Extras
din cartea: „Ce anume îl învățați pe copilul meu?” (Miriam
Grossman – Doctor în științe medicale, psihiatru)
„[…]
S-ar putea să nu vă surprindă să aflați că acești „experți”
în educație sexuală, nu sunt medici, psihologi sau asistente
medicale. Heather, care a asigurat-o pe tânăra de 15 ani că
masochismul sexual al prietenului ei este cât se poate de normal, se
descrie ca fiind „o activistă feministă cu vederi
neconvenționale, scriitoare, fotograf, artist, editor de texte pe
internet și organizator în comunitate..A studiat literatură
engleză, spiritualitate erotică și sociologie la colegiu. A vândut
grâu încolțit, a fost chelneriță, vânzătoare, profesor de
kickbox și autoapărare și a făcut agitație politică..Are două
site-uri destinate vizitatorilor adulți. Am aflat destul ca să trag
concluzia că Heather Corinna – aceeași Heather spre care SIECUS
(Consiliul pentru Educație și Informare despre Sexualitate din SUA)
îi trimite pe adolescenții care întreabă despre acnee, prieteni
și părinți – nu numai că nu are nicio pregătire formală
medicală sau psihologică, ea este un pornograf convins.
Am
aflat cum educația sexuală – inițial numită „igienă socială”
și „educația pentru viața de familie” – era predată în
secolul trecut. Am aflat despre Alfred Kinsey, care a introdus un
model de sexualitate în anii 1940 și 1950 și despre
instituționalizarea acestui model prin SIECUS, în 1960. Am studiat
cărțile scrise pentru părinți și copii, am citit biografii,
interviuri, editoriale, mărturii în instanță și necrologuri.
Trebuie să aflați ce am descoperit.
Pentru
a înțelege cum e posibil ca un individ ca Heather Corinna să
devină un instructor recunoscut pentru adolescenți, trebuie să-l
înțelegeți pe Alfred Kinsey.
Bine,
poate nu chiar să îl înțelegeți – pentru asta ar fi nevoie de
o echipă de psihiatri experimentați. Să spunem doar să-l
cunoașteți.
Dr.
Kinsey a fost pentru educația sexuală ceea ce a însemnat Henry
Ford pentru automobil. El a fost arhitectul șef al unui nou model
uman de sexualitate – un model bazat pe convingerea că în
societatea modernă moralitatea tradițională este irelevantă și
distructivă. […] „Sexualitatea nu este un apetit pe care să-l
înfrânezi”, insista el. El credea că monogamia este ceva
nenatural. Mai degrabă, „animalul uman” – un termen căruia
lui Kinsey îi făcea plăcere să îl folosească – este
pansexual.
Pansexual?
Biograful autorizat al lui Kinsey, James Jones, explică înțelesul
pe care-l dă profesorul acestui cuvânt. Kinsey credea că în
starea noastră naturală – adică, eliberați de constrâgerile
sociale – noi, ființele umane, am deveni active sexual chiar la
începutul vieții, ne-am bucura de relațiile sexuale cu ambele
sexe, ne-am permite o varietate de comportamente și am ocoli
fidelitatea. Kinsey aplauda practic orice tip de activitate sexuală,
scrie James Jones, și dezaproba abstinența sexuală.
Deci
cine a fost Alfred Kinsey mai exact și cum a ajuns la concluziile
sale despre sexualitatea umană? Kinsey nu a studiat biologia sau
psihologia umană. Formarea sa a fost în clasificarea insectelor.
Înainte de studiul său asupra comportamentului uman, el a colectat
și clasificat viespi. O mulțime de viespi. Spre exemplu, peste 8
milioane.
[…]
Alfred Kinsey a avut probleme mintale în cel mai adevărat sens al
cuvântului. […] a avut plăcere să-și insereze obiecte străine
– paie, pompe de desfundat țevile, pixuri și periuțe de dinți –
în penis. A intrat în cadă și și-a decupat pielea de pe prepuț
cu un briceag. S-a suspendat în aer cu o frânghie în jurul
scrotului.
„Masochist”
este puțin spus. Patologia lui Kinsey a mers dincolo de urmărirea
durerii și a umilinței – biografia sa descrie un bărbat consumat
de o obsesie periculoasă, debilitantă și grotescă vizavi de sex.
Omul era un sclav – al apetitului său nesățios și al nevoilor
sale autodistructive, de care era dependent.Cu trecerea anilor, în
ciuda succesului său profesional și al faimei internaționale,
brutalitatea sa autoprovocată doar a crescut: aproape la sfârșitul
vieții sale, Kinsey a ajuns în spital, după ce și-a traumatizat
organele genitale, ceea ce i-a luat luni de zile de recuperare.
Iată
câteva lucruri kinseyene care ies în evidență:
-
El a înființat o sală-studio de înregistrare în mansarda sa
pentru a filma relațiile sexuale dintre el și soția sa și dintre
membrii „cercului său interior” – membri ai personalului,
studenți în anii terminali și soțiile lor.
– Interesul
său primordial era pentru comportamentul masculin sado-masochist,
pentru care „străinii din afară” erau invitați să participe
la filmările sale din mansardă.
– Era
un exhibiționist sexual: „Adesea Kinsey nu pierdea ocazia de a-și
arăta organele genitale și de a demonstra tehnicile sale variate de
masturbare membrilor personalului.
– Kinsey
era total în favoarea contatului sexual dintre adulți și copii –
ceea ce ne face să ne gândim la molestarea copiilor – și îi
considera pe adulții care se angajau în astfel de acte „mult
bârfiți”.
– Pentru
cercetarea sa, el a intervievat pedofili încarcerați și infratori
din Chicago și New York City, în compania bărbaților care se
prostituau, a travestiților, a sadicilor și a masochiștilor.
De
ce e atât de important de spus această poveste macabră? Deoarece
EDUCAȚA SEXUALĂ MODERNĂ se trage din filozofia personală a
acestui om – un om înrobit impulsurilor unei minți bolnave, care
cel mai probabil nu a avut nici măcar o zi de sexualitate sănătoasă
în toți cei 62 de ani de viață.
El
și-a propus să dovedească lumii, și probabil sieși, că
într-adevăr, nu era nimic rău cu el. Și țineți-vă bine, s-a
dovedit că cercetările sale asupra sexualității umane doar asta