Străduiți-vă să gândiți singuri

miercuri, 19 august 2015

| | |

"Dar, cu toate că îl aveam acum printre noi pe părintele Arsenie care ne scosese din amorțire, noi tot parcă eram alții. Ne rugam, dar în rugăciune mai mult ceream ajutorul decât Îl slăveam pe Dumnezeu, ca înainte.
L-am întrebat odată pe părintele Arsenie de ce se întâmplă așa.
- Într-un fel este firesc, a spus el cu glas umbrit de tristețe. Oamenii au trecut prin prea multe greutăți, prea mari. Cât nu s-a făcut spre a se dezradacina credința din suflete! În asemenea împrejurări, cum să se mai gândească omul la altceva decât la supraviețuire și la înlăturarea piedicilor ce-i stau în cale! Priviți numai ce viață se duce astăzi: televizor, ziare, reviste, teatru și cinema! Toate acestea uniformizează gândirea, omul nu mai poate fi singur cu gândurile sale; nu mai poate simți că Dumnezeu e de față.
Mersul de astăzi al vieții, cu iuțeala-i năucitoare, îi constrânge pe oameni să joace cum se și cântă. Omul nu-i niciodată singur cu sine. Chiar de se află undeva într-un sanatoriu, sau stă acasă să se odihnească, tot e un anume ritm care i se impune, tot e un program pe care trebuie să-l urmeze. Totul se prescrie dinainte. Ești hrănit, informat, învățat ce-ți lipsește. Mulțimi uriașe sunt strânse laolaltă și totuși fiecare e despărțit de ceilalți prin lupta zilnică pentru viață. Chiar și credincioșii sunt atinși: ajung și ei să fie nepăsători, ajung și ei, pe nesimțite, mai aproape de "normă". Gândirea prestabilită îl împiedică pe om să ajungă la credință, iar pe credincios îl împiedică să-și păstreze credința. Dar, să nu uităm: Biserica lui Hristos va fi pururi vie, chiar și în împrejurări ca aceasta. Păstrați-vă credința, străduiți-vă să gândiți singuri, rugați-vă mai mult, citiți Scripturile, iar Dumnezeu vă va păstra și El pe voi. N-o să vă lase lipsiți de cugetare, precum mulțimea cea fără de chip, nedeslușită, rece a lumii."