Evanghelia
Matei
17, 14-23
În
vremea aceea, iată s-a apropiat de Iisus un om, îngenunchind
înaintea Lui şi zicând: Doamne, miluieşte pe fiul meu, că este
lunatec şi pătimeşte rău: de multe ori cade în foc şi de multe
ori în apă. Şi l-am adus la ucenicii Tăi, dar n-au putut să-l
vindece. Iar Iisus, răspunzând, a zis: o, neam necredincios şi
îndărătnic! Până când voi fi cu voi? Până când vă voi răbda
pe voi? Aduceţi-l aici la Mine. Şi l-a certat Iisus şi diavolul a
ieşit din el, şi copilul s-a tămăduit chiar în ceasul acela.
Atunci, apropiindu-se de Iisus când era singur, ucenicii I-au zis:
de ce noi n-am putut să-l scoatem? Iar Iisus le-a răspuns: din
pricina necredinţei voastre; căci adevărat vă spun vouă că: de
veţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, veţi zice
muntelui acestuia, mută-te de aici dincolo, şi se va muta; şi
nimic nu va fi cu neputinţă pentru voi. Dar acest neam de diavoli
nu iese decât numai cu rugăciune şi cu post. Pe când străbăteau
ei Galileea, Iisus le-a spus: Fiul Omului are să fie dat în mâinile
oamenilor şi-L vor omorî, dar a treia zi va învia. Iar ucenicii
s-au întristat foarte.
Pr.
Ilie Cleopa - Despre puterea credinței,
a postului și a rugăciunii
Iubiți
credincioși,
Când
omul va avea credință dreaptă și tare, unită cu fapte bune și
mai ales rugăciune și post, unul ca acela poate, cu ajutorul lui
Dumnezeu, să facă minuni mari și să primească de la El tot ce va
cere, spre folosul sufletului lui și al altora.
Acest
adevăr ni-l arată Mântuitorul nostru Iisus Hristos, în Sfânta
Evanghelie care s-a citit astăzi, prin următoarele cuvinte: “De
veți avea credință cât un grăunte de muștar, veți zice
muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo și se va muta și nimic
nu va fi vouă cu neputință“ (Matei 17, 20). Apoi arătând
puterea cea mare a postului și a rugăciunii, zice: “Dar acest
neam de demoni nu iese decât numai cu rugăciune și cu post“
(Matei 17, 21).
Pentru
a ne putea da seama de puterea credinței, vom aduce mărturia
Sfântului Apostol Pavel care, arătând multe din faptele credinței,
zice: “Prin credință pricepem că s-au întemeiat veacurile cu
Cuvântul lui Dumnezeu, de s-au făcut din nimic cele ce se văd...
Prin credință, Enoh a fost luat de pe pământ ca să nu vadă
moartea. Prin credință, Noe, luând înștiințarea de la Dumnezeu
despre cele ce nu se vedeau încă, a gătit, cu evlavie, o corabie
spre mântuirea casei sale... Prin credință, Avraam, când a fost
chemat, a ascultat și a ieșit la locul pe care era să-l ia spre
moștenire și a ieșit neștiind încotro merge... Prin credință,
însăși Sarra a prins putere să zămislească fiu (deși trecuse
de vârsta cuvenită), pentru că L-a socotit credincios pe Cel ce îi
făgăduise.
Prin
credință, când s-a născut Moise, a fost ascuns de părinții lui
trei luni, căci l-au văzut prunc frumos și nu s-au temut de
porunca regelui... Prin credință a părăsit Egiptul, fără să se
teamă de urgia regelui, căci a rămas neclintit, ca unul care a
văzut pe nevăzutul Împărat. Prin credință, au trecut israeliții
Marea Roșie, ca pe uscat, pe când egiptenii, încercând a trece și
ei, s-au înecat“ (Evrei 11, 3-29).
