21 august: Sfânta Muceniță Vasa și copiii săi, Teognie, Agapie și Pist, din Edesa, Grecia

foto: Iconsv

Aceasta a trăit în veacul al III-lea, în vremea împăratului Maximian, în cetatea Edesa. Însoţindu-se cu un oarecare slujitor idolesc pe nume Valerie, născu trei fii: Teognie, Agapie şi Pist, pe care îi crescu în credinţa creştină, după cum o deprinse de la strămoşii săi.

Fiind pârâtă de bărbatul său, fu adusă înaintea judecătorului, şi mărturisi că este creştină; pentru aceasta fu aruncată în temniţă cu fiii săi. După aceasta, scoţând-o la judecată, îi chinuiră pe fiii săi înaintea ochilor ei. Întâi pe Teognie îl spânzurară şi după aceea îl strujiră; apoi lui Agapie îi jupuiră pielea capului până la piept, însă el tăcea, nezicând nimic; apoi pe al treilea îl munciră în tot chipul. Iar maica, privind la pătimirea fiilor ei, îi întărea spre nevoinţă şi îi îndemna cu rugăminte.

Toţi aceşti trei prunci, suferind cu bărbăţie muncile pentru Hristos, fură tăiaţi cu sabia. Iar sfânta Vasa, maica lor, se bucură că trimisese mai înainte la Hristos pe iubiţii săi fii.

Miniatură sinaxar pentru ziua de 21 august din veacul al XIV-lea aflată în Oxford, Anglia

foto: Ruicon

Apoi chinuitorii o puseră în legăturile temniţei, unde fiind chinuită de foame, luă hrană din mâna îngerului şi se întări spre cea mai mare pătimire.

După aceasta, find dusă în Macedonia din porunca chinuitorului, şi acolo, silind-o la necurata jertfă, nu se supuse. Drept aceea, mai întâi fu aruncată în apă, apoi în foc şi după aceea o bătură cu pietre, însă din toate acele chinuri rămase nevătămată.

Apoi, aducând-o în capiştea idolească, ea apucă pe idolul Die, îl aruncă la pământ şi îl sfărâmă. După aceea dând-o spre mâncare fiarelor, acestea nu se atinseră de dânsa, apoi o aruncară în mare, departe de mal ca la 30 de stadii, şi cei ce priveau la dânsa văzură cum trei bărbaţi luminoşi, care străluceau mai mult decât soarele, o aduseră în corabie şi o puseră pe scaun. Iar după 8 zile se arătă ostaşilor într-o insulă oarecare, care era în Helespont.

Iar dregătorul din Macedonia, cu numele Filip, înştiinţându-se de acest lucru, scrise lui Consularie al Cizicului, din eparhia Helespontului, ca să o prindă. Deci acela, prinzând pe sfânta, o sili la jertfa idolească, însă, văzând că nu se pleacă nicidecum, porunci să-i lege mâinile înapoi şi, cu bătaie cumplită sfărâmându-i toate mădularele, la sfârşit îi tăie cinstitul ei cap.

Astfel sfânta îşi dădu sufletul în mâinile lui Dumnezeu dinaintea Căruia mijlocește fără oprire dimpreună cu fiii săi pentru cei ce le săvârșesc pomenirea cu credință.

A ta pomenire lăudând cu bucurie, preamărită, roagă-te, fericită, ca să mi se dea luminare, și iertare de greșelile cele de suflet stricătoare.

Ca o adevărată întreagă porumbiță, ca o turturea care ai iubit pe Dumnezeu și ca o rândunea cu dumnezeieștii pui zburând la ceruri, te-ai sălășluit la dumnezeiasca stăpânire cea gânditoare, trecând iarna și vânturile demonilor, Vasa, pe care cu dragoste te fericim.

De Dumnezeu purtătoare răsărit-ai cu adevărat ca o luminoasă lună și bine împodobită, aducând cu darul ceata dumnezeiască de stele luminoase a celor ce au ieșit din pântecele tău; iar acum lumea, cu rază fără materie, străluciți, fericiților. (Din Canonul Sfintei ce se citește la Utrenie)

Sursa: Sfinți și Icoane