Evanghelia
Luca
8, 26-39
În
vremea aceea a venit Iisus cu corabia în ţinutul Gerghesenilor,
care este dincolo de apă, în faţa Galileii. Când a ieşit pe
uscat, l-a întâmpinat un om din oraş care avea diavol şi care de
multă vreme în haină nu se îmbrăca şi în casă nu mai
sălăşluia, ci în gropi de morminte. Văzându-L pe Iisus, a
strigat şi a căzut înaintea Lui şi cu glas tare a grăit: ce ai
cu mine, Iisuse, Fiule al lui Dumnezeu, Celui prea Înalt? Te rog, nu
mă chinui! Căci Iisus poruncea duhului necurat să iasă din omul
acela, pentru că de mulţi ani îl apucase, şi-l legau în lanţuri
şi în obezi, şi-l păzeau, dar el, sfărâmând legăturile, era
mânat de diavol în pustie. Şi l-a întrebat Iisus, zicând: care
îţi este numele? Iar el a răspuns: legiune, căci mulţi diavoli
intraseră în el. Şi-L rugau să nu le poruncească să meargă în
adânc. Iar acolo era o turmă mare de porci, care păşteau pe
munte; şi L-au rugat să le îngăduiască să intre în porci; şi
le-a îngăduit. Şi, ieşind diavolii din om, au intrat în porci,
iar turma s-a pornit de pe ţărm în lac şi s-a înecat. Iar
păzitorii porcilor, văzând ce s-a întâmplat, au fugit şi au dat
de veste în oraş şi prin sate. Atunci au ieşit locuitorii să
vadă ceea ce s-a întâmplat şi au venit la Iisus şi au găsit pe
omul din care ieşiseră diavolii îmbrăcat şi întreg la minte,
şezând jos lângă picioarele lui Iisus, şi s-au înfricoşat. Iar
cei care văzuseră le-au spus cum s-a mântuit cel îndrăcit. Şi
L-a rugat pe El poporul ţinutului Gerghesenilor să plece de la ei,
căci erau cuprinşi de frică mare. Iar Iisus a intrat în corabie
şi s-a înapoiat. Dar bărbatul din care ieşiseră diavolii se ruga
de El să-l lase lângă Dânsul; Iisus însă i-a dat drumul,
zicând: întoarce-te în casa ta şi povesteşte cât bine ţi-a
făcut ţie Dumnezeu. Şi el s-a dus, vestind prin tot oraşul cât
bine i-a făcut Iisus.
Pr.
Ilie Cleopa - “Despre
oamenii demonizați”
“Iar
dacă Eu, cu degetul lui Dumnezeu scot pe demoni, iată a ajuns la
voi Împărăția lui Dumnezeu“ (Luca 11, 20)
Iubiți
credincioși,
Dacă
vom lua aminte cu dinadinsul la cuvintele Sfintei Evanghelii de
astăzi, vom înțelege două lucruri de mare folos. Întâi, cât de
mare și nemărginită este iubirea de oameni a lui Dumnezeu și, al
doilea, cât de mare și cumplită este răutatea diavolilor față
de om și de celelalte zidiri ale lui Dumnezeu.
Domnul
și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, văzând starea jalnică și
chinuirea amară a omului demonizat din Evanghelie, prin negrăita
lui milă și bunătate față de zidirea Sa, a poruncit demonilor să
iasă din acel om chinuit de mulți ani, zidit “după chipul și
asemănarea Sa“ (Facere 1, 26); iar demonii, văzându-se izgoniți
de puterea cea fără de margine a Mântuitorului, după ce le-a dat
voie, au intrat în turma cea mare de porci din apropiere și “îndată
s-au aruncat în mare și s-au înecat“ (Luca 8, 33).
