Dumitru Manolache, 25 mai 2013
„Veţi muri atât cât aţi refuzat să trăiţi“, spunea
scriitorul scoţian George Mac Donald în romanul său „Lilith“, încercând să
sugereze că omul este nemuritor, în măsura în care îşi acceptă viaţa aşa cum îi
este ea dată de Creator. Fără a-l fi citit pe Mac Donald, Cornel Ionuţ Fuiorea,
din satul Poiana Lacului, judeţul Argeş, îi confirmă ideea, căci vieţii lui,
mult prea încercată, acest om i-a adăugat dimensiunea verticală a iubirii
aproapelui. Pentru că Dumnezeu i-a salvat fiica bolnavă de leucemie, la rându-i,
Cornel Ionuţ Fuiorea ajută, din mare dragoste creştină, copii cu boli grave şi
ridică impresionante troiţe pe cele mai importante drumuri ale ţării.
Am aflat de Cornel Ionuţ Fuiorea de la un artist
despre care am scris în „Ziarul Lumina“, fără să ne imaginăm că bărbatul acesta
poartă în sine pecetea suferinţei luminate. A acelei dureri
care naşte putere, lumină, dragoste de semeni şi zideşte. Zideşte profund,
aşezat şi temeinic, cu fiecare gest pe care îl face, un alt fel de iubire: cea
verticală, profundă, ce se numeşte har şi care vine de la Dumnezeu.
O durere care i-a schimbat viaţa
Când am ajuns în curtea lui de
la Valea Lacului, ne-a întâmpinat un bărbat tânăr, ars de soare, cu mâinile
bătucite de muncă, purtând pe ele chipul calvarului, al crucii pe care o duce, demn, conştient, spre Golgota, pentru
a o înfige acolo, nu ca ocară, ci învingătoare, biruitoare a morţii. Omul
acesta nu întoarce spatele vieţii, ci o primeşte în piept, chiar dacă
loviturile ei uneori dor, rănesc adânc.
Este căsătorit cu Maria, are
trei fete, cu vârste cuprinse între 14 şi 19 ani. În noiembrie 2009, fata cea
mică, Loredana-Cristina, a fost diagnosticată cu leucemie. A stat în Spitalul
Fundeni din Bucureşti 38 de zile, unde a intrat în şoc anafilactic. Părinţii au
dus-o în Italia şi, în 31 decembrie 2009, a fost internată în Spitalul „San
Mateo“ din Pavia, în apropiere de Milano. Doi ani a stat mama cu fata în
spitalul din Italia. Treptat, Loredana a început să se simtă bine şi chiar
foarte bine. Tratamentul şi analizele medicale au costat 50.000 de euro, la
care s-au adăugat celelalte cheltuieli de întreţinere.
Ca să poată face faţă
cheltuielilor, Cornel Ionuţ Fuiorea a înfiinţat, în februarie 2010, Asociaţia
„Trăiesc datorită vouă“. „Atât de mare a fost Dumnezeu, încât mi-a dat putere
şi am reuşit să strâng suma din donaţiile primite din toată ţara. Şi când am văzut
că Loredana se simte foarte bine, din banii strânşi, am donat la rându-mi un
miliard de lei vechi unui copil mic, diagnosticat cu sindromul Down şi cu alte
afecţiuni care îi puneau viaţa în pericol. I-am ajutat şi familia, care mai are
încă şase copii acasă, pentru a-l duce în Italia, unde a fost operat şi acum se
simte bine“, povesteşte bărbatul.
Proiectul celor 44 de troiţe
pentru suferinzi
Apoi, s-a gândit, şi reuşit, să
facă un cofraj pentru troiţe unicat în ţară. „Am muncit mai mult de nouă luni singur. Prima
troiţă realizată am instalat-o, în august 2012, în comuna Poiana Lacului, sat
Grădineşti, ca semn de mulţumire către bunul Dumnezeu, pentru tot ceea ce mi-a
dăruit. În ziua de Crăciun, anul trecut, am sfinţit-o, pentru că Loredana este
născută pe 24 decembrie, noaptea târziu, spre ziua Naşterii Domnului. Intenţionez
să realizez 44 de troiţe pictate. Până acum, am construit cinci: aceasta de la
Poiana Lacului, apoi una amplasată la ieşirea din Bucureşti, spre Piteşti, alta
la Nistoreşti, pe DN1, aproape de Sinaia, alta în Argeş, pe drumul Câmpulung
-Braşov, şi alta în Bacău. Urmează a şasea. Banii rezultaţi din vânzarea
troiţelor vor fi îndreptaţi în două direcţii: donaţia către copii diagnosticaţi
cu leucemie, sindromul Down şi alte diagnostice grave şi construcţia altor
troiţe“, ne descoperă planul său Cornel Ionuţ Fuiorea.
