Foto: Dreamstime |
Domnului
Sorin Cîmpeanu
Ministrul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice
Ministrul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice
Domnului
Nicolae Bănicioiu
Ministrul Sănătăţii
Ministrul Sănătăţii
14
octombrie 2015
„Vrem Educație pentru familie și societate, nu formarea de pionieri sexuali pentru ideologia gender de tip comunist”
Stimate
Domnule Ministru Sorin Cîmpeanu,
Stimate Domnule Ministru Nicolae Bănicioiu,
Stimate Domnule Ministru Nicolae Bănicioiu,
Ați
primit un Apel
semnat
de 67 de ONG-uri care solicită introducerea educației sexuale în
școală. Motivele par dintre cele mai firești, în esență fiind
invocată lipsa informațiilor de calitate, în condițiile în care
în spațiul public se transmit masiv informații distorsionate
despre sexualitate „din care lipsesc elemente ce țin de
responsabilitate, înțelegerea funcționării propriului corp și
respectul în relații intime”.
În
timp ce necesitatea informării în privința sexualității este
universală, de la o persoană la alta, de la o familie la alta, de
la un stat la alt stat, de la o civilizație la alta, de la o
perioadă istorică la alta au existat și există moduri diferite de
abordare. Ca atare, o întrebare esențială este „Ce fel de
educație despre sexualitate solicită semnatarii?”, deoarece
identificarea unor probleme reale nu conduce automat și către
identificarea unor soluții potrivite și eficiente.
Tipul
de educație sexuală pe care semnatarii Apelului
îl
solicită, și pentru care militează de ani de zile, inclusiv prin
introducerea acestui tip de educație prin intermediul materiei
școlare Educație
pentru sănătate,
care ar deveni obligatorie, este axat pe denormativizarea familiei
binare heterosexuale în fața oricăror comportamente sexuale
consimțite și pe promovarea contracepției și avortului ca soluții
complete și ideale la problema sarcinilor nedorite.
Acest
tip de educație sexuală este generat de un sistem de valori
hedonist în care este centrală plăcerea individuală în condiții
de siguranță fizică. Acest sistem de valori a promovat necesitatea
consimțământului în relațiile sexuale și eliminarea abuzului,
fără a reuși să le obțină, în schimb a agravat probleme precum
disoluția familiei, nașterea și creșterea copiilor în afara
familiei, nefericirea personală. La nivel de stat, el a dus la
probleme care nu existau anterior: statul trebuie să sprijine mamele
singure, din ce în ce mai numeroase, prin ajutoare sociale, în timp
ce rata natalității a scăzut sub limita de înlocuire a
populaţiei.
Privind
în istorie, vedem că acest tip de educație sexuală a fost
promovat încă dinainte de anii 50, el precedând ceea ce s-a numit
„revoluția sexuală a anilor 60”. Deși în prezent el este
prezentat ca un panaceu contra bolilor cu transmitere sexuală și a
sarcinilor nedorite, el nu a împiedecat explozia acestora în urma
revoluției sexuale. Mai mult, această explozie este corelată cu
explozia hipersexualizării din mass-media și din spațiul public,
în general, la care educația sexuală anti-familie și-a adus
contribuția, prin promovarea în spațiul public a sexualității,
privată prin natura ei.
Răspunsul
la problema hipersexualizării nu este mai multă sexualizare decât
în logica celor care au crezut că răspunsul la problemele
comunismului este mai mult comunism. Aceasta logică este intrinsecă
acestui tip de educație sexuală. Potrivit ei, este firească
cererea pe care un profesor universitar de sexologie din Danemarca[1]
a
făcut-o în acest an pentru introducerea vizionării de către elevi
a filmelor pornografice în cadrul orelor de educație sexuală. Tot
astfel, nu va fi nicio mirare când se vor solicita ore de practică
sexuală, așa cum au majoritatea materiilor școlare. Când, în
Marea Britanie, un elev de 13 ani a violat o colegă[2]
de
clasă după ore, ultima oră fiind chiar ora de educație sexuală,
a fost greu să nu se facă o legătură între faptă și ora
anterioară.