La
aceste mărturii, despre puterea credinței, amintite de Sfântul
Pavel din Vechiul Testament, putem adăuga și altele mult mai mari
luate din istoria creștinismului, de la Hristos până astăzi. Prin
credință, Fecioara Maria a primit vestea cea bună de la
arhanghelul Gavriil și s-a învrednicit să nască în trup pe
Hristos, Mântuitorul lumii. Prin credință, Sfântul Ioan
Botezătorul a primit să boteze în apele Iordanului pe Fiul lui
Dumnezeu și a văzut pe Duhul Sfânt ca un porumbel șezând
deasupra Lui. Prin credință, pescarii galileeni au lăsat toate și,
urmând lui Hristos, au devenit pescari de oameni. Prin credință,
Apostolii au primit harul Duhului Sfânt și, cu puterea Lui, au
vestit Evanghelia mântuirii în toată lumea. Prin credință,
Pavel, vasul alegerii, s-a convertit la Hristos pe calea Damascului
și a ajuns cel mai mare apostol al neamurilor. Prin credință
Apostolul Petru a primit să fie răstignit la Roma, pe cruce, cu
capul în jos pentru dragostea lui Hristos, iar Sfântului Pavel i
s-a tăiat capul.
Prin
credință, zeci de milioane de creștini au primit cu bucurie să
fie arși de vii, tăiați, sfâșiați de lei, sau înecați în
mare, pentru Evanghelie, strigând: "Suntem ucenici ai lui
Hristos și fii ai lui Dumnezeu după dar și suntem gata să ne dăm
viața și să trăim cu El în veci, decât să ne lepădăm și să
ne osândim în iad!" Prin credință, ucenicii Sfinților
Apostoli și toți dumnezeieștii Părinți au mărturisit și au
apărat dreapta credință ortodoxă, prin cuvânt și prin minuni și
au fixat-o definitiv în dogme și canoane la cele șapte Sinoade
Ecumenice.
Prin
credință, mulți creștini iubitori de Hristos au părăsit grijile
și plăcerile lumii și s-au făcut călugări, sihaștri și sfinți
prin mânăstiri, prin munți și prin crăpăturile pământului,
ducând viață îngerească. Prin credință, nenumărați păgâni
s-au convertit la creștinism și mulți păcătoși s-au pocăit și
au devenit creștini desăvârșiți. Prin credință și dragoste
pentru Hristos, casele creștinilor s-au transformat în biserici,
fecioarele au devenit mirese ale lui Hristos, iar bărbații cu viață
sfântă au ajuns mărturisitori ai ortodoxiei și slujitori vrednici
ai sfintelor altare. Prin credință, după două mii de ani de luptă
cu puterile întunericului, creștinismul s-a răspândit în toată
lumea, biruind marile arme ale Satanei necredința, sectele, desfrâul
și ura dintre oameni.
Iubiți
credincioși,
Am
arătat aici câteva mărturii despre marile fapte ale credinței. În
continuare voi vorbi pe scurt despre puterea rugăciunii și a
postului. Mai întâi, trebuie să facem rugăciunea cu credință
(Matei 21, 22; Marcu 11, 24; Evrei 11, 6). Apoi trebuie s-o facem din
toată inima (Deuteronom 4, 29; Psalm 118, 145; Ieremia 29, 13) și
neîncetat (Luca 21, 36; I Tesaloniceni 5, 17).
Faptele
mari și minunate ale rugăciunii și postului sunt nemăsurate. Spre
încredințare vom vorbi aici despre câteva din ele.
Prin
rugăciune și post, Moise proorocul a luat din mâinile lui Dumnezeu
Tablele Legii (Ieșire 34, 28). Prin rugăciune și post, marele
prooroc Ilie a încuiat cerul să nu plouă trei ani și șase luni;
și iarăși cu rugăciune și cu post, a pogorât foc din cer și a
descuiat cerul, de a dat Dumnezeu ploaie pe pământ (III Regi 18,
38). Cu rugăciune și cu post, Daniel proorocul a ieșit nevătămat
din groapa leilor (Daniel 6, 17-23). Prin rugăciune și post
ninivitenii au scăpat de pieire (Iona 3, 5-10). Rugăciune și post
poruncește Dumnezeu, prin proorocul Ioil, să facă iudeii spre a
scăpa de urgia Domnului (Ioil 2, 12-15).
Prin
post de patruzeci de zile, Mântuitorul biruiește cele trei ispite
ale satanei în pustie (Matei 4, 1-11). Cu rugăciune și cu post,
Ana proorocița a născut pe Samuel, fiind stearpă mai înainte (I
Regi 1, 11; 16, 28). Cu rugăciune și cu post aspru a petrecut toată
viața sa Sfântul Ioan Botezătorul și Înainte Mergătorul pentru
care a fost mărturisit de Însuși Mântuitorul drept cel mai mare
om născut din femeie (Matei 11, 10-19). Cu rugăciune și cu post
s-au întărit Sfinții Apostoli în osteneala propovăduirii
Evangheliei lui Hristos (II Corinteni 6, 4-5; 11, 27). Cu rugăciune
și cu post se izgonesc diavolii din oameni (Matei 17, 19-21). Prin
rugăciune și post sfinții lui Dumnezeu au făcut minuni mari și
multe, atât în Legea Veche cât și în Legea Harului, cum citim în
Sfânta Scriptură, în cărțile de cult și în viețile sfinților.