Iată
cât de mare este oceanul cel fără de margini al dragostei și al
milostivirii lui Dumnezeu față de om, că pentru slobozirea unui
singur om din legăturile și chinurile diavolului, a îngăduit să
se dea pierzării ca la două mii de porci (Marcu 5, 13). Iar
diavolii, având învoire de la Hristos și vrând să-și arate
răutatea și puterea lor blestemată, au intrat în turma de porci
și într-o clipă i-au înecat pe toți în mare. La această
Evanghelie Sfântul Ioan Gură de Aur, arătând câtă răutate au
demonii asupra oamenilor, zicea: "Dacă asupra porcilor, cu care
nu aveau nimic, au arătat diavolii atâta răutate, apoi cu atât
mai mult asupra ta, omule, de-a pururea dă război neîmpăcat,
luptă neîncetată și vrajbă fără de moarte. Și dacă pe porci,
cu care nimic nu le era lor de obște, nici un minut nu i-au suferit,
apoi cu atât mai mult ne urăsc pe noi care suntem vrăjmașii lor
și doresc să ne piardă și să ne supună lor. Apoi câte rele am
fi pătimit de la ei, dacă ar fi avut voie de la Dumnezeu asupra
noastră. Căci pentru aceasta i-a lăsat Dumnezeu să intre în
turma de porci, ca și în trupul dobitoacelor să cunoaștem
răutatea lor. Deci și acum când vei vedea vreun om stăpânit de
diavol, închină-te Stăpânului și cunoaște răutatea
vrăjmașului. Că iubirea de oameni a lui Dumnezeu îl ține pe
diavol și nu-i dă voie să-și arate puterea și răutatea asupra
omului cât ar voi el. Atât îi dă voie să-l muncească pe om cât
să-l facă mai înțelept și să arate răutatea diavolului asupra
omului".
Apoi
zice același Părinte Ioan Gură de Aur: "Voiești și altă
pildă despre răutatea diavolilor, când Dumnezeu îi dă voie să-și
pună în lucrare puterea sa? Socotește cirezile și turmele lui
Iov, cum într-o clipă pe toate le-a mistuit. Apoi socotește
moartea cea ticăloasă a copiilor lui și rana ce s-a adus asupra
trupului său și vei vedea cruzimea, asuprirea și nemilostivirea
răutății dracilor. Din aceasta vei înțelege minunat, că dacă
lumea aceasta toată, ar fi slobozit-o Dumnezeu sub stăpânirea lui,
în puțină vreme pe toate le-ar fi tulburat și asemenea porcilor
de care ați auzit în Sfânta Evanghelie de azi și cirezilor lui
Iov, într-o clipă de vreme am fi pătimit, că nici o milă de noi
nu ar fi avut" (Puțul Sf. Ioan Gură de Aur, Buzău, 1833, p.
108-109).
Să
ascultăm mai departe cuvintele Sfintei Evanghelii care zice: “Iar
păstorii, văzând ceea ce s-a întâmplat, au fugit și au vestit
în cetate și prin sate și au ieșit să vadă cele ce se făcuseră
și venind la Iisus, au aflat pe omul din care scosese demonii șezând
lângă picioarele lui Iisus îmbrăcat și întreg la minte și s-au
înfricoșat“ (Luca 8, 34-35).
Dar
care era pricina temerii gadarenilor? Oare minunea omului chinuit de
diavoli sau înecarea porcilor în mare? Nici una, nici alta, ci
pricina temerii și înspăimântării lor era călcarea Legii lui
Dumnezeu. Căci Legea lui Moise oprea a se mânca carne de porc
(Levitic 11, 7), iar ei creșteau porci și mâncau din cărnurile
lor. Deci, pentru călcarea Legii i-a cuprins atâta spaimă, ca nu
cumva Dumnezeu, pentru această călcare de lege și pentru alte
răutăți ale lor să-i pedepsească și cu alte pedepse mai grele.
Deci având această frică și neîndrăznind a zice ceva asupra
Domnului pentru paguba porcilor, Îl rugau cu toții pe Iisus Hristos
să se ducă din hotarele lor. Iar preabunul și blândul Mântuitor,
văzând împietrirea și nemulțumirea lor, nu i-a certat, ci
intrând în corabie S-a întors iarăși în Galileea (Luca 8, 37).
Iar bărbatul din care ieșiseră demonii se ruga să rămână cu
El, iar Mântuitorul, eliberându-l, i-a zis: “Întoarce-te la casa
ta și spune câte ți-a făcut ție Dumnezeu. Și s-a dus omul,
propovăduind în toată cetatea, câte i-a făcut Iisus“ (Luca 8,
39).
Vedeți,
frații mei, blândețea, smerenia și bunătatea cea negrăită a
Domnului? După ce a făcut un bine așa de mare cu vindecarea acelui
om chinuit de diavoli, nu așteaptă plată de la el spre a rămâne
și a-i sluji Lui. Ci i-a zis: “Întoarce-te la casa ta și spune
câte ți-a făcut ție Dumnezeu“ (Luca 8, 39). Dacă ar fi zis
"întoarce-te la casa ta și spune câte ți-am făcut Eu ție",
cărturarii, fariseii și arhiereii cei plini de zavistie care
pândeau învățătura Lui, ar fi avut motiv să spună că
Mântuitorul face minuni cu scopul de a fi lăudat de oameni. Dar
așa, la toți le-a închis gura, zicând: “Întoarce-te la casa ta
și spune câte ți-a făcut ție Dumnezeu“.
