“Sfârşitul
lucrului început este cunună; căci nu cel ce a început bine este
încununat de Hristos Dumnezeu, ci cel ce a săvârşit bine.”
„O,
prietenii, tovarăşii şi copiii mei, acum este vremea bineprimită,
acum este ziua mântuirii, să stăm întru dragostea lui Dumnezeu cu
un suflet şi cu bărbăţie, precum ne-a poruncit nouă Domnul, şi
mâinile noastre să nu le ridicăm împotriva celor ce ne prigonesc
pe noi, ci către Dumnezeu să le ridicăm spre mulţumire, că ne-a
ajutat să ajungem în ceasul acesta, în care vom câştiga parte cu
toţi sfinţii care au pătimit pentru dânsul. Deci să ne rugăm
către Dânsul, precum s-a rugat şi Sfântul şi întâiul Mucenic
Ştefan, când era ucis de iudei cu pietre şi zicea: Doamne, Iisuse
Hristoase, primeşte duhurile robilor Tăi, pe care le dăm în
mâinile Tale".
Astfel
rugându-se lui Dumnezeu Sfântul Andrei şi cei împreună cu
dânsul, a venit şi Seleuc cu ostaşii, care, scoţându-şi săbiile
şi scrâşnind din dinţi, s-au repezit ca fiarele asupra turmei lui
Hristos. Iar sfinţii ostaşi ai lui Hristos, deşi puteau ca în
acel loc, care era foarte strâmt, să se apere de mâinile
ucigaşilor, ca cei ce erau viteji în războaie, însă, urmând
Domnului lor, ca nişte mieluşei fără de răutate s-au dat spre
junghierea ucigaşilor lor şi, plecându-şi genunchii, şi-au
întins grumajii lor sub sabie; iar aceia, tăindu-i fără milă,
într-un ceas i-au ucis pe toţi. Deci sângele sfinţilor s-a vărsat
ca apa şi curgea din locul acela ca pârâul; iar sufletele lor au
intrat cu dănţuire întru bucuria Domnului lor. Sfinţii au pătimit
într-o zi de Duminică, în ceasul al doilea din zi, în 19 zile ale
lunii lui august; iar în locul acela în care s-a vărsat sângele
cel mucenicesc, îndată a izvorât un izvor de ape vii şi dătătoare
de tămăduiri.
Sursa:
Doxologia
0 comments:
Trimiteți un comentariu