Infracţiuni motivate de ură care nu îngrijorează Parlamentul European

Arhiepiscopul Madridului agresat de un grup de femei dezbrăcate

de J.C. von Krempach, doctor în ştiinţe juridice

În timp ce „Raportul Lunacek”, adoptat pe 4 februarie, îndeamnă statele-membre UE „să înregistreze şi să investigheze infracţiunile motivate de ură împotriva persoanelor LGBTI (lesbiene, gay, bisexuale, trans-sexuale şi inter-sexuale) şi să adopte o legislaţie penală care să interzică incitarea la ură pe motive de orientare sexuală şi identitate de  gen”, Parlamentul European pare mult mai puţin preocupat de infracţiunile motivate de ură care au loc în realitate în Europa.

Iată doar două exemple recente:

În seara zilei de 2 februarie, Arhiepiscopul Madridului, Cardinalul Antonio Maria Rouco Varela, a fost agresat fizic de un grup de femei dezbrăcate până la brâu care strigau: „Avortul este sacru!”.

Este doar ultimul dintr-o serie de atacuri similare, toate implicând violenţă fizică împotriva unor înalţi prelaţi ai Bisericii Catolice. 

Violenţele activiştilor pentru drepturile homosexualilor, ale promotorilor dreptului la avort şi ale feministelor împotriva creştinilor paşnici par să devină normalitate în Europa, dar Parlamentul European nu se arată îngrijorat. Unica sa preocupare este aşa-zisa „homofobie”…

Violenţa feministelor nu se rezumă doar la tema avortului. Uneori, este îndreptată pur şi simplu către preoţii vârstnici…

Un alt incident a avut loc pe 24 ianuarie 2014, când centrul Vienei, capitala Austriei, a fost vandalizat de un grup de extremă stângă.  

Violenţele au avut loc sub pretextul unui protest „politic” împotriva... unui eveniment paşnic de dans! De câţiva ani, radicalii neocomunişti au început să atace şi să molesteze participanţii la Balul Operei din Viena, renumit în întreaga lume, luându-i în vizor ca personificări ale „frumoşilor bogaţi” împotriva cărora vor să lanseze un nou tip de „luptă de clasă”. De curând, aceiaşi activişti politici şi-au îndreptat atenţia şi asupra altui eveniment de acest gen, Akademikerball, sub pretextul că participanţii ar fi „nazişti” (cuvântul respectiv desemnând în respectivul context orice persoană care nu este comunistă.) Anul acesta este pentru a treia oară când Balul Operei din Viena devine ţinta agresiunilor. 

Guvernul a desfăşurat peste 2.000 de poliţişti, care au reuşit să contracareze tentativele huliganilor de a intra cu forţa în Palatul Imperial Hofburg, unde avea loc evenimentul, dar nu i-au putut opri să creeze un dezastru în alte părţi ale oraşului. Au fost sparte vitrine de magazine (printre care şi cea a unui magazin de bijuterii deţinut de o familie de evrei, ceea ce duce cu gândul la o asociere de idei profund nefericită…) şi s-a dat foc la maşini, în timp ce grupurile urlau pe străzi sloganuri de genul: „Unseren Hass könnt Ihr haben” („Vă servim ura noastră”). E un exemplu rar în care o infracţiune motivată de ură este în mod deschis descrisă astfel de cei care o comit. Au fost rănite 22 de persoane, iar pagubele sunt estimate la 1 milion de euro.

De ce relatez despre acestea? Pentru că huliganii au primit sprijin logistic şi politic de la organizaţia de tineret a partidului austriac „Alternativa Verde” – exact partidul pe care dna Lunacek, autoarea raportului cu acelaşi nume, îl reprezintă în Parlamentul European. Aceeaşi doamnă Lunacek, care deplânge (posibilele) infracţiuni împotriva persoanelor gay şi lesbiene, nu a avut nici măcar un cuvânt de regret pentru violenţa foarte concretă şi reală la care a instigat mişcarea de tineret a propriului ei partid. Şi nu le-a oferit scuze victimelor, multe dintre ele fiind persoane care doar au avut ghinionul să deţină magazinele şi maşinile care se găseau pe traseul de marş al trupei de comunişti „verzi”.