Dar
să luați aminte că nu toată credința este bună, ci numai
credința cea dreaptă, ortodoxă, unită cu faptele cele bune. Numai
rugăciunile și posturile rânduite de Biserica dreptmăritoare sunt
bune, iar rugăciunile și posturile care le fac păgânii, sectanții
și ereticii sunt urâciune înaintea lui Dumnezeu pentru că nu se
fac după îndreptarul credinței apostolice. Sfântul Apostol Pavel
ne arată că, “cel ce nu se luptă după lege, nu se încununează“
(II Timotei 2, 4-5). Numai cel ce slujește lui Dumnezeu în adevăr
și lucrează toate faptele cele bune după dreapta credință și
spre slava lui Dumnezeu, poate să dobândească mântuirea
sufletului său (I Corinteni 10, 31; Filipeni 1, 9-11). Altfel toate
posturile și rugăciunile noastre devin urâciune înaintea lui
Dumnezeu (Isaia 1, 11-15).
Așadar,
frații mei, fiți cu mare luare aminte și să nu vă luați după
cei rătăciți de la dreapta credință, cărora li se pare că vor
dobândi mântuirea sufletelor lor, fără a asculta de Biserica lui
Hristos. Auziți ce spune Sfântul Efrem Sirul: "Când mintea
omului va părăsi dreapta credință, toate faptele sale cele bune
nu mai sunt de folos". Iar Sfântul Ioan Damaschin, arătând
același lucru cu alte cuvinte zice: "Binele nu este bine când
nu se face bine" (Filocalia IV, 1948, pag 194).
Despre
puterea rugăciunii și a credinței se vorbește și în Evanghelia
ce s-a citit astăzi, în care se spune cum a vindecat Mântuitorul
un copil demonizat. Copilul a fost adus de tatăl său la ucenici,
dar aceștia n-au putut să alunge duhul rău din el. Iar dacă a
coborât Domnul de pe Muntele Tabor, tatăl copilului a îngenunchiat
la picioarele Lui și a zis: “Doamne, miluiește pe fiul meu că
este lunatic și greu pătimește; că de multe ori cade în foc și
de multe ori în apă. Și l-am adus la ucenicii Tăi, dar n-au putut
să-l vindece...“ (Matei 17, 14-16).
Vedeți
ce greu se vindecă un om epileptic, stăpânit de duh necurat? Că
dacă nici Apostolii n-au putut să vindece acest copil demonizat, cu
atât mai greu vor reuși preoții să vindece pe cei stăpâniți de
diavoli, și mai ales pe cei robiți de patimi grele. Diavolul
obișnuiește să-l arunce pe cel epileptic uneori în foc, alteori
în apă, ca să-l omoare și să ne amăgească a crede că nu el,
ci apa și focul l-au ucis. Dar asupra sufletului celui bolnav,
vrăjmașul nu are nici o putere. Însă pe cei robiți de patimi
cumplite, precum: necredința, mândria, mânia, beția, desfrâul și
uciderea, oare nu-i chinuiesc diavolii mai rău ca pe cei epileptici?
Nu
vedeți pe unii ca aceștia cum îi chinuiesc patimile, cum se aprind
ca de foc de patima mâniei, a desfrâului, a mândriei și a
răzbunării, patimi ce stăpânesc astăzi toată lumea? Sau pe cei
bețivi și nepăsători de a lor mântuire, nu vedeți cum îi
aruncă diavolul în apa necredinței și a nesimțirii sufletești?
Unii ca aceștia, chiar dacă le vorbești de rai, ei nu-l doresc.
Iar dacă le spui de boli grele, de moarte și osânda iadului care
îi așteaptă din cauza păcatelor făcute, ei nu se cutremură,
nici nu vor să le părăsească prin pocăință, căci păcatele
vechi, adică patimile întunecă și orbesc mintea și omoară
sufletul și conștiința oamenilor. Să ne ferească Dumnezeu de o
asemenea orbire și moarte sufletească.
