Sfântul
Apostol Toma, care se numeşte Geamăn, era din Paneada, cetatea
Galileii. Iar când Domnul nostru Iisus Hristos era pe pământ cu
oamenii şi umbla prin cetăţi şi sate învăţând popoarele şi
tămăduind toate suferinţele, atunci Toma, auzind propovăduirea
Lui şi văzându-I minunile, s-a apropiat de El cu osârdie şi
umblă după El, nesăturîndu-se de cuvintele cele dulci şi de
vederea preasfintei Sale feţe. Şi astfel s-a învrednicit a fi
rânduit în ceata celor doisprezece apostoli, cu care a urmat
Domnului până la mântuitoarele Lui patimi. Iar după înviere,
Sfântul Toma, prin necredinţa sa, a sporit mai mult credinţa în
Biserica lui Hristos. Căci atunci când ceilalţi ucenici ziceau:
"Am văzut pe Domnul", el nu voia să creadă, până ce
singur nu a putut să-L vadă şi să-I pipăie rănile. Şi după
opt zile, fiind ucenicii adunaţi şi Toma fiind împreună cu
dânşii, arătându-se Domnul, i-a zis: "Adu-ţi degetul tău
şi vezi mâinile Mele şi adu mâna ta şi o pune pe coasta Mea şi
nu fi necredincios, ci credincios". Toma, văzând şi pipăind
coasta cea de viaţă dătătoare a lui Hristos, a zis: "Cu
adevărat eşti Domnul meu şi Dumnezeul meu". În acest chip
s-a propovăduit învierea Domnului cu mai multă tărie, căci
Mântuitorul nu cu nălucire, nici cu alt trup, ci cu acelaşi trup
cu care a pătimit pentru mântuirea noastră, a înviat cu adevărat
şi S-a arătat ucenicilor.
Apostolul
Toma lumina sufletele, propovăduind Evanghelia, când a sosit vremea
cinstitei mutări a Maicii lui Dumnezeu; şi toţi apostolii din
diferite ţări au fost răpiţi de nori şi aduşi în Ghetsimani,
înaintea patului Preabinecuvîntatei Fecioare. Atunci a plecat din
India şi Sfântul Apostol Toma, dar n-a putut ajunge în ziua
îngropării Preacuratei Născătoare de Dumnezeu, căci Dumnezeu aşa
a rânduit lucrurile pentru adeverirea cea mai vrednică de credinţă,
cum că Maica lui Dumnezeu a fost luată cu trupul la ceruri: adică
precum pentru învierea lui Hristos, prin necredinţa lui Toma ne-am
încredinţat mai bine, tot aşa şi pentru luarea cu trupul la
ceruri a Preacuratei Fecioare Maria, Născătoarea de Dumnezeu, ne-am
încredinţat mai bine prin întârzierea lui Toma.
Deci,
Apostolul, sosind a treia zi după îngropare, s-a întristat foarte
mult că nu s-a aflat şi el în ziua îngropării să petreacă la
mormânt, împreună cu ceilalţi Apostoli, sfântul trup al Maicii
Domnului său. De aceea, cu sfatul de obşte al Sfinţilor Apostoli,
au deschis mormântul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, pentru că
Sfântul Apostol Toma, văzându-i trupul, să se închine şi să se
mângâie. Deschizând mormântul, n-au mai aflat trupul Sfintei
Fecioare, ci numai giulgiul singur; şi în acest fel s-a făcut
încredinţare că Maica lui Dumnezeu, ca şi Fiul său, a înviat a
treia zi şi a fost luată cu trupul la ceruri.
După o vreme, Sfântul Apostol a fost dus înaintea judecăţii împăratului şi
acesta l-a întrebat: "Cine eşti tu, rob sau liber?", iar
Toma a răspuns: "Sunt robul Aceluia asupra căruia tu nu ai
stăpânire". "Stăpânul meu este Domnul cerului şi al
pământului, Dumnezeul şi Făcătorul a toată făptura, Care m-a
trimis pe mine să propovăduiesc numele Lui cel sfânt şi să-i
întorc pe oameni de la rătăcirea lor".
 |
| sursa: Sfinti si Icoane |
Fiind osândit la moarte, ostașii îl străpunseră cu sulițele și astfel, ostenitorul Domnului, sfântul apostol Toma se sălășlui în locașurile cele de Sus de unde nu contenește rugăciunile sale pentru întreaga lume.
Sursa:
Doxologia
0 comments:
Trimiteți un comentariu