Acestea şi multe alte incidente similare aruncă o lumină deosebit de stranie asupra deciziei nefericite a Parlamentului European de a respinge un proiect de lege care îndeamnă UE şi statele membre să asigure exercitarea deplină şi egală a drepturilor omului pentru toţi cetăţenii. În schimb, Parlamentul European a preferat să adopte un text care afirmă şi promovează doar drepturile persoanelor cu comportament sexual neobişnuit. Desigur, ar fi trebuit să ne obişnuim deja cu ideea că Verzii din PE au o abordare destul de selectivă a drepturilor omului. Este semnificativ modul în care comuniştii din Parlamentul European (unii fiind urmaşii direcţi ai fostelor partide-stat din blocul sovietic!) au votat în masă în favoarea raportului Lunacek: acesta reprezintă, într-adevăr, o versiune a „drepturilor omului” perfect compatibilă cu fascismul roşu pe care aceste grupări îl reprezintă.

Ceea ce e mai greu de înţeles e felul în care reprezentanţii aşa-ziselor „mari” partide au marşat cu această concepţie distorsionată până la absurd a drepturilor omului şi s-au arătat încredinţaţi că fac  un lucru bun.

Adoptarea „Raportului Lunacek” transmite un mesaj clar: unele infracţiuni bazate pe ură pot fi tolerate, altele nu.

Sursă: Ştiri pentru viaţă 

Traducere: Ştefana Totorcea

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com    

Tbilisi: Proteste ca urmare a remarcilor făcute de Patriarhul Georgiei în mesajul de Crăciun

Tbilisi, Georgia, 8 ianuarie 2013

Mesajul de Crăciun al Patriarhului Georgiei, Ilia al II lea, citit în Catedrala Sfânta Treime din Tbilisi în data de 7 ianuarie, în faţa a mii de credincioşi şi a oficialilor statului, a stârnit puternice controverse. 

„Cum poate o familie în care se fac avorturi să fie fericită? Cum poate o familie ce are un copil născut de o mamă surogat să fie fericită? Un astfel de copil este sortit să fie lipsit de dragoste și este condamnat la singurătate de la bun început.”

„Acei copii născuți prin inseminare artificială vor fi cu probleme, de asemenea”, se arată în mesajul Patriarhului.

În urma reacţiilor stârnite de acest mesaj, la 8 ianuarie, Patriarhia a lansat o declarație spunând că este „cu totul absurd” să se creadă că Biserica ar respinge copiii născuți prin aceste metode. Astfel, deşi aceste metode sunt inacceptabile, copiii născuți prin inseminare artificială și mame-surogat „necesită mai multă căldură, dragoste și binecuvântare din partea Bisericii.”

„Patriarhul Georgiei și clerul au obligația de a avertiza parohiile și, în general, societatea cu privire la aceasta. Biserica respectă libertatea de a alege a unei persoane, dar ​indică, de asemenea, ceea ce se arată a fi greșit. Aceasta este datoria Bisericii”, se spune în declarație.

„Astfel de copii sunt printre cei botezaţi de Patriarh și nu este nimic surprinzător în acest fapt”, se arată de asemenea în declarație.

​Referirea la copiii botezați de Patriarh este legată de faptul că Patriarhul Ilie al Georgiei a botezat mai mult de 7.000 de copii, unii dintre ei provenind din familii cu situații materiale dificile, abandonați.

Între timp, în faţa Patriarhiei, un grup de activiști s-au adunat pentru a protesta împotriva remarcil​or​ făcute în mesajul de Crăciun al Patriarhului. De asemenea, au apărut şi contra-manifestanți, ceea ce a dus la violenţe verbale. Patru bărbați au fost reținuți de poliție.

Patriarhia a​ mai făcut o declarație, în aceeași zi, distanțându-se de violențe și făcând apel la calm.

Tot în mesajul de Crăciun​, Patriarhul ​a declarat: „Uniunea Europeană ar trebui să țină seama de opiniile noastre tradiționale și să nu ne impună idealurile ​«​căsătoriei​» între persoane de același sex şi a familiilor astfel formate, idealuri care ne sunt străine.

Patriarhul a salutat, de asemenea, anunțul făcut de șeful Delegației UE în Georgia, ambasadorul Philip Dimitrov, conform căruia UE nu condiționează integrarea Georgiei de recunoașterea „căsătoriilor” între persoane de acelaşi sex. 

