APOSTOLUL
EVREI
11, 24-26; 32-40
Fraţilor, prin credinţă, Moise,
când s-a făcut mare, n-a voit să fie numit fiul fiicei lui Faraon, ci a ales
mai bine să pătimească cu poporul lui Dumnezeu, decât să aibă dulceaţa cea
trecătoare a păcatului, socotind că batjocorirea pentru Hristos este mai mare
bogăţie decât comorile Egiptului, fiindcă se uita la răsplătire.
Şi ce voi mai zice? Căci timpul
nu-mi va ajunge, ca să vorbesc de Ghedeon, de Barac, de Samson, de Ieftae, de
David, de Samuel şi de prooroci, care prin credinţă au biruit împărăţii, au
făcut dreptate, au dobândit făgăduinţele, au astupat gurile leilor, au stins
puterea focului, au scăpat de ascuţişul sabiei, s-au împuternicit, din slabi ce
erau s-au făcut tari în războaie, au întors taberele vrăjmaşilor pe fugă; unele
femei şi-au luat pe morţii lor înviaţi. Iar alţii au fost chinuiţi, neprimind
izbăvirea ca să dobândească mai bună înviere; alţii au suferit batjocură şi
bici, ba chiar lanţuri şi închisoare, au fost ucişi cu pietre, au fost puşi la
cazne, au fost tăiaţi cu fierăstrăul, au murit ucişi cu sabia, au pribegit în
piei de oaie şi în piei de capră, lipsiţi, strâmtoraţi, rău primiţi. Ei, de
care lumea nu era vrednică, au rătăcit în pustii, şi în munţi, şi în peşteri,
şi în crăpăturile pământului. Şi toţi aceştia, mărturisiţi fiind prin credinţă,
n-au primit făgăduinţa, pentru că Dumnezeu rânduise pentru noi ceva mai bun, ca
ei să nu ia fără noi desăvârşirea.
EVANGHELIA
IOAN 1,
43-51
În vremea aceea a vrut Iisus să
meargă în Galileea şi a găsit pe Filip şi i-a zis: vino după Mine. Şi Filip era
din Betsaida din oraşul lui Andrei şi al lui Petru. Filip a găsit pe Natanael
şi i-a zis: am găsit pe Acela despre care a scris Moise în lege şi au scris
proorocii, pe Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret. Iar Natanael i-a zis: din
Nazaret poate să fie ceva bun? Şi Filip i-a răspuns: vino şi vezi. Iisus a
văzut pe Natanael venind către Dânsul şi a zis despre el: iată cu adevărat
israelitean în care nu este vicleşug! Natanael L-a întrebat: de unde mă
cunoşti? Iar Iisus, răspunzând, i-a zis: mai înainte ca Filip să te cheme,
te-am văzut când erai sub smochin. Răspuns-a Natanael şi I-a zis: Rabi, Tu eşti
Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti împăratul lui Israel. Răspuns-a Iisus şi i-a zis:
pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi? Mai mari decât acestea
vei vedea. Apoi i-a zis: adevărat, adevărat vă spun că de acum veţi vedea cerul
deschizându-se şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi pogorându-se peste Fiul
Omului.
*
Sf. Ioan Gură de Aur:
Dar ce vorbesc eu despre făptură
? Să vorbim despre membrele noastre proprii, încă şi acestea se fac pricină a
pierderii noastre, când noi suntem nebăgători de seamă şi uşuratică. Nu din
sine şi prin propria lor însuşire membrele trupului nostru se fac pricină a
pieirii noastre, ci prin vinovăţia noastră.
Iată, ochiul ţi s-a dat pentru ca
să priveşti făptura lui Dumnezeu si să lauzi pe Făcătorul şi Domnul. Insă dacă
tu întrebuinţezi rău ochiul, atunci el se face pentru tine îndemn spre
necurăţie si desfrânare.
Limba ţi s-a dat ca să lauzi şi
să preamăresti pe Domnul Dumnezeu. Iar dacă o vei întrebuinţa rău, atunci ea se
face ajutătoare la hulirea lui Dumnezeu.
Mâinile ţi s-au dat ca să le
întinzi către Dumnezeu întru rugăciune. Iar dacă tu nu vei fi cu priveghere
asupra ta, le vei întinde şi la lăcomia averii si la răpire.
Picioarele ţi s-au dat ca să
alergi cu dânsele la lucrurile cele bune. Însă dacă tu eşti leneş şi uşuratic
la minte, vei alerga cu dânsele şi la răutăţi.
Aşadar, vezi că celui leneş şi
uşuratic la minte toate îi sunt vătămătoare. Ceea ce pentru alţii este doctoria
cea mai vindecătoare, lui îi aduce moarte. Aceasta însă nu vine de la doctorie,
ci de la om şi de la slăbiciunea lui.
