Gemeni-unul a fost avortat iar unul a supravieţuit

În 1970, Betty a încercat să o avorteze pe Sarah în Los Angeles. La acea vreme, Betty nu știa că era însărcinată cu gemeni. Un copil a fost avortat, dar, în mod miraculos, Sarah a supraviețuit. Sarah şi-a iertat mama iar timp de cinci ani au călătorit în lume vorbind împreună despre durerea și suferința cauzată de avort.

Sarah îşi spune povestea ei:

"Acum douăzeci și nouă de ani, mama mea a decis să facă un avort. În acel moment era însărcinată cu gemeni, dar nimeni nu ştia acest lucru, nici măcar doctorul ei. Micuţul meu frate și cu mine creşteam  în pântecele ei... până în acea zi îngrozitoare. Înainte de avort, eram amândoi în viață. Câteva momente mai târziu, eram singură.

Este înfricoșător să mă gândesc că am fost aproape avortată. Într-un fel, în mod miraculos, am supravieţuit! Fratele meu geamăn nu a fost atât de norocos. Andrei a fost avortat și l-am pierdut pentru totdeauna.

Câteva săptămâni mai târziu, mama a fost șocată simţind că ceva se mişcă în pântecele ei. Ea avea deja cinci copii și știa ce se simte atunci când un copil loveşte în pântece. Şi-a dat seama imediat că era încă gravidă. S-a întors la doctor și i-a spus că este încă însărcinată ... că ea a făcut o mare greșeală și că vrea să păstreze copilul.

Din acea zi, mama regretă profund avortul. Știu că durerea este de nesuportat pentru ea în momentele în care se uită la mine și știe că l-a avortat pe fratele meu geamăn. Mama spune că Dumnezeu mi-a salvat viața. . . că mâna lui Dumnezeu m-a acoperit, m-a ascuns în pântecele ei și m-a protejat de bisturiu.

După ce am supraviețuit avortului, m-am născut cu şolduri bilateral dislocate și multe alte handicapuri fizice. La nouă zile după ce m-am născut, am fost dusă la un chirurg ortoped care a aplicat câte un ghips pe fiecare dintre picioarele mele micuţe. Mama scotea aceste mulaje cu un clește în fiecare luni dimineață și să mă ducea la medic pentru a-mi pune altele noi.

La şase săptamâni mi-a fost pus primul meu ghips pe corp. Mai multe intervenţii chirurgicale şi imobilizări în ghips au avut loc în următorii câțiva ani. Din păcate, medicii mi-au spus că acum voi avea nevoie de intervenţii chirurgicale la fiecare 5 ani.

Astăzi, îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că am supraviețuit avortului, dar durerea continuă în familia mea. În memoria fratelui meu, Andrew, am cumpărat o piatra memorială pe care am aşezat-o într-un cimitir din California de Sud. Pe ea scrie:

ANDREW James Smith, fratele geamăn al lui Sarah - în inimile noastre vei fi mereu viu - noiembrie 1970

Vă rugăm să faceţi cunoscută povestea noastră, astfel încât tragedia avortului să nu mai rănească copii și familii. Toată lumea trebuie să știe adevărul despre avort. Mulțumesc. "

- Sarah Smith

Traducere din ProLife.com