Milostivindu-Se
Domnul de suferința copilului, i-a zis tatălui său: "Aduceți-l
aici la Mine". Apoi certând demonul, duhul rău a fugit, "iar
copilul s-a făcut sănătos din ceasul acela". Apropiindu-se
ucenicii de Hristos, L-au întrebat: Pentru ce noi n-am putut să
scoatem pe demon?... Pentru necredința voastră! a răspuns
Mântuitorul. Că acest neam de demoni nu iese decât numai cu
rugăciune și cu post (Matei 17, 19-21).
Din
aceste cuvinte vedem că Domnul mai întâi cheamă pe cel bolnav la
Sine. Dacă toți se feresc și chiar fug de cei bolnavi, Fiul lui
Dumnezeu îi cheamă la El, îi mângâie, pune mâinile peste ei și
îi vindecă atât pentru credința bolnavilor, cât și pentru
credința rudelor și a celor ce îi aduc la El. Fără credință
tare în Dumnezeu, nimeni nu se vindecă și nu se poate face nici o
minune. Dumnezeu cere și colaborarea noastră. El revarsă peste noi
harul, mila și iertarea, iar noi trebuie să-i aducem credința
noastră, smerenia și pocăința. De aceea a și răspuns ucenicilor
că din cauza necredinței lor n-au putut să vindece copilul. Apoi
spune Domnul că diavolii se scot din oameni și patimile se scot din
inimile noastre "numai cu rugăciune și cu post".
Vedeți
ce mare este puterea credinței ajutată de rugăciune și de post?
Toate trei la un loc fac nenumărate minuni și vindecări, iar una
fără alta nu aduc niciodată roade, nici nu ni se împlinesc
cererile. La orice cerere a credincioșilor, trebuie atât din partea
lor, cât și a preoților slujitori aceste trei virtuți
obligatorii: credință, rugăciune și post. Ba celor bolnavi li se
mai cere și spovedanie generală, cu pocăință și hotărâre de a
nu mai păcătui.
Cea
mai grea boală nu este cea trupească, ci cea sufletească, pentru
că pierde și trupul și sufletul. Cea mai grea demonizare a omului
nu este epilepsia, care chinuiește numai trupul, ci este înrobirea
omului de patimi ucigătoare de suflet. Un om stăpânit de beție și
desfrâu este un om posedat de diavoli. Pentru aceea este mai greu de
vindecat un bețiv, un desfrânat, un ucigaș, sau un om stăpânit
de ură, de lăcomie, invidie, decât un om chinuit de un duh
necurat, cum este copilul din Evanghelia de astăzi.
Întristarea
noastră este că, astăzi, numărul credincioșilor tineri și
bătrâni stăpâniți de asemenea patimi este cu mult mai mare ca
odinioară. Înclinarea oamenilor tot mai mult spre beție și
desfrâu, spre necredință și grupări sectare, spre egoism, divorț
și ucidere ne îngrijorează din ce în ce mai mult. Ba acest
fenomen se extinde mai ales în rândurile celor tineri, în ultimii
ani, prin filmele de groază care duc la crimă și filmele imorale
care împing, în masă, la păcate pe atâția tineri care cad pradă
acestor droguri diabolice, străine de sufletul, de credința și
cumințenia neamului nostru.
Dumneavoastră,
frați creștini, în calitate de fii ai Bisericii lui Hristos, de
părinți, de frați și educatori de copii, aveți mare grijă cum
vă creșteți copii pe care vi i-a dat Dumnezeu! Nu-i ucideți
înainte de naștere prin avort, nici după naștere prin sminteală
și lipsă de educație religioasă! Nu-i lăsați pradă beției,
necredinței și desfrâului la vârsta tinereții! Sânt copiii
dumneavoastră, dar sunt și copiii lui Hristos, care ne zice:
“Lăsați copiii să vină la Mine!“ (Luca 18, 16). Aveți grijă
de copiii ce vi i-a dat Dumnezeu! Vom da împreună greu răspuns
pentru ei, pentru fiecare suflet pierdut, furat, ucis de diavolul.
Duceți-i
regulat la biserică, la rugăciune, la spovedanie, la Sfânta
Împărtășanie. Puneți-le la îndemână cărți creștinești de
zidire sufletească și scăpați-i de desfrâu și necredință.
Rugăm
pe bunul Dumnezeu să ne izbăvească pe toți de cursele cele
cumplite ale diavolilor ucigași de oameni. Amin.
Sursa:
Doxologia
0 comments:
Trimiteți un comentariu