Patriarhul a fost nemulțumit de faptul că acțiunile și punctele de vedere ale minorităților sexuale sunt declarate aspirații democratice, în timp ce poziția a Bisericii este aspru criticată.

Sursă: Ştiri pentru viaţă 

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com

„Experiența infernului” – Mărturii ale unor foști homosexuali și lesbiene (9)

Într-o predică din 6 aprilie 2012 și într-un interviu din 16 aprilie 2012, episcopul catolic spaniol Juan Antonio Reig Pla a spus că unele persoane cu stil de viaţă homosexual trăiesc experienţa unui iad: 

„Aş vrea să mă adresez acelor persoane care, împinse de diferite ideologii, sunt dezorientate în privinţa sexualităţii umane și de mici copii se gândesc că sunt atrase de același sex și uneori, pentru a-și dovedi asta, se corup, se prostituează sau merg în cluburi de homosexuali. Vă asigur că găsesc infernul.” 

Atacat puternic în presă pentru aceste cuvinte, în apărarea corectitudinii afirmaţiilor sale au venit un număr impresionant de persoane care se luptă cu atracţia faţă de același sex sau au depășit-o. O parte din mărturii, trimise în zilele imediat următoare predicii, au fost postate on-line. 

Iată câteva dintre ele (puteți citi aici și alte mărturii trimise episcopului Juan Antonio Reig Pla):

Înalt Preasfinția Voastră,

Numele meu este Catarina. Sunt psiholog şi fac parte din  echipa  consilierilor „Speranţa este posibilă". Studiez de mai bine de zece ani tema atracției faţă de persoanele de acelaş sex. Am avut oportunitatea  de a fi formată profesional de către Dr. Aquilino Polaino şi Dr. Joseph Nicolasi. Dr. Nicolasi este fundadorul NART ( Asociaţia Naţională de Terapie Reparatorie din Statele Unite). Am participat la multe dintre seminarile lui şi am făcut parte  din Federaţia Internaţională de Psihologi şi Psihiatrii care susţin şi apară  drepturile  persoanelor cu atracție față de persoanele de același sex care în mod voluntar doresc să primească ajutorul din partea echipei NART. 

Am învăţat multe în toţi aceşti ani. Cu toate acestea, adevarata învăţătură vine din  ascultarea  mărturiilor  sfâşietoare a sutelor de persoane care trăiesc la limita suferinţei datorită acestor atracții. Am putut „să vad" inimile lor rănite, „personalitatea" fracturată, identităţile lor pierdute. Bărbaţi, femei, burlaci, căsătoriţi, adoleşcenţi şi copii au împărtăşit cu mine propia lor  istorie dureroasă; istorii care includ abuzuri sexuale, violenţe, abandonuri emoţionale, respingeri şi batjocoriri.    

Guvernele, organizaţiile internaţionale şi de lobby homosexuale nu pot forța aceste persoane să adopte stilul de viaţă gay. Ele folosesc manipularea pentru a comercializa ideea că o persoană se naşte cu aceste orientări homosexuale și, ca atare, nu există niciun remediu pentru ei. În spatele acestei minciuni exista o industrie care generează miliarde de euro şi care nu face decât să vândă corpurile acestora, tratându-le ca pe „obiecte".   

Lumea are nevoie de persoane curajoase ca dumneavoastră, care îndrăznesc să apere dreptul acestor persoane care  cer să fie ajutate să scape de acest chin...  

Vă ofer sprijinul şi rugăciunile mele ca să continuaţi lupta. Iisus şi Maica Domnului să vă ocrotească mereu.  

Catarina

 

*****

 

Salutări, 
 

Ei bine... îmi vine greu să vă scriu... acesta nu este adresa mea reală de e-mail. Sper să înţelegeţi nesiguranța şi teama pe care o simt.  

Sunt băiat, am 17 ani (curând voi face 18, în iunie).  Sunt nigaraguan și locuiesc în capitală, Managua. Locuiesc cu părinţii și chiar şi în ciuda problemelor pe care le avem suntem uniţi. Am privilegiul de a-i avea alături necondiţionat pe părinţii şi pe cei  doi fraţi ai mei, pe care îi iubesc nespus de mult. Sunt student.  