În ianuarie 2013, a donat 7.000
de lei pentru alţi doi copii cu boli grave, 2.000 lei pentru un altul,
diagnosticat cu leucemie acută, şi 5.000 de lei pentru un copil care are o
gaură în inimă, donaţii făcute „nu în ideea de a mă lăuda, ci pentru faptul că
Dumnezeu mi-a ajutat pentru tot ceea ce eu m-am rugat“, mărturiseşte omul.
În decembrie 2012, a mai donat
încă 5.000 de lei pentru un bărbat diagnosticat cu leucemie şi cu alte probleme
de sănătate, care nu se poate întreţine.
Viaţă din viaţă, pentru viaţă şi
Dumnezeu
Loredana este acum acasă, se
simte bine şi merge la şcoală ca orice copil normal. După doi ani de tratament
citostatic, fata nu este în nici un fel afectată.
L-am întrebat pe domnul Fuiorea
în ce relaţie a fost cu Dumnezeu până la momentul acestei cumplite încercări. „Părinţii
mi-au insuflat credinţa în Dumnezeu, iar eu, de mic, am început să cred în
existenţa Lui, că este bun şi ne ajută, dar că şi noi, la rându-ne, trebuie
să-I mulţumim într-un fel. Când aveam nouă luni, tata m-a adoptat. Avea 50 de
ani. Toată lumea spunea că Florea, aşa îl chema pe tata, nu trăieşte să-şi vadă
nepoţii. M-am căsătorit, iar tata a paralizat. Cu putere de la Dumnezeu, după un
timp, a reuşit să se ridice din pat, a început să meargă şi a trăit până a
născut soţia mea. Când a venit de la maternitate cu prima fată,
Mihaela-Claudia, soţia i-a arătat-o, iar a doua zi, tata a murit în braţele
mele…“, povesteşte omul.
Izbăviţi prin moartea
Mântuitorului
De profesie tâmplar de mobilă,
Cornel Ionuţ Fuiorea a absolvit recent şi cursurile şcolii de asistenţi
medicali. „Sunt asistent medical generalist, dar eu leg la fier beton, cofrez şi m-am implicat
atât de mult în realizarea acestui proiect, încât altceva nu văd în faţa
ochilor“, ne mai spune el.
Înainte de plecare, am
cunoscut-o şi pe Loredana. „Mă simt foarte bine, şi-I mulţumesc foarte mult lui
Dumnezeu, pentru că El m-a ajutat să trec peste ce am avut şi pentru că L-a
ajutat pe tata să facă ce a făcut pentru mine. Fără ajutorul Lui, probabil acum
s-ar fi vorbit despre mine la timpul trecut. Sunt bucuroasă, fericită şi
mulţumită“, ne spune fata.
Cunoscându-l pe acest bărbat, ne-am convins şi noi că
nu murim decât atât cât refuzăm să trăim. Şi că refuzăm să trăim uitând să
iubim. Să ne iubim aproapele, trăire care, până la urmă, înseamnă viaţă.
Împlinire creştină, sau cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur într-o omilie,
„Nimeni să nu se teamă de moarte, că ne-a izbăvit pe noi moartea Mântuitorului;
a stins-o pe ea Cel ce a fost ţinut de ea… Înviat-a
Hristos şi viaţa stăpâneşte. Înviat-a Hristos şi nici un mort nu este în
groapă…“
Loredana împreună cu tatăl său, în faţa troiţei din Poiana Lacului
Sursă: Ziarul Lumina
0 comments:
Trimiteți un comentariu