Dumnezeu a făcut cerul cel
înstelat pentru ca tu să admiri pe Făcătorul şi să te închini Lui. Însă unii au
lăsat pe Făcătorul şi s-au închinat stelelor. Aceasta iarăşi provine de la
uşurătatea minţii şi de la nebunia lor. Dar ce vorbesc eu despre făptură ?
Poate oare să fie ceva mai mântuitor decât Sfânta Cruce ? Şi însăşi crucea s-a
făcut sminteală celor slabi. „Cuvântul crucii este celor pieritori nebunie,
iară celor ce se mântuiesc, puterea lui Dumnezeu este”, precum zice Apostolul
(I Cor. 1, 18). Şi iarăşi: „Noi predicăm pe Hristos cel răstignit, iudeilor
sminteală, iară păgânilor nebunie” (I Cor. 1, 23).
[…]
Însă dacă vrei să ştii, diavolul
poate să ne fie nouă chiar folositor. Dacă noi vom şti să ne servim bine de
dânsul, el ne foloseşte şi noi câştigăm prin-tr-însul nu puţin.
Dar cum putem noi trage folos de
la diavol ? Citeşte
mai mult...
*
Sf. Nicolae Velimirovici:
Cât
de strălucitor este soarele! Cât de frumos este cerul înstelat! Cât de întins
este oceanul învolburat! Cât de măreţi sunt munţii uriaşi! Cât de înfricoşători
sunt norii purtători de tunete şi vulcanii aruncători de lavă! Cât de minunate
sunt pajiştile acoperite cu flori, cu miile lor de izvoare şi cu turmele lor
albe! Dar toate acestea sunt lucrarea mâinilor lui Dumnezeu; acestea sunt
lucrurile cele trecătoare, făcute de către Ziditorul Cel fără de moarte.
Zidirea sa fiind atât de minunată, atunci cum trebuie să fie Ziditorul?
Dacă
în inima omului se află frică, sau bucurie, sau lacrimi înaintea zidirii lui
Dumnezeu, atunci ce se află în inima omului când se află înaintea Ziditorului
Celui atotputernic şi viu? Citeşte
mai mult...
*
Sfantul Ignatie Briancianinov
Iubiţi
fraţi! Cuvântul nostru din Duminica Ortodoxiei trebuie să înceapă, în chip
firesc, cu întrebarea: Ce este Ortodoxia? Ortodoxia este adevărata cunoaştere a
lui Dumnezeu şi cinstire a lui Dumnezeu; Ortodoxia este închinarea la Dumnezeu
în Duh şi Adevăr; Ortodoxia este proslăvirea lui Dumnezeu prin adevărata Lui
cunoaştere şi închinare la El; Ortodoxia este proslăvirea de către Dumnezeu,
prin dăruirea harului Atotsfantului Duh, a omului care slujeşte Lui cu
adevărat. Duhul este slava creştinilor (Ioan 7, 39). Unde nu este Duhul, acolo
nu este Ortodoxie.
Nu
este Ortodoxie în învăţăturile şi filosofările omeneşti: în ele domneşte
ştiinţă cu nume mincinos, care e roada a căderii. Ortodoxia este învăţătura
Sfântului Duh, dată de Dumnezeu oamenilor spre mântuire. Unde nu este
Ortodoxie, acolo nu este mântuire. „Cine voieşte să se mântuiască, mai înainte
de toate se cade lui să ţină credinţa sobornicească, pe care dacă nu o va păzi
omul întreagă şi fără de prihană, fără nici o îndoială, va pieri pe veci”.
Comoară
de mult preţ este învăţătura Sfântului Duh! Ea e predanisita în Sfânta
Scriptură şi în sfânta Predanie a Bisericii Ortodoxe. Comoară de mult preţ este
învăţătura Sfântului Duh! În ea e chezăşia mântuirii noastre. De mult preţ, cu
neputinţă de înlocuit, neasemuită pentru fiecare dintre noi e fericirea sorţii
noastre veşnice: tot atât de preţioasă, mai presus de orice preţ, este şi
chezăşia fericirii noastre veşnice - învăţătura Sfântului Duh. Spre a păstra în
noi această chezăşie, Sfânta Biserică înşiră astăzi, în auzul tuturor,
învăţăturile născute şi răspândite de satana, prin care se vădeşte vrăjmăşia
faţă de Dumnezeu, care se împotrivesc mântuirii noastre şi caută să ne-o
răpească. Ca pe nişte lupi răpitori, ca pe nişte şerpi aducători de moarte, ca
pe nişte hoţi şi ucigaşi, Biserica înfierează aceste învăţături; păzindu-ne de
ele şi chemându-i să iasă din tărâmul pierzaniei pe cei amăgiţi de ele, ea dă
anatemei aceste învăţături şi pe cei ce se ţin de ele cu îndărătnicie. Citeşte
mai mult...