Deci
se cuvine ca în toate să avem pildă de urmat învățătura și
viața Mântuitorului nostru Iisus Hristos, iar faptele noastre cele
bune să le facem cu scopul de a plăcea lui Dumnezeu spre slava Lui,
cum ne învață și Sfântul Apostol Pavel (I Corinteni 10, 31).
Iubiți
credincioși,
Să
știți că sunt trei feluri de oameni demonizați: întâi sunt cei
ce se chinuiesc cu trupul de duhurile cele rele, cum sunt
epilepticii, lunaticii și cei demonizați ca cel din Evanghelia de
astăzi. Al doilea sunt toți ereticii și învățătorii mincinoși
și răi care cu învățăturile lor greșite schimbă adevărul
Sfintei Scripturi și duc la rătăcire de la dreapta credință, pe
creștinii nelămuriți și neîntemeiați în adevăr. Iar al
treilea sunt cei stăpâniți de grele patimi. Despre primul fel de
demonizați am vorbit pe scurt mai sus, despre al doilea amintește
marele Apostol Pavel, zicând: “Duhul vorbește lămurit că, în
vremile cele de apoi, unii se vor depărta de la credință, luând
aminte la duhurile cele înșelătoare și la învățăturile
demonilor“ (I Timotei 4, 1). Dumnezeiescul părinte Ioan Gură de
Aur, tâlcuind acest text al Apostolului Pavel arată că aceștia
sunt toți începătorii de erezii, care, povățuiți fiind de
demoni și mișcați de duhurile înșelăciunii vor grăi
înșelăciuni către cei binecredincioși, spre a-i înstrăina de
la adevărata Biserică a lui Hristos.
Deci,
luați aminte, iubiți credincioși și țineți bine minte cele
auzite, că toți cei ce vor să vă dezbine de la dreapta credință
ortodoxă sunt oamenii demonizați și mințile lor sunt mișcate și
înșelate de duhurile cele viclene ale iadului, mai ales de duhul
mândriei. Pe aceștia Sfânta Scriptură îi numește “fii ai
diavolului și vrăjmași a toată dreptatea“ (Fapte 13, 10) și
chiar diavoli ca pe Iuda (Ioan 6, 70). Așadar, toți cei ce învață
erezii și vor să propovăduiască altă învățătură afară de
cea ortodoxă și care se împotrivesc învățăturii adevărate a
Bisericii lui Hristos dreptmăritoare, aceștia sunt fiii diavolilor
(Fapte 13, 10; I Ioan 3, 8-10). Acești învățători mincinoși și
înșelători, lucrează pururea sub stăpânirea demonilor (Fapte
10, 38; 26, 18; II Timotei 2, 26). Ei ca învățători mincinoși și
vicleni, în toată vremea lucrează sub înrâurirea lui Satan (Iuda
1, 9; 1, 23; II Regi 18, 10; Matei 16, 23; Luca 23, 23; Ioan 6, 70 ș.
a.). Și tot ca ei predicatorii rătăciți fac voia diavolilor (Ioan
8, 44) și sunt înșelați de ei (III Regi 22, 21-22; II
Paralipomena 18, 20-21; Apocalipsa 20, 8). Acești propovăduitori ai
minciunii sunt demonizați și orbiți de diavoli (Fapte 13, 10; II
Corinteni 4, 4; I Timotei 4, 1).
Al
treilea fel de oameni demonizați sunt toți cei stăpâniți de
patimi grele, ca: necredința, uciderea, ura, beția, iubirea de
arginți, fermecătoria, desfrânarea și altele care îi stăpânesc
de multă vreme. Aceștia sunt numiți de Sfânta Scriptură fii ai
diavolului (Ioan 8, 44; Fapte 13, 10; I Ioan 3, 8-10; Ioan 6, 70). De
aceea Sfântul Vasile îi arată pe toți cei bețivi a fi mai rău
decât cei îndrăciți, zicând: "Cel ce se îndrăcește este
vrednic de jale, iar cel ce se îmbată fiind îndrăcit cu patima
beției, este de râs și mai rău decât cel îndrăcit și nimeni
nu-l compătimește" (Sf. Vasile cel Mare, Exaimeron. Cuvânt
împotriva celor bețivi. Buc., 1828).
Tot
demonizați sunt și vrăjitorii care amăgesc pe oameni cu puterea
duhurilor rele. Vrăjitorii, fermcătorii și toți cei care părăsesc
pe Dumnezeu și cer ajutorul diavolilor, sunt ei înșiși demonizați
și osândiți la veșnicele chinuri ale iadului.
