Un copil de doi ani aflat în „stare vegetativă” și-a revenit după tratamentul cu celule stem

de Wesley J. Smith

6 iunie 2013

Un copil cu paralizie cerebrală, care a suferit un stop cardiac şi devenise – după părerea medicilor – permanent inconştient, a fost tratat cu celule stem păstrate din propriul cordon ombilical şi se pare că tratamentul este un succes. În multe astfel de cazuri, copiii sunt condamnați la moarte prin întreruperea alimentării cu perfuzii, din convingerea că nu mai au șanse să își revină.

Exemplul de față este unul care arată viabilitatea actului medical care protejează viața și o face prin mijloace care protejează viața. El este un contraexemplu clar pentru eutanasierea copiilor crezuți iremediabil bolnavi, cât și pentru actele medicale în care se folosesc celulele stem prelevate de la copii avortați ori care implică proceduri de clonare prin care sunt uciși foarte mulți copii aflați în primele stadii ale dezvoltării lor.

Un recent exemplu de rezultat științific major, care a avut  ca motivație chiar descoperirea unor tehnici medicale ce nu sunt bazate pe uciderea altora, este cercetarea lui Shinya Yamanaka, cel care a câștigat Premiul Nobel pentru Medicină în anul 2012.

Astfel de rezultate ar trebui să îi determine pe cercetători, pe medici și pe părinți să caute mereu o soluție care respectă atât viața pacientului cât și a altor pacienți.

Science Daily relatează:

„Medicii au reuşit să trateze paralizia cerebrală folosind celule stem prelevate din cordonul ombilical. După un stop cardiac ce i-a provocat daune cerebrale severe, un copil de doi ani şi jumătate a intrat într-o stare vegetativă persistentă, având şanse minime de supravieţuire. Însă, la doar două luni după tratamentul cu celule stem, simptomele s-au îmbunătăţit semnificativ; în lunile următoare, copilul învăţând să spună propoziţii simple şi să se mişte.”

Să fim atenţi să nu presupunem că s-a vindecat, dar uitaţi-vă la progres!

„După terapia cu celule stem, pacientul şi-a revenit relativ repede. În două luni spasmele au scăzut semnificativ. El a început să vadă, să stea în picioare, să zâmbească şi să spună cuvinte simple. La 40 de luni după tratament, copilul a putut să mănânce singur, să meargă asistat şi să formeze propoziţii din 4 cuvinte. Desigur, pe baza acestor rezultate, nu putem spune cu certitudine care este cauza recuperării. Cu toate acestea, este foarte dificil să explicăm aceste efecte remarcabile prin simplul tratament simptomatic din timpul reabilitării active.”

Această poveste înduioşătoare aduce în atenție câteva probleme importante. În primul rând faptul că cercetările din domeniul celulelor stem proprii reprezintă o speranţă uriaţă. Al doilea aspect grav este că, uneori, copii bolnavi aflaţi în stare de inconştienţă sunt deshidrataţi și lipsiți de hrană până când mor, din cauza convingerii că nu-şi vor reveni niciodată. Dacă nici acest caz nu te face să nu mai crezi în valabilitatea unor astfel de convingeri...

Sursa: LifeSiteNews

Traducere: Diana Lois