*
Părintele Cleopa Ilie:
Dar
care este folosul duhovnicesc al cinstirii Sfintelor Icoane şi pentru ce ne
trebuie Sfintele Icoane? Sfintele Icoane ne trebuie mai întâi în întărirea
credinţei, a evlaviei şi trezirea conştiinţei noastre. Al doilea, pentru
amintirea faptelor măreţe ale lui Dumnezeu (Deuteronom 6, 7-9) şi ale sfinţilor
Lui, ca noi, căutând la chipurile lor, să ne îndemnăm a urma viaţa lor (Evrei
13, 7). Icoanele ne ajută pentru exprimarea dragostei noastre către Dumnezeu.
Dacă noi din dragoste purtăm la noi portretele rudelor şi ale oamenilor care ne
sunt aproape, cu cât mai mult suntem datori să purtăm cu evlavie la noi
icoanele Mântuitorului, ale Maicii Domnului, ale sfinţilor lui Dumnezeu.
Apoi,
Sfintele Icoane pentru oamenii fără ştiinţă de carte şi pentru copii, sunt ca
şi Biblia. Ceea ce în Biblie este tipărit cu litere, aceea pe icoane este
zugrăvit cu vopsele. De pildă, despre patimile Mântuitorului nostru Iisus
Hristos nu va putea citi în Biblie cel ce nu ştie carte, însă, privind la
icoanele suferinţelor lui Hristos, el va înţelege cu mintea ce este pictat pe
icoane şi va simţi mai multă evlavie în inima sa. Biserica lui Hristos cântă
aşa: "Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre Care nu
cutează a căuta oştile îngereşti..." Şi în alt loc zice despre Maica
Domnului: "Iar prin tine Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul
întrupat, pe Care mărindu-L cu oştirile cereşti, pe tine te fericim".
Iubiţi
credincioşi,
Astăzi
este prima Duminică din Postul Mare, numită "Duminica Ortodoxiei" sau
"a Sfintelor Icoane". Tocmai de aceea am vorbit pe larg despre
cinstirea sau venerarea Sfintelor Icoane, întrucât în vremea nostra s-au
ridicat în lume multe secte creştine care hulesc icoanele, crucea, biserica,
preoţii şi învăţătura apostolică ortodoxă, înşelând pe mulţi fii ai Bisericii
noastre, spre veşnica lor osândă.
Noi
vă sfătuim şi vă reamintim învăţătura dogmatică a Bisericii. Închinaţi-vă cu
credinţă şi evlavie Sfintelor Icoane şi purtaţi-le în casă, şi oriunde
călătoriţi, ca să vă fie de ajutor în izbăvirea de primejdii, ştiind că cinstea
dată icoanelor se ridică la sfinţii pictaţi pe ele. Faceţi rugăciuni şi
acatiste în faţa icoanelor, mergeţi în pelerinaj la icoanele făcătoare de
minuni din ţară şi la moaştele sfinţilor noştri, că veţi primi uşurare şi mare
ajutor în necazurile vieţii. De asemenea, cinstiţi Sfânta Cruce, pavăza
credinţei, şi o purtaţi cu credinţă, ca prin ea izgonim pe diavoli şi liniştim
pe sectanţii hulitori de Dumnezeu.
A
trecut prima săptămână din Sfântul Post, numită şi "Săptămâna Mare".
Ne bucurăm că bisericile iarăşi s-au umplut de credincioşi, că aţi postit cu
toţii şi că alergaţi cu credinţă şi evlavie la Dumnezeu Mântuitorul şi nădejdea
noastră.
Vă
îndemn, fraţii mei, să continuaţi a posti Sfântul Post şi să vă rugaţi, să
citiţi cât mai mult şi să faceţi după putere milostenie şi veţi vedea câtă
bucurie şi pace veţi primi în suflet. Dar, mai ales, vă îndemn să vă spovediţi
de două ori la duhovnici şi în aceste zile, şi la sfârşitul Postului
Mare, iar care aveţi dezlegare, să primiţi şi Sfânta Împărtăşanie.
Creştinii
evlavioşi, mamele, copiii, bătrânii şi bolnavii sunt datori să se spovedească
şi să se împărtăşească de două ori în acest mare post. Siliţi-vă la Hristos. El
vă cheamă, vă aşteaptă şi vi se dăruieşte în dar tuturor celor ce păzesc
poruncile Lui. Nu treceţi cu vederea dragostea şi harul lui Hristos. Citeste
mai mult…
0 comments:
Trimiteți un comentariu