Ca
urmare, chiar dacă nu și-a propus, acest sistem de valori a avut
consecințe majore anti-familie și, în consecinţă, educația
sexuală întemeiată pe el poate fi calificată drept anti-familie.
Domnilor
Miniștri,
Suntem
conștienți de importanța sexualității în viața persoanei și a
societății, inclusiv în educație. Dar problematica sexualității
nu poate fi redusă la aspectele ei biologice, la evitarea bolilor cu
transmitere sexuală și a sarcinilor nedorite și la respectul
reciproc ca măsură împotriva violenței. Omul este mai mult decât
„un animal sexual”, așa cum considera unul dintre promotorii
educației sexuale antifamilie (Wilhelm Reich).
Diferența
dintre sexualitatea umană și sexualitatea animală este dragostea,
care conduce către familii de lungă durată în care se nasc copii
și aceștia beneficiază de întreaga experiență a părinților.
Exact acesta lipsește din ideologia educației sexuale anti-familie.
Concepția hedonistică a sexualității determină marginalizarea
familiei binare heterosexuale. „Căsătoriile” homosexuale,
„căsătoriile” poliamorice și disoluția căsătoriei sunt
consecințe naturale ale acestei concepții. În practică, acest
model de educație sexuală a fost propus în istorie de mișcările
comuniste, pentru care familia era un element burghez și era
asociată exploatării, și de mișcările de normativizare a
comportamentelor sexuale considerate deviante.
Nu
întâmplător, György Lukács, ministrul culturii în scurta
Republică Sovietică Ungară din 1919 condusă de comunistul Bela
Kun, a fost primul care a introdus la nivel de stat un program de
educație sexuală antifamilie, prin care elevii erau îndemnați să
respingă și să disprețuiască orice autoritate parentală și să
ignore moralitatea. Și, nu întâmplător, în prezent, Mariela
Castro, fiica lui Raúl Castro, conducătorul Cubei comuniste, este
și președinta Centrului Național pentru Educație Sexuală. Nu mai
insistăm acum pe abuzurile amplu documentate pe care și-au
întemeiat „studiile” persoane cheie care au promovat acest
model, precum Alfred Kinsey și Wilhelm Reich.
Așa
se înțelege de ce principalele organizații din România care
propun periodic introducerea acestui tip de educație sexuală sunt
exact organizațiile care susțin ideologia gender,
care promovează eliminarea distincției bărbat-femeie și
denormativizarea căsătoriei binare heterosexuale.
Întrebați-i
pe cei care propun educația sexuală de tip anti-familie ce părere
au despre poliamorie și „căsătoriile” poliamorice și veți
vedea că, dacă își asumă integral modelul propus, vor spune că
acestea trebuie normativizate. „Căsătoria” între un număr de
X bărbați și Y femei este consecința logică a acceptării
acestui tip de educație, în care singurele pericole identificate
sunt sarcinile nedorite și violența, iar regula de aur este
consimțământul, singura condiţie pusă pentru validarea oricărui
tip de comportament sexual, oricât de deviant ar fi acesta.
Domnilor
Miniștri,
Cu
un secol și jumătate în urmă, Karl Marx și Friedrich Engels
scriau în prefața la „Manifestul comunist” că „o stafie
bântuie Europa: comunismul”. După 1918, comunismul, cu sprijinul
celor care nu sesizau ce va însemna acesta pentru societate, a
reușit să se impună în Rusia și alte țări. Astăzi mai sunt
doar câteva state declarat comuniste în lume, dar unele dintre
principiile fondatoare ale comunismului sunt promovate în continuare
ca aducătoare de progres, cum în mod utopic se credea înainte de
instaurarea regimurilor comuniste.
