Răspunzător pentru 75.000 de avorturi

de Prof. Dr. Bernard Nathanson

Multă vreme am fost cunoscut drept directorul celei mai mari clinici de avorturi din lume, numită „Centrul pentru sănătate reproductivă şi sexuală” din New York. Timp de doi ani cât am lucrat acolo în calitate de fondator şi director al clinicii s-au făcut 60.000 de avorturi. Aveam în subordine 35 de medici. 

Activitatea începea la ora 8 dimineaţa şi ţinea până la miezul nopţii, în fiecare zi a săptămânii, inclusiv duminica. Împreună cu ceilalţi doctori făceam 120 de avorturi în fiecare zi a anului, cu excepţia primei zile de Crăciun.

„Mă simt răspunzător pentru 75.000 de avorturi”

Personal am mai făcut încă 15.000 de avorturi la clinica mea privată. Aşadar, mă simt răspunzător pentru 75.000 de avorturi. V-am prezentat o statistică de care nu sunt deloc mândru. Ceea ce vă voi prezenta în continuare este întru totul adevărat. 

Am fost unul dintre fondatorii unei organizaţii naţionale care milita pentru legiferarea avortului, numită N.A.R.A.L. (National Association for Reperal of Abortion Law), care mai târziu şi-a schimbat denumirea în „Liga Naţională pentru Dreptul la Avort” (National Abortion Rights Action League).

Era prima grupare politică din S.U.A. care milita în favoarea avortului. Am fondat această organizaţie în 1968 împreună cu Laurence Lader, Betty Freedan, o feministă convinsă, şi Carol Brightcer, pe atunci politiciană în New York. 


Pe vremea aceea era un act de bun simţ să vorbeşti despre abrogarea legii care interzicea avorturile. Dacă atunci s-ar fi făcut un sondaj de opinie s-ar fi constatat că 99% dintre americani sunt împotriva legiferării avorturilor. Dar iată că noi, o mână de patru oameni, cu un buget foarte mic, am reuşit într-un timp record, de numai doi ani, să abrogăm legea care interzicea de 140 de ani avorturile în statul New York.


Capitala avorturilor din S.U.A

Drept rezultat, New York-ul a devenit capitala avorturilor din S.U.A. Trei ani mai târziu am convins Curtea Supremă să accepte legalizarea avorturilor în toate cele 50 de state ale S.U.A. Cum am procedat? Este important să ştiţi ce tactică am folosit deoarece aceasta este folosită peste tot în Occident, cu mici deosebiri. Nicio societate occidentală nu este imună împotriva acestei plăgi. 

În 1968, gruparea noastră, N.A.R.A.L, ştia că dacă s-ar fi făcut un sondaj de opinie cinstit şi serios în rândurile americanilor, am fi fost învinşi de la bun început. Aşa că am procedat în felul următor: am realizat nişte sondaje de opinie în care întrebările erau confuze, cu dublu înţeles, astfel încât să putem folosi rezultatele după bunul nostru plac. 

Apoi am înaintat mass-media rezultatele lor, din care reieşea că 50-60% dintre americani sunt pentru legiferarea avorturilor. Am avut succes adoptând o asemenea tactică. Dacă spui publicului că majoritatea este pentru legiferarea avortului şi repeţi mereu acest lucru, cu timpul fiecare va ajunge să-şi schimbe părerea şi să fie favorabil avortului.

Manipulare pentru abrogarea legii

În general oamenilor nu le place să fie în minoritate. Tactica noastră era de a folosi sondaje prelucrate conform intereselor noastre. Vă atrag atenţia asupra unor asemenea sondaje, priviţi-le critic şi cu mare discernământ, deoarece şi astăzi sunt o metodă larg folosită de către mişcarea pentru avort. 

Ştiam, de asemenea, că, dacă dramatizam suficient de mult situaţia existentă privind numărul avorturilor ilegale, vom câştiga destulă simpatie din partea opiniei publice pentru a legaliza avorturile. Am făcut deci următorul pas: am falsificat numărul avorturilor făcute ilegal în S.U.A.

Ştiam că numărul real era de 100.000, dar numărul pe care îl raportam mereu era de 1.000.000. Iar dacă repeţi mereu un lucru, chiar dacă este o mare minciună, vei reuşi până la urmă să convingi publicul, după cum a reuşit şi Hitler în Germania.

Apoi, deşi ştiam că numărul real al femeilor care decedau anual în urma avorturilor era de 200-250, cifra pe care o repetam deseori în mass-media era de 10.000. Aceste cifre au început să se impregneze în mintea publicului american, fiind cel mai bun mijloc de a-l convinge de necesitate abrogării legii care interzicea avorturile. Dacă luăm în considerare numărul real al avorturilor înainte de legiferare, de 100.000 pe an, şi numărul avorturilor legale după aceea, de 1.550.000 pe an, rezultă o creştere de 15 ori a numărului de avorturi.

O altă tactică pe care am folosit-o a fost să convingem publicul că interzicerea avortului nu este o soluţie, femeile făcând oricum avorturi, dar ilegal. Ori acest lucru nu este adevărat! Dacă astăzi am interzice avorturile, nu s-ar mai face 1.550.000 de avorturi pe an în S.U.A. 

Fătul – ființă umană de la fecundarea ovulului

În afară de măsluirea datelor reale, am propagat şi o altă minciună. Am încercat să contestăm din punct de vedere ştiinţific teza că viaţa ar începe din clipa concepţiei, susţinând că această afirmaţie este de ordin teologic, etic sau filozofic, dar nicidecum ştiinţific.

Şi aceasta este o tactică preferată a susţinătorilor avortului. Ei spun că nu se poate defini clar momentul în care fătul devine o fiinţă umană. Totuşi, definirea acestui moment este o necesitate fundamentală, atât de ordin ştiinţific, cât şi moral pentru fiecare dintre noi. 

Viaţa începe din momentul fecundării. Din acea clipă ia naştere o fiinţă umană, o persoană cu drepturi depline. Nu există o trecere de la nimic la ceva, de la un ţesut impersonal la persoană. Nu putem defini un moment de cotitură în dezvoltarea fătului, căci viaţa este una singură, continuă, de la începutul ei până la moarte.

Avortul - un act de ucidere

De aceea, părerea mea este că avortul e o distrugere planificată a vieţii umane, e un act de ucidere. Sunt de acord că apariţia unei sarcini nedorite duce la o situaţie extrem de dificilă, dar a găsi soluţia în distrugerea cu premeditare a unei vieţi omeneşti înseamnă a ucide cea mai mare bogăţie a omenirii. Totodată, înseamnă capitularea moralităţii în faţa pragmatismului rece privind problemele sociale şi scopul omului în această viaţă. Ca om de ştiinţă ştiu – nu cred doar, ci ştiu – că viaţa începe din momentul fecundării. 

Cu toate că nu sunt un om foarte religios, cred din toată inima că există un Dumnezeu care ne cere să punem capăt odată pentru totdeauna acestei triste şi ruşinoase crime împotriva umanităţii.

Sursa: putna.ro