Dlui academician dr. Dumitru
MURARIU, Director General al Muzeului Național
de Istorie Naturală “Grigore Antipa”
SCRISOARE DESCHISĂ
Domnule Director General al
Muzeului Național
de Istorie Naturală “Grigore Antipa”,
Aflând despre expoziția intitulată „The Human
Body”, pe care Muzeul Național
de Istorie Naturală “Grigore Antipa” o va deschide pe 22 martie a.c., consider,
în nume propriu, dar și al
Asociației Provita Media, pe care o
conduc, că trebuie să Vă aduc la cunoștință câteva din problemele
grave de conștiință pe care le implică acest
eveniment.
Ce fel de corpuri vor vedea
vizitatorii la Muzeul „Grigore Antipa”? Potrivit organizatorilor, corpurile
umane provin din China, „au fost donate, în conformitate cu legislația chineză, către Dalian
Hoffen Biotechnique Laboratory”. Mai aflăm că aceste corpuri „sunt
nerevendicate, iar moartea lor a survenit din cauze naturale.”
Se ştie foarte bine că
spitalele militare şi clinicile din China au fost acuzate, în presa internațională, dar și în rapoarte și anchete internaționale, în repetate rânduri,
de trafic de organe și de
acoperirea unor astfel de infracțiuni.
S-a afirmat de multe ori că trupurile decedaților
expuse în asemenea expoziții,
aparțin prizonierilor executați în închisorile chinezești.
Începând cu anul 2006,
ziarul american „New York Times” și
programul TV „20/20” au relatat despre existența, la nivel internațional, a unei „piețe negre” de cadavre și organe chinezești, ceea ce a dus la o
anchetă a Congresului american. De această investigație s-a ocupat Procurorul
General de New York, Andrew Cuomo. Investigația a
dus la demisia directorului executiv al Premier Exhibitions, Arnie Geller, care
a organizat astfel de expoziții
în mai multe orașe
din SUA. Ca urmare a anchetei Cuomo și a
deciziei ulterioare din 2008, pe prima pagină a site-ului Premier Exhibitions
este afișat un avertisment cu privire
la originea presupusă a trupurilor și feților umani expuse: „Această
expoziție afișează rămășițe umane ale cetățenilor sau rezidenților chinezi, primite inițial de Biroul chinez de Poliție. Biroul chinez de Poliție poate primi corpuri umane
din închisorile chineze”. De asemenea, tot aici se mai menționează că Premier
Exhibitions „nu poate verifica independent” dacă organele aparțin sau nu prizonierilor
executați. Atât activistul chinez
pentru drepturile omului Harry Wu, cât și
directorul organizației
„Drepturile omului în China”, au protestat împotriva acestei expoziții din motivele arătate mai
sus.
În continuare, în presa internațională, ca și în literatura de
specialitate, parvin date care atestă existența unui fenomen de prelevare abuzivă și vânzare de organe de la
prizonierii din închisori și
lagăre din China. În 2000, în localitatea chineză Dalian, provincia Liaoning, s-au
deschis două fabrici de plastinare a corpurilor umane. Potrivit site-ului The
Epoch Times, înalți
oficiali chinezi din această provincie au fost implicați în traficul internațional de organe.
Efectuarea de anchete
complete jurnalistice sau de anchete de către instituții care apără drepturile
omului pare a fi un fapt imposibil. Avocații
pentru drepturile omului, David Matas și
David Kilgour, în anul 2006, au încercat să studieze problema transplanturilor
ilegale de organe în China, însă autoritățile
chineze locale nu le-au permis. Datele pentru raportul lor, întitulat „Bloody
Harvest”/ „Recoltare sângeroasă”, care a fost lansat în același an, au fost colectate de
la distanță.
În 2012, David Kilgour a publicat, împreună cu Torsten Trey, lucrarea „State Organs:
Transplant Abuse in China”. Potrivit statisticilor prezentate în presă, în
China, mai puțin
de 5% din membrii familiilor deținuților sunt de acord să doneze
corpul celor executați și nu mai mult de 5% din
corpuri rămân nesolicitate de rudele defunctului. Pe fondul acestor dezvăluiri și al altor investigații internaționale, afirmația că materialul pentru
expoziția „The Human Body”, de la
Muzeul „Grigore Antipa” a fost luat de la „donatori voluntari” pare dacă nu
falsă, cel puțin
discutabilă.
Iată și câteva ecouri din presa
franceză cu referire la acest tip de expoziție.
În anul 2009, expoziția
„Our Body” de la Paris a fost închisă prin decizie judecătorească. „Locul
potrivit pentru un cadavru, după lege, este cimitirul”, a declarat judecătorul
Louis-Marie Raingeard. El a decis că expoziția
constituie o „comercializare a trupului” uman și că „este o ofensă evidentă adusă
respectului cuvenit” pentru morți.
Fraza din textul de prezentare a expoziției
de la București –
„Toate exponatele sunt tratate cu maximă grijă și respect” – ni se pare lipsită cu totul de
credibilitate, ba chiar un mod de a induce în eroare vizitatorii. Ce respect poți să-i aduc unui cadavru,
atâta timp cât îl plimbi prin lume ca să fie „admirat”? Cu atât mai mult cu cât
aceste cadavre „nu au fost revendicate”?