În
forma propusă pentru disciplina Educație
sexuală nu
este greu de recunoscut un principiu esențial al comunismului:
copiii nu sunt ai părinților, ci sunt ai statului. Apelul
ilustrează
deplin principiul realizării binelui copiilor prin separare de
părinți, ba chiar împotriva acestora. Astfel, noțiunea de
„părinți” nu apare niciodată în textul Apelului,
iar singura dată când apare termenul de „familie” este o
referire la posibilitatea abuzurilor sexuale ale membrilor familiei
asupra copiilor.
O
caracteristică vitală a oricărei societăți umane a fost
continuitatea, practicată în primul rând prin responsabilitatea și
asumarea de către părinți a educației copiilor lor. Primul sistem
social-politic care a reușit ruperea semnificativă a copiilor de
părinți printr-o educație opusă gândirii părinților a fost
comunismul. Așa a fost posibil ca pionierii ucrainieni din anii 1930
să-l slăvească pe Stalin, cel care tocmai le ucisese părinții în
Holodomor.
În
educație se codifică esența culturii și civilizației unui stat,
prin elementele care sunt validate și considerate demne de a fi
transmise următoarelor generații. În condițiile în care în
România nu este legală „căsătoria” între persoane de același
sex, iar în întreaga lume un număr limitat de state au legiferat-o
de curând, de ce se încercă predarea ei copiilor, câtă vreme ea
nici nu a fost încă validată de adulți? Căci, să vorbim
deschis, este limpede unde țintește demersul asociațiilor
inițiatoare, dincolo de combaterea discriminării persoanelor cu
comportament homosexual: „căsătoria” homosexuală.
Desigur,
oamenii sunt liberi sa creadă ce vor. Dar asta nu înseamnă că cei
care cred diferit nu au și ei același drept. Un drept care va fi
anulat prin impunerea educației sexuale anti-familie. În Germania,
au fost arestați părinți care au dorit să își retragă copiii
de la orele de educație sexuală, pentru ca nu erau de acord cu
unele aspecte prezentate. Trebuie să fim conștienți că
totalitarismul poate apărea oriunde și în orice moment istoric.
Iar în România, totalitarismul comunist și experiența
interzicerii gândirii libere le avem proaspete în minte.
Domnilor
Miniștri,
O
stafie bântuie civilizația europeană la începutul secolului XXI.
Este ideologia gender,
egalitaristă precum comunismul. Aldous Huxley, în Minunata
lume nouă,
exprima legătura între totalitarismele începutului de secol XX și
dezvoltarea lor în viitor, inclusiv prin manipularea sexualității
umane: numele fetiței parteneră a băiatului care este pedepsit
pentru că refuză, la școală, jocul erotic cu ea este Polly
Troțky.
Încercările
repetate, caracterizate prin agresivitate ideologică și vizuală,
de a impune cu forţa opinii cu impact social major în numele
realizării binelui și eludând firescul proces al cercetării și
dezbaterii ne amintesc nouă, românilor, mai pregnant decât orice
de practica instaurării comunismului.
În
prezent, Organizația
Mondială a Sănătății susține
educația sexuală anti-familie, începând de la naștere.
Standardele OMS, realizate în spiritul ideologiei gender,
le cer educatorilor să predea copiilor mai mici de 4 ani noțiuni
despre masturbare, valorizând pozitiv această practică, iar
copiilor între 4 și 6 ani informații despre relațiile cu persoane
de același sex (a se vedea documentul din prima notă a Apelului).
Experiența
istorică arată că una dintre organizațiile în care oamenii și-au
pus cel mai multe speranțe, Societatea Națiunilor, nu a fost
capabilă să își atingă principalul scop, împiedicarea apariției
unui nou război mondial. Lecția pe care o putem învăța este că
niciunei instituții nu i se poate acorda apriori încrederea deplină
că poate proteja, fără a fi evaluate acțiunile ei.
Jurământul
Dumneavoastră este față de România și față de poporul român.
