În momentul
când te aşezi la rugăciune, diavolul te atacă şi după primele
cuvinte, după primele scurte rugăciuni pe care le faci, îţi pune
în minte tot felul de gânduri neimportante, lumeşti. Până şi
curiozitatea de a şti cât e ceasul lucrează în mintea ta sau
curiozitatea de a şti dacă afară e soare sau nor. Toate acestea
lucrează ca nişte acţiuni nevinovate, dar ele strică glasul
rugăciunii din inima noastră. Părintele Porfirie spune că aceste
gânduri care ne vin în minte în timpul rugăciunii sunt ca nişte
avioane. Întâi le auzi departe, foarte încet, ca pe un zgomot fără
insistenţă puternică, apoi zgomotul creşte, şi creşte, şi
creşte, şi când ajung deasupra capului tău te copleşesc cu
vuietul lor şi apoi trec mai departe. Dar dacă intri în
conversaţie cu aceste gânduri, ele fac din inima ta aeroport.
Mă
întreabă unii credincioşi cum să facă să lupte împotriva
gândurilor care le vin în minte când se roagă. Primul lucru este
să nu le dai atenţie. Adică să le laşi să treacă peste capul
tău. Al doilea lucru este să chemi ajutorul lui Dumnezeu şi al
îngerului păzitor. Şi al treilea lucru este să nu deschizi inima
ta pentru o conversaţie cu gândurile rele. Fiindcă demonul e mai
puternic decât noi. Diavolul turbează atunci când cineva se roagă.
Aşa se explică de ce suntem atât de atacaţi când ne rugăm. E o
armată de demoni care ne aduc toate gândurile acestea josnice.
(Părintele
Gheorghe Calciu, Cuvinte vii, ediţie îngrijită la Mănăstirea
Diaconeşti, Editura Bonifaciu, 2009, p. 25)
Sursa:
Doxologia
0 comments:
Trimiteți un comentariu