foto: Peter K.,(OrthoPhoto)
Să nu ne lăsăm
influenţaţi de lucrurile pe care le simţim. Nu sunt atât de înfricoşătoare
precum le simţim noi. Să nu ne înspăimântăm, să nu intrăm în panică, să nu ne
comparăm pe noi cu ceilalţi şi să dăm naştere la stări şi mai rele.
În vremurile
de demult oamenii nu intrau în concurenţă cum se întâmplă astăzi. Nu exista
motiv de concurentă. Nu se crea complexul de inferioritate. Astăzi omul se
simte imediat inferior: „ei au fost aleşi, eu nu am fost ales; ei au reuşit,
eu nu am reuşit!". Din câte îmi aduc eu aminte, acest lucru nu exista sau
dacă exista, se manifestă într-o măsură foarte mică.
Astăzi nu se
mai întâmplă aşa, tocmai pentru că omul vede problemele lui în raport cu ceilalţi.
Ce vor spune ceilalţi? Cum vor reacţiona ceilalţi? Cum va rezista? Cum se va
compara cu ei? Şi viaţa devine un martiriu, tocmai pentru că trăim într-o epocă
în care duhul acesta ne influenţează pe toţi. Aşadar, de ce să nu încercăm să rămânem
neinfluenţaţi?
Ştiţi cât de
liniştiţi suntem noi, cei care nu suntem influenţaţi, cei care nu ne comparăm
cu alţii şi nu concurăm cu nimeni? La clerici şi la monahi există acest duh.
De ce n-ar lua
cineva astfel viaţa? Omul ia viaţa astfel, când nu se pierde în realitatea vieţii
pământeşti, ci vede viaţa pământească ca pe ceva inclus în veşnicie. Existăm
pentru puţin în lumea aceasta, pentru a câştiga veşnicia. Atunci când nu
izbutim şi când lucrurile nu se aranjeaza cum ne aşteptam, nu este un eşec. Dar
noi îl simţim aşa.
Am întâlnit
mulţi oameni care au reuşit în viaţă, însă sunt trişti din alte motive, pe care
ceilalţi nu le cunosc. Unii-mi spun din toată puterea sufletului: „Ah, părinte,
nimeni nu se chinuieşte ca mine!". Se miră când eu le spun: „Pe toţi îi
aud spunând aşa!". Toţi oamenii, fără excepţie, consideră că nimeni nu se
chinuieşte mai mult decât ei. Toţi. Aceasta pentru că Dumnezeu a iconomisit ca
fiecare să le trăiască pe ale sale. Dar să nu credeţi că ceilalţi nu au
probleme. Au probleme identice, uneori chiar mai rele, după cum a iconomisit
Dumnezeu pentru fiecare.
Sursă: Arhim. Simeon
Kraiopoulos, „Sufletul meu, Temniţa mea", Editura Bizantină
0 comments:
Trimiteți un comentariu