Nimeni nu Vă poate obliga, ca demnitari, sau nu ar trebui să Vă
poată obliga, să alegeți ceva dăunător poporului român. Între
ideologia gender,
care caută să devină normă unică, și mentalitățile
puternicelor civilizații limitrofe spațiului european, în care
discriminarea femeii nici nu este percepută ca discriminare, credem
că România are șansa identificării unui model de educație care
să includă problematica sexualității și care să evite ambele
extreme, atât egalitarismul, cât și abuzul. Între exhibiționismul
educației sexuale anti-familie, reprezentat de lenjeria intimă
expusă la falsh-mob-ul din 28 septembrie, și crimele de onoare,
România poate propune un model eficient, centrat pe familie.
Domnilor
Miniștri,
Este
legal ca Ministerele Educației și Sănătății să propună
populației României un sistem de valori hedonist privind
sexualitatea și o educație sexuală anti-familie, dar mai întâi
trebuie să informeze și să ceară consimțământul.
Viziunea
despre sexualitate face parte din viziunea despre viață a unei
persoane și nu se poate impune cu forța. Este
de neînțeles dorința autorilor Apelului,
în condițiile în care, de curând, Curtea Constituțională a
cerut ca, pentru studierea religiei, părinții/tutorele legal
instituit/elevul după 14 ani trebuie să facă cerere specială,
deoarece este vorba despre o materie care se referă și la
dimensiunea conștiinței persoanei și de aceea nu poate fi impusă
obligatoriu! Dat fiind caracterul cu totul special al unei astfel de
materii și având în vedere existența de manuale alternative,
considerăm obligatoriu ca studierea unei eventuale discipline
școlare care să cuprindă ore de educaţie sexuală să se facă de
către copil numai cu acordul părinților. Obligativitatea
solicitată de către autorii Apelului
nu
este decât o violare a conștiinţei elevilor și părinţilor,
amintind de siluirea conștiinței în comunism.
Suntem
conștienți că lipsa informării copiilor de către părinți a
dus, în unele cazuri, la traume care ar putea fi evitate. Însă
ignorarea caracterului cu totul aparte al sexualității în viața
umană și a dificultății abordării ei în funcție de profilul
psihologic al copilului și de vârsta lui poate crea traume de a o
anvergură și mai mare.
Legătura
părinți-copii este mediul natural al acestor discuții și părinții
trebuie încurajați să discute cu copiii și aceste probleme
intime. Statul este dator să contribuie la educația continuă, iar
existența unor cursuri de parenting finanțate de stat și
accesibile părinților pot folositoare și în această direcție.
În
același timp, reînnoim cererea pe care diferite organizații
semnatare au făcut-o și cu alte ocazii: introducerea
unei discipline opționale intitulate „Educație pentru familie și
societate”, care să armonizeze prezentarea sexualității
persoanei cu prezentarea ansamblului relațiilor familiale și
sociale.
Programa
pentru această disciplină trebuie să fie realizată în urma unei
etape de documentare temeinică, făcută de persoane de
specialitate, nu în urma presiunii și conform dorințelor
organizațiilor promotoare ale ideologiei gender.
Discipline precum Personal,
Social and Health education din
Marea Britanie ori Pregătirea
pentru viața de familie din
Polonia pot fi folosite ca inspirație și comparație pe plan
european.
În
privința sexualizării spațiului public, Vă adresăm două
întrebări: Ați văzut flash-mob-uri desfășurate de aceste
ONG-uri în care să protesteze față de invazia pornografiei în
spațiul public prin intermediul reclamelor? Mai există o altă
Capitală europeană în afară de București unde reclamele la
pariuri sportive să fie de un erotism similar?