În textul reclamei expoziției de la București se spune că evenimentul
urmărește un caracter „educativ și științific”. Realizatorii și-au propus, cităm, „să
schimbe modul în care vizitatorii percep corpul uman, oferind românilor, în
premieră, o șansa
unică de a-și
privi organismul prin ochii unui chirurg și de
a «experimenta» o incursiune vizuală în interiorul său”. Apoi, se mai
precizează, în același
stil, că „scopul expunerii este și
acela de a-i determina pe vizitatori să-și
respecte și
să-și îngrijească organismul,
acordând atenție
felului în care aleg să trăiască”. Oare este nevoie să expui 200 de cadavre secționate, ca oamenii să înțeleagă că trebuie să-și îngrijească corpul sau că
fumatul este dăunător?
O astfel de întâlnire cu cei
200 de morți,
în această formă, a produs accidente cu impact psihic, în mai multe locuri. La
expoziția de la Haifa, în Israel, o
femeie, originară din orașul
Aktiubinsk (Rusia), a recunoscut într-un exponat pe iubitul ei, dispărut în
urmă cu trei ani. Ea a fost cuprinsă de un acces puternic de isterie. În 2011,
la Riga (Letonia), mulți
oameni au părăsit sala deprimați,
unii într-o stare de depresie profundă, alții
au acuzat stări de greață,
amețeli și slăbiciune. La locul
expoziției a venit, aproape în
fiecare zi, ambulanța.
Este clar că autorul expoziției
încearcă să se folosească de caracterul șocant
al morții unui om într-un asemenea
spectacol.
La adresa acestui tip de
expoziție, au existat reacții firești de protest, atât din
partea oamenilor de știință, din partea liderilor
comunităților religioase, precum și din partea oamenilor obișnuiți. În articolul de
prezentare a acestui tip de expoziție
itinerantă de pe site-ul Wikipedia, se vorbește
despre provocările de natură etică ale evenimentului. Coordonatorul științific de la Muzeul de Știință „Carnegie” din SUA, de
exemplu, a demisionat din funcție,
invocând convingerile sale religioase. Prin întrebările sale cu privire la
proveniența
corpurilor, ea și-a
exprimat oroarea față de
ideea de a expune „rămășițele umane” la o expoziție. Profesorul Anita Allen,
bioetician la Universitatea din Pennsylvania (SUA), a declarat că a da bani ca
să te „holbezi” la rămășițe umane trebuie să ridice
mari îngrijorări asupra persoanelor în cauză. Thomas Hibbs, etician de la
Universitatea Baylor (SUA), compară expunerea de cadavre cu pornografia,
pornind de faptul că persoana este redusă la „manipularea unor părți ale organismului, lipsite
de orice semnificație
umană mai largă”. Rabinul Dany Schiff (SUA) a declarat că „și dacă s-ar fi obținut acordul celor decedați, tot trebuie să ne
întrebăm ce putem spune despre o societate, care oferă corpuri umane spre
vizionare, sub sticlă, unui public flămând”.
Asemenea reacții arată că, în imaginarul
comun, corpul omului nu este o abstracție,
nu e o haină pe care sufletul o lasă atunci când părăsește lumea pământească. Corpul
înseamnă o față
concretă a unei persoane, pe care cei din jur, fie membrii familiei, fie
prietenii o prețuiesc
foarte mult. Chiar popoarele cele mai sălbatice nu și-au lăsat morții neîngropați, ci au avut grijă să-i
îngroape. Iar în viziunea noastră creștină,
corpul reprezintă un templu, în care Dumnezeu a așezat sufletul. Faptul că moartea omului este
transformată într-un „show” reprezintă un sacrilegiu teribil, o batjocorire a
culturii despre viața și moartea omului, creație a lui Dumnezeu.
Spectacolul nu poate fi decât o bătaie de joc față de misterul incomprehensibil al morții. Acest tip de expoziție nu poate decât să corupă
oamenii, să le hrănească sufletele cu cruzime diabolică, cu indiferență față de suferința altora și față de agresivitate.
De ce cadavrele expuse
provin anume din China? De ce atât de multe corpuri „nerevendicate”? De unde
apar atât de multe rude gata să renunțe la
înmormântarea corpului? Cum se face că, dintr-o dată, atât de mulți condamnați la moarte s-au decis să-și doneze post-mortem corpul
pentru știință? De ce autorul nu a
realizat aceste corpuri din plastic? De ce a trebuit să folosească anume
cadavre umane? Toate acestea sunt întrebări pe care, cred, mulți vizitatori și le vor pune în diferite
forme. Iar ele vor rămâne fără răspuns, întunecându-le sufletul sau
contorsionându-le psihicul.
Nu în ultimul rând, trebuie
să Vă atenționăm
că, judecând după box-office-ul acestui tip de expoziții organizate în mai multe
orașe din lume – în România, prețul unui bilet e de 50 sau 60
de lei pentru adulți
(nu pentru orice buzunar) –, caracterul educativ și științific nu este decât un
paravan după care se ascunde o afacere profitabilă.
De aceea, domnule
academician Dumitru MURARIU, Director General al Muzeului National de Istorie
Naturala “Grigore Antipa”, Vă rugăm să decideți blocarea acestui spectacol macabru și degradant.
Cu deosebită considerație,
Larisa Iftime, traducător,
președinta Asociației „Provita Media”, București
Sursă: Cultura Vieţii
0 comments:
Trimiteți un comentariu