Iubiți
credincioși,
De
la primii oameni până la sfârșitul veacurilor, toți suntem
într-o neîncetată luptă cu diavolii, cu duhurile răutății,
care încearcă fără odihnă să ne stăpânească, să ne tragă
în adâncul iadului.
Pe
unii oameni îi chinuiesc cu îngăduința lui Dumnezeu numai în
trup, cum sunt cei demonizați și epileptici. Pe aceștia Biserica
Ortodoxă îi vindecă, atât trupește cât și sufletește, prin
rugăciuni speciale numite exorcisme. Cele mai renumite sunt
molitfele Sfântului Vasile cel Mare, ce se citesc de obicei în
biserică, de preoți evlavioși, cu mult post, cu multă smerenie și
credință.
Pe
lângă exorcisme, bolnavii de duhuri rele sunt spovediți,
împărtășiți și li se face de mai multe ori și Sfântul Maslu.
Cu cât se roagă și postesc mai mult, cu atât se vindecă mai
repede.
Al
doilea fel de demonizați sunt cei stăpâniți de duhul mândriei,
adică sectanții care luptă pe față împotriva Bisericii, a
Ortodoxiei și dezbină pe mulți creștini, răstălmăcind Sfânta
Scriptură. Aceștia sunt mult mai greu de vindecat din cauză că
sunt stăpâniți de cei mai răi diavoli, ai mândriei și
neascultării. Dar dacă își recunosc păcatele și le mărturisesc
la preoți și se roagă mai mult pot fi eliberați de duhul mândriei
și al neascultării.
Însă
cei mai numeroși oameni demonizați sunt cei stăpâniți de patimi
cumplite, cum sunt bețivii, desfrânații, ucigașii, vrăjitorii,
iubitorii de averi și cei robiți de ură și răzbunare. Toți
aceștia pot fi izbăviți de robia diavolului și a patimilor care
îi țin legați cu lanțul deprinderii, numai dacă vor veni de
bunăvoie la biserică, dacă vor să-și mărturisească păcatele
la duhovnici iscusiți și dacă își fac canonul de pocăință
dat. Fără acestea, adică fără spovedanie, căință și
părăsirea păcatelor care îi robesc, nimeni din acești oameni
demonizați, bolnavi la suflet și la trup, nu se pot elibera de
patimi, de diavoli și de osânda iadului.
Grija
noastră, frații mei, este să facem voia lui Dumnezeu și să
împlinim poruncile Lui, cu toată credința și râvna. La aceasta
ne ajută harul Duhului Sfânt, ne ajută sfinții îngeri și toți
sfinții, în frunte cu Maica Domnului, care se roagă neîncetat
pentru noi. Să fugim de păcate ca de moarte, căci prin ele,
pierdem harul lui Dumnezeu și în locul lui intră duhul diavolului.
Să
nu uităm că prin păcate, oamenii sunt loviți de tot felul de
boli, de necazuri și suferințe, ajung robi ai cumpliților diavoli
și-și pierd mântuirea sufletului. Oare câți creștini nu sunt
astăzi robiți de beție și desfrâu? Câte mame nu-și ucid cu
voia proprii lor copii? Câte familii nu se distrug prin divorț ca
urmare a acestor grele păcate?
Deci,
să părăsim păcatele ca să scăpăm de diavoli și să rămânem
cu Hristos. Să ne păzim inima curată de patimi și mai ales de
mândrie, ca să devenim scaun al Preasfintei Treimi. Să ne păzim
trupul curat de beție și desfrâu, ca să devină "templul
Duhului Sfânt". Să fugim de diavolul mândriei, care ucide pe
cei mai mulți oameni, știind că Dumnezeu, celor mândri le stă
împotrivă, iar celor smeriți le dă har.
Să
ne ferim de cursele Satanei, de patimile tinereții, de vrăjitorie,
de înjurături și drăcuit, de beție și vorbe deșarte, știind
că prin acestea ne înstrăinăm de Dumnezeu și ajungem să pățim
ca omul demonizat din Evanghelia de astăzi. Să aveți grijă mai
ales de copiii dumneavoastră, ca nu cumva să cadă în păcate
grele și să ajungă robiți de diavoli. Spovediți-vă mai des,
rugați-vă mereu, nu lipsiți de la biserică, prețuiți mai mult
postul, iubiți viața curată și toate "poruncile lui
Dumnezeu" și veți fi vii.
Să
ne rugăm Mântuitorului Hristos să alunge patimile și duhurile
rele din noi, să ne ierte păcatele, să ne vindece bolile și să
ne facă locașuri ale Preasfintei Treimi. Amin.
Sursa:
Doxologia
0 comments:
Trimiteți un comentariu