Domnilor
Miniștri,
Nu
este o opţiune acționarea sub imperiul flash-mob-urilor, raiduri de
tip comunist, dar mai rafinate, pentru impunerea colectivizării
conștiinţelor. Flash-mob-urile și indecența agresivă nu țin loc
de studii temeinice, după cum niciodată promisiunile ideologice nu
au putut suplini rezultatele practice. Comunismul a propus raiul
social și a încercat să-l realizeze prin egalitarismul
proprietății; ideologia gender
de
factură comunistă promite raiul social și crede că îl va realiza
prin egalitarismul sexual, în care totul este legitim câtă vreme
este consimțit.
În
fața cererii imperative a semnatarilor Apelului
de
a introduce „acum” și în mod obligatoriu educația sexuală în
forma dorită de ei, Vă solicităm să tratați cu discernământul
necesar problema atât de delicată a educației copiilor cu privire
la sexualitate. Dacă veți fi acuzați că nu dați curs „acum”
Apelului
și
vi se vor aplica etichete de „fundamentalism”, „antimodern”,
„învechit” etc., Vă reamintim că regimul comunist a pretins că
reprezintă și aduce democrația în România inclusiv în cea mai
cruntă perioadă a totalitarismului, în anii 50.
În
încheiere, vă amintim o constatare a lui Aldous Huxley din prefața
cărții Minunata
lume nouă:
„Pe măsură ce libertatea politico-economică se restrânge, cea
sexuală tinde să crească prin compensaţie”.
NOTE:
[1]
http://www.hotnews.ro/stiri-magazin-19555613-danemarca-putea-introduce-studiul-filmelor-porno-scolile-publice.htm
[2]
http://www.culturavietii.ro/2014/11/28/mare-britanie-un-elev-de-13-ani-si-violat-colega-dupa-ora-de-educatie-sexuala/
Fragment din Minunata lume nouă, de Aldous Huxley (1932)
„Pe o peluză cuprinsă de tufe de arbuști mediteraneeni, doi copii – un băieţel de vreo șapte ani și o fetiţă cam cu vreun an mai mare – jucau, cu toată gravitatea și atenţia concentrată a savanţilor adânciţi într-un studiu consacrat unei mari descoperiri, un joc sexual rudimentar.
Dintr-un grup de arbuști din apropiere ieși o educatoare conducând de mână un băiețel care urla în timp ce era tras înainte. Pe urmele lor venea trap-trap o fetiță cu mutra îngrijorată.
– Ce s-a întâmplat? întrebă Directorul.
Educatoarea dădu din umeri:
– Nu cine știe ce. Numai că băiețelul ăsta se lasă cam greu implicat în jocurile erotice obișnuite. Am mai observat de două ori chestia asta la el. Și azi din nou. Adineauri a început să urle…
– Zău că n-am vrut să îl supăr sau să îi fac rău! zise fetița îngrijorată. Zău că n-am vrut.
– Bineînțeles că n-ai vrut, drăguțo, o consolă educatoarea. Așa că – reluă ea întorcându-se din nou către Director – îl duc la Psihologul Adjunct. Ca să verific dacă nu cumva are ceva anormal.
– Foarte bine faci! spuse Directorul. Du-l înăuntru. Tu stai aici, fetițo, adăugă el în timp ce educatoarea se îndepărta cu băiețelul care încă mai țipa cât îl ținea gura. Cum te numești, fetițo?
– Polly Troțki.
– Foarte frumos nume, o lăudă Directorul. Ei, acum du-te fuguța și vezi dacă nu-ți găsești vreun alt băiețel cu care să te joci.
Fetița dispăru în tufișuri și nu o mai văzură.
– Ce micuță fermecătoare! zise directorul privind lung în urma ei.
Apoi se întoarse către studenți: Ceea ce vreau să vă spun acum s-ar putea să vi se pară de necrezut. Dar, pe de altă parte, dacă nu ai o pregătire specială în domeniul istoriei, majoritatea realităților din trecut par într-adevăr incredibile.
