 |
| foto: Сергей Ершов (OrthPhoto) |
Mereu
cerşim vieţii ani mulţi, aşa-s neştire,
Ne
răzvrătim, ne plângem de periciunea noastră,
Şi
încă nu-nţelegem că fără de iubire
Se
veștejeşte Timpul în noi ca floarea-n glastră;
Rupt
din eternitate, el vrea tărâm asemeni
Din
care-altoiul şubred să-şi tragă seva nouă;
Noi
îl primim cu gheaţă şi-l răsădim în cremeni
Când
Dragostea-i unica vecie dată nouă.
Ci-n
van acum te mânii pe mine şi m-arunci,
Minunile
iubirii n-au stavile pe lume;
Ca
Lazăr la auzul duioaselor porunci,
Oricând
şi de oriunde mă vei striga pe nume,
Chiar
de-aş zăcea în groapă cu lespedea pe mine,
Tot
m-aş scula din moarte ca să alerg la tine.
0 comments:
Trimiteți un comentariu