exprimării ei actuale: pe scuturile, de pildă, în care s-au transformat aripile îngerești, la vremea agresiunii din Serbia.

Ba chiar, în zvâcnirea de aripi albe din creația Silviei Radu, abia expusă la Bistrița Năsăud, mi se părea că întrevăd, justițiară, pedagogică, amintirea scării pe care o visa patriarhul biblic, și a volițiului la care se dedau îngerii spre a ne obișnui din nou să pășim curajos, neatârnați de povara păcatelor.

Nu arta, așadar, care place, superficial și suficient, nu aceasta este definiția ce i s-ar potrivi prietenei noastre.; o artă, însă, care comunică plăcerea creației, ca un dor liber, trăit în chip responsabil, făcând din respirația esteticului un postulat al vieții care-și merită numele.”

Artista Silvia Radu consideră că astăzi replica lui Tengiz Abulatze din filmul „Căința” – „Ce rost ar avea un drum care nu duce la o biserică?” este mai actuală ca oricând.