Și le dezvălui adevărul uluitor: Foarte multă vreme înaintea Erei Domnului nostru Ford jocurile erotice între copii fuseseră considerate ceva anormal (studenții scoaseră urlete de râs când auziră), și nu numai anormal, ci de-a dreptul imoral (vai, nu se poate!) și fuseseră ca atare riguros reprimate.”
Semnează:
Asociația
Studenți pentru viață
Asociația ProValori Media
Asociația
Darul Vieții
Asociația Pro-Vita Sibiu
Asociația Provita
Târgoviște
Asociația Familiilor Catolice „Vladimir
Ghika”
Asociația „Tineretul Ortodox Român” – Filiala
Bucecea
Asociația Provita Media
Asociația Down Art
Therapy
Asociația Provita Gorj
ASCOR Tg. Jiu
Asociația PRO
VITA – filiala București
Asociația Persoanelor cu Deficiențe
de Auz „Darul Sunetului”
Asociația Basarabii
Asociatia
Gaspar, Baltasar & Melchior
Asociația Copii pentru
Cristos
Asociația Prologos
Asociația Synaxis 2010
Asociația
Enable
Fundația People to People Oradea
Asociația Feminism
proFamilie
Asociația Bunul Samaritean
Asociația Lemaan Ahai –
de dragul fraţilor mei
Alianţa Familiilor din România
Fundația
Naţională pentru Românii de Pretutindeni
Asociația Generală a
Românilor Uniți
Asociația „Doamna Stanca”
Asociația
pentru Toleranță în Spațiul Public
Asociația pentru
Revigorarea Tradiției
Asociația Familia Tradițională
Asociația
Părinților pentru Educație Sănătoasă
Asociația pentru
Apărarea Familiei
Asociația Dascălilor din România
Fundația
Institutului pentru Cercetări Psihosociale și Bioetice
Asociația
Familiilor Numeroase
Asociația „Sfinții Ioachim și
Ana”
Asociaţia Creștină de Misiune și Caritate „Bunul
Samaritean”
Fundația Creștină „Arsenie Boca”
Asociaţia
Home Schooling România
Unity in Values Interconfessional
Association
Asociația ROST
Fundația Romanian Children’s
Appeal
Asociația Centrul de Tineret Moniom
Floarea de
foc
Federaţia Organizaţiilor Ortodoxe ProVita din
România
Fundaţia Sfinţii Martiri Brâncoveni –
Suceava
Fundaţia Culturală IPAMIA
Fundaţia Pentru
Oameni
Asociaţia Pro Vita Bucovina
Asociaţia BUCOVINA
PROFUNDĂ
Asociaţia Psaltichia
Asociaţia Sfântul Ioan cel
Nou – Suceava
Asociaţia Creştin Ortodoxă Mama Olga
Asociaţia
Culturală „Sfântul Mitropolit Dosoftei”
Asociaţia
Kozacioc
Asociaţia Kolomeika
Uniunea Femeilor din
Bihor
Asociaţia „Familia Ortodoxă”
Fundaţia Creştină
Elim
Asociaţia „Familia şi viaţa”
Asociaţia Genesis
Life
ASCOR Braşov
Pro-Vita Craiova
Asociaţia Civic
Media
Asociaţia Predania
Liga de Utilitate Publică
Organizaţia
Creştină Agape
Asociaţia Părinţi pentru Ora de
Religie
Asociaţia Christiana
Liga pentru Identitate
Naţională
Asociaţia „Ortodoxia Tinerilor”
Asociaţia Pro
Vita „Sfântul Stelian”
Asociaţia IKON
Asociaţia
Brâncoveanu – Arad
Asociaţia „Înţelege Autismul”
Asociaţia
„Ieromonah Arsenie Boca”
Asociaţia Română „Focul
Viu”
Asociaţia Culturală Sarmisegetuza
Asociaţia „Inima
Ardealului”
Youth Association for Personal Development and
Innovative Programs
Pro Vita Iaşi
Sursa:
Știri pentru Viață
0 comments:
Trimiteți un comentariu