Fraţilor,
fiind îndreptaţi din credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Iisus
Hristos, prin Care am avut şi apropiere, prin credinţa la harul acesta, în care
stăm, şi ne lăudăm întru nădejdea slavei lui Dumnezeu. Şi nu numai atât, ci ne
lăudăm şi în suferinţe, bine ştiind că suferinţa aduce răbdare, şi răbdarea
încercare, şi încercarea nădejde; iar nădejdea nu ruşinează pentru că iubirea
lui Dumnezeu s-a vărsat în inimile noastre, prin Duhul Sfânt, Cel dăruit nouă.
Căci Hristos, încă fiind noi neputincioşi, la timpul hotărât, a murit pentru
cei necredincioşi. Căci cu greu va
muri cineva pentru un drept; dar pentru cel bun poate se hotărăşte cineva să
moară. Însă Dumnezeu îşi arată dragostea Lui faţă de noi prin aceea că, pentru
noi, Hristos a murit când noi eram încă păcătoşi. Cu atât mai vârtos, deci,
acum fiind îndreptaţi prin sângele Lui, ne vom izbăvi prin El de mânie. Căci
dacă, pe când eram vrăjmaşi, ne-am împăcat cu Dumnezeu, prin moartea Fiului
Său, cu atât mai mult, împăcaţi fiind, ne vom mântui prin viaţa Lui.
EVANGHELIA
MATEI 6, 22-33
Zis-a Domnul către dânşii: luminătorul trupului este ochiul; dacă va fi
ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat; iar dacă ochiul tău va fi rău,
tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina, care este în tine, este
întuneric, cu cât mai mult va fi întunericul! Nimeni nu poate să slujească la
doi domni, căci sau pe unul va urâ şi pe altul va iubi, sau după unul se va
ţine şi de celălalt nu va avea grijă; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui
Mamona. Drept aceea vă spun vouă: să nu vă îngrijiţi pentru viaţa voastră
gândind ce veţi mânca, ori ce veţi bea; nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi
îmbrăca. Oare, nu este viaţa mai mult decât hrana, şi trupul, decât
îmbrăcămintea? Uitaţi-vă la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră,
nici nu adună în hambare, şi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Au nu sunteţi
voi cu mult mai presus decât ele? Şi cine dintre voi, oricât şi-ar pune el
mintea, poate să-şi adauge la statura sa un cot? Iar de îmbrăcăminte ce vă
îngrijiţi? Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu
torc, şi totuşi vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea sa, nu s-a
îmbrăcat ca unul dintre ei. Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este şi mâine
se aruncă în cuptor, Dumnezeu în acest fel o îmbracă, oare, nu cu mult mai mult
pe voi, o puţin credincioşilor? Deci, să nu duceţi grijă zicând: ce vom mânca,
sau ce vom bea, sau cu ce ne vom îmbrăca! Că toate acestea le caută păgânii;
doar ştie Tatăl vostru cel ceresc că aveţi nevoie de toate acestea. Ci căutaţi
mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate acestea se vor
adăuga vouă.
Sf. Nicolae Velimirovici despre necunoaştere, griji si deznădejde:
Necunoaşterea,
grija şi deznădejdea stau ca un bici întreit deasupra capului oricui Îl uită
şi-l leapădă pe Dumnezeu, Ziditorul său. Căci cu cât adună mai multe cunoştinţe
mărunte, cu atât simte că ştie mai puţin; cu cât grămădeşte mai multă bogăţie,
cu atât se simte mai sărac; cu cât caută mai multă fericire, cu atât se cufundă
mai adânc în întunericul deznădejdii.
Ştiţi, oare,
cine sânt cei mai mari neştiutori? Sânt oamenii care nu-l cunosc pe Dumnezeu,
nici puterea lui Dumnezeu. Aceasta a mărturisit-o însuşi Domnul Iisus, când a
spus saducheilor, ispititorii Săi: Vă rătăciţi, neştiind Scripturile, nici
puterea lui Dumnezeu. /Mat. 22:29/ Iar saducheii erau Evrei atotştiutori, dar
fără credinţă în Dumnezeu şi înviere. Le ştiau pe toate, numai de Dumnezeu şi
de puterea lui Dumnezeu nu ştiau. Iar cunoaşterea lui Dumnezeu este ca o sare
ce sărează toată cunoaşterea, îi dă gust şi o fereşte de reaua întrebuinţare.
Saducheii vremurilor noastre sânt Europenii iudaizaţi, botezaţi cândva în
numele Domnului Iisus Hristos, dar care şi-au dispreţuit botezul şi s’au
ruşinat de numele lui Iisus. De aceea, toată cunoaşterea lor e mai rea decât
neştiinţa ţăranului, căci e lipsită de gust şi întrebuinţată spre rău. În zadar
se laudă cu cunoaşterea lor lumească, în zadar au luat cunoştinţele fizice
mărunte drept măsură a vredniciei şi măririi omului. Iar ce este înălţat la
oameni, urâciune este înaintea lui Dumnezeu, /Lc. 16:15/ a spus însuşi Domnul
Dumnezeu.
Al doilea rău
care apasă asupra oamenilor vremii noastre sânt grijile.
Griji, griji şi
numai griji. Priviţi la oameni, şi de-ndată vă va fi limpede de unde vin atâtea
griji. Oamenii cu credinţă au griji mici, însă cei fără credinţă au griji mari;
căci oamenii care simt prezenţa lui Dumnezeu în viaţa lor au nădejde în Dumnezeu,
se roagă lui Dumnezeu şi trec toate greutăţile şi grijile lor Celui
Atotputenic. Aruncă spre Domnul grija ta, şi el te va hrăni, /Ps. 54:25/ spune
psallmistul. Citeşte mai mult...
0 comments:
Trimiteți un comentariu