Familia mea este creştin-catolică, mergem la Biserică mereu şi fiecare suntem împlicaţi în diferite activităţi. În cazul meu, eu sunt catehet. Mă încântă acest lucru! Pot spune că mă simt mai împlinit dedicându-mă catehezei decât studiilor universitare.  De aceea chiar  m-am gândit să renunț la ele  pentru a mă consacra lui Dumnezeu, pentru a mă dedica în întregime formării fraţilor mei. Totuşi, mi-aş fi dorit ca viaţa mea să fie simplă... fără acel „ceva" care să mă împiedice să fiu într-adevăr fericit...   

Din copilărie am avut înclinaţii spre homosexualitate. Fiind conştient de această problemă am suferit foarte mult, am ajuns la disperare. Mă simt singur, gol, incapabil de a avea încredere în cineva pentru a-i spune tot ceea ce simt. Sunt disperat... nu ştiu ce să fac.  

Am citit informaţiile distribuite pe pagina dumneavoastră de internet... cred că ştiu care este cauza acestei probleme, dar nu ştiu cum să procedez, nu ştiu ce să fac. Am nevoie de ajutorul dumneavoastră. Vă rog frumos, ajutaţi-mă. Simt că mă înec şi nu găsesc pe nimeni care să mă ajute să scap din această problemă. Nu ştiu dacă există cineva care să poată sau care să vrea să-mi ofere ajutorul pentru a depăşi această situaţie.    

Dacă primiţi e-mail-ul meu, vă rog frumos să-mi răspundeţi... mă simt singur. Îmi pun nădejdea în bunătatea dumneavoastră. Sper să primesc îndată un e-mail cu orice fel de răspuns.  

Dumnezeu să vă binecuvânteze! 
 

M. 17 ani. Nicaragua.

*****

Un tânăr, 

Sunt un tânăr, student la medicină. Am ca amintire faptul  că în copilărie am fost violat şi după aceea am întreţinut multe relaţii cu vărul  meu. Încercam să mă țin departe de această situaţie dar reușeam doar când nu mă simţeam deprimat. Dar în general întreţineam des relaţii intime cu el.  

Am avut mai multe întâlniri de scurtă durată, pentru că nu sunt relaţii de cuplu, nu au nicio legătură cu acest aspect. Cel mai important este că îmi doresc să ies din acest abis care m-a împins să păcătuiesc poftind, să consum pornografie, să comit adulter. Bineînţeles că îmi pare foarte rău pentru fiecare gest comis, dar după câteva luni aceste gânduri se întorc cu mult mai multă putere.  

Este o dependenţă și ştiu că pot s-o depăşesc cu ajutorul lui Dumnezeu. În general, se întâmplă să păcătuiesc atunci când mă rog mai puţin. Vine ca o ispită din partea diavolului, din repulsia de a fi alături de Dumnezeu.  

Viaţa îmi este ca un labirint, aşa cum această scrisoare este un labirint. Ştiu că Dumnezeu m-a vindecat, dar îmi lipseşte cu desăvârşire maturitatea ca să realizez acest lucru. Mă chinuie această contradicţie cu mine însămi. Trebuie să mă încred în Dumnezeu, dar nu îmi serveşte cu nimic dacă nu fac un efort personal ca să mă  înțeleg.  

Din punctul meu de vedere mă consider heterosexual, dar gândurile mele, atitudinea şi multe alte lucruri, mă fac să mă identific ca  homosexual începând din copilărie şi adolescenţă până-n prezent. Este o situaţie care în mod constant mă irită puternic. Este o lovitură grea căci îmi plac femeile, le găsesc încântătoare, dar când sunt în preajma lor nu pot să mă exprim.  

Fie ca Preabunul Dumnezeu să vă umple de Duhul Sfânt, să  vă lumineze mintea, să vă binecuvânteze în numele Tatălui, a Fiului şi a Sfântului Duh,  ca să mă puteţi ajuta.  Amin. 

L.24 ani, Republica Dominicană      

 

Sursă: Obispadoalcala.org

Traducere: Elena Rățulea

 Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

​Participanții la un Marș pentru bebeluși au fost atacați de susținători ai avortului

12 octombrie 2013, Melbourne, Australia

În fiecare an în luna octombrie, în Melbourne, este organizat „Marşul pentru bebeluşi"” („March for the Babies”). El marchează adoptarea în 2008 a Legii avortului, despre care organizatorii marşului spun că este „una dintre cele mai extreme legi a avortului din lume”. Ea permite efectuarea avorturilor până în momentul naşterii copilului.

