Dimitrie,
încă înaintea venirii împăratului în Solun, a încredinţat
toată averea sa unui credincios slujitor al său, pe care îl chema
Lupul, şi l-a însărcinat cu toată bogăţia ce rămăsese de la
părinţii lui, aurul, argintul, pietrele de mare preţ, şi hainele,
să le împartă în grabă la cei cărora le trebuiau şi la săraci,
zicând: "Împarte bogăţia cea pământească, ca să căutăm
pe cea cerească". Iar el s-a pus pe rugăciuni şi pe post,
pregătindu-se înainte pentru a primi cununa cea mucenicească.
Împăratul a întrebat dacă sunt adevărate cele auzite despre
Dimitrie. Iar Dimitrie, stând înaintea împăratului, cu mare
îndrăzneală a mărturisit că el este creştin şi a defăimat
închinarea de idoli cea păgânească. Atunci împăratul a poruncit
să fie dus nu în temniţa cea de obşte, ci într-un loc mai
defăimat, într-o baie mare şi veche, care era aproape de palatele
unde şedea împăratul. L-au pus, deci, pe sfânt în cămările
acelei băi, care era adâncă şi în care, intrând el, se ruga,
grăind ca David: "Dumnezeule, spre ajutorul meu ia aminte
Doamne, ca să îmi ajuţi mie, grăbeşte, că Tu eşti răbdarea
mea Doamne, Doamne, nădejdea mea din tinereţile mele. Spre Tine
m-am întărit din pântece, din sânul maicii mele, Tu eşti
acoperitorul meu până ce voi fi. Pentru aceasta se va veseli gura
mea, când voi cânta Ţie şi limba mea toată ziua va învăţa
dreptatea Ta".
Sfântul
Dimitrie şedea acolo în temniţă ca într-o cameră luminoasă,
cântând şi slăvind pe Dumnezeu. Apoi sfântul a văzut o scorpie
înaintea sa, care voia să-l muşte de picior; iar el, însemnându-se
cu semnul crucii şi după ce a zis: "În numele lui Hristos
care a zis să călcăm peste şerpi şi peste scorpii şi peste
toată puterea vrăjmaşului", a călcat peste scorpia aceea.
Stând aşa în temniţă, a fost cercetat de îngerul lui Dumnezeu
care i s-a arătat întru lumină mare, cu o preafrumoasă cunună
din Rai, şi i-a zis lui: "Pace ţie, pătimitorule al lui
Hristos, Dimitrie! Îmbărbătează-te şi te întăreşte şi
biruieşte pe vrăjmaşii tăi". Zicându-i acestea, i-a şi pus
cunună pe cap. Iar sfântul a răspuns: "Mă bucur întru
Domnul şi mă veselesc întru Dumnezeu, Mântuitorul meu".
Începând
a se lumina de ziuă, în ziua de douăzeci şi şase a lunii
octombrie, au intrat ostaşii în temniţă şi, aflându-l pe
Sfântul Dimitrie stând la rugăciune, l-au împuns pe el cu
suliţele. Întâia suliţă cu care a fost împuns a fost în coasta
dreaptă, în locul în care a fost împuns şi Hristos pe cruce.
Căci sfântul, cum a văzut pe ostaşi, singur a ridicat mâna
dreaptă şi aceştia I-au şi împuns. Astfel, închipuind patima
lui Hristos Domnul, Cel împuns cu suliţa, sfântul şi-a dat în
mâinile Lui cinstitul său suflet. Iar trupul lui care zăcea pe
pământ fără cinste, mergând noaptea un oarecare dintre
credincioşi, l-a luat în taină şi l-a îngropat.
Când
Sfântul Dimitrie a fost străpuns de suliţe în temniţă de către
ostaşi, era de faţă la moartea lui şi credinciosul său slujitor,
cel pomenit mai înainte, Lupul. Acela a luat haina stăpânului său
cea înmuiată în sânge. La fel şi inelul lui l-a înmuiat în
sânge şi multe minuni făcea cu haina şi cu inelul, tămăduind
toate bolile şi gonind duhurile cele viclene, încât s-a dus vestea
minunilor prin tot Solunul şi toţi bolnavii alergau la dânsul.
Aflând despre acestea Maximilian, a poruncit ca să-l prindă pe
fericitul Lupul şi să-i taie capul. Şi astfel, sluga cea bună şi
credincioasă a sfântului s-a dus la Domnul după stăpânul său,
adică după Sfântul Dimitrie, căci unde este stăpânul, acolo să
fie şi sluga lui.
Video Viața Sfântului Dimitrie Izvorâtorul de mir
Video Viața Sfântului Dimitrie Izvorâtorul de mir
Sursa:
Doxologia
0 comments:
Trimiteți un comentariu