În acest an, o mulţime violentă de militanţi pro-avort, ce organizaseră o contra-demonstraţie, au atacat şi rănit grupul participanţilor pro-viaţă. Poliţia nu a făcut decât să observe atacurile, fără a interveni sau trage la răspundere pe cineva.

Activistul american pro-viață, Bryan Kemper, fondatorul Prolife Stand True Ministries, a declarat pentru LifeSiteNews.com că a fost aruncat la pământ și lovit în mod repetat, iar mai mulți membri ai echipei sale au fost, de asemenea, bruscaţi.

Bernie Finn, membru al Parlamentului australian şi unul dintre organizatorii marşului, a declarat:

„Am fost lovit cu o curea în cap şi încă mai am urmele unui ou în păr.”

„Ceea ce am văzut astăzi a fost pur și simplu un jaf public pe străzile din Melbourne, iar Poliția a lăsat acest lucru să se ​​întâmple.”

 

„Unii dintre oamenii noştri au fost agresaţi, loviţi, călcaţi în picioare, iar poliţia a stat retrasă şi a privit.”

De asemenea, el a spus că Andrew Elsbury, şi el membru al Parlamentului, a fost trântit la pământ şi călcat în picioare.

Problemele au început să apară chiar înainte de începerea marșului, a spus Kemper. În momentul în care activiștii pro-viaţă au vrut să pornească marşul, au fost blocaţi de o mulțime de aproximativ 200 de protestatari pro-avort.

„Ne-am așezat cu toții în semn de protest și am început să ne rugăm”, a spus el. „Poliția i-a lăsat să ne atace.”

După aceasta, activişti pro-viaţă au încercat să pornească iar marșul, dar contra-protestatarii i-au împins înapoi, împiedicându-i. Disputa a continuat pentru mai mult de o oră, înainte ca demonstranţii pro-viaţă să decidă să schimbe ruta.

Dar asta s-a întâmplat atunci când lucrurile au început să ia o întorsătură cu adevărat urâtă. 

În ciuda violenţelor din partea protestatarilor pro-avort, nu au fost făcute arestări. Purtătoarea de cuvânt a Poliţiei a minimalizat gravitatea evenimentelor din acea zi, delarând postului Sky News:

„Nimeni nu a fost acuzat de agresiune și nicio problemă nu a fost adusă în atenția Poliției”, a spus ea.

Organizatoarea marşului pro-avort, Liz Walsh, a recunoscut că a existat o „bătaie”. „Parte s-a datorat faptului că nu dorim să fim intimidaţi de cei care vor să facă de ruşine femeile care aleg să aibă un control asupra vieţii lor reproductive”, a spus ea.   

Primul semn că marşul din acest an nu va decurge la fel de liniştit ca și în anii precedenți a venit cu o noapte înainte de ziua marşului, când Kemper a ţinut un discurs la un dineu al Tinerilor pentru viață. Un grup de activişti pro-avort a năvălit în cameră și a început să cânte. 

„M-am oprit din discurs şi i-am rugat să se aşeze la o masă alături de noi şi să servească ceva", a scris Kemper pe pagina de Facebook, Stand True, la puţin timp înainte de marş. „Au făcut-o. Au stat aproximativ 10 minute înainte de a deveni iar agitaţi, după care au plecat, dar fără niciun incident.”

„Cetățenii australieni și cetățenii din întreaga lume trebuie să contacteze guvernul australian pentru a cere să se facă dreptate. Ar trebui concediaţi toţi ofițerii care au fost prezenți la eveniment şi ar trebui luate măsuri care să preîntâmpine apariţia unor astfel de neglijenţe din partea poliţiei australiene. Dacă acest lucru nu este făcut, asemenea incidente se vor repeta cu siguranţă, punând în pericol, nu doar libertatea de exprimare a unor opinii pro-viaţă, dar a oricăror opinii în general”, trage un semnal de alarmă Steve Jalsevac de la LifeSiteNews.

Prelucrare după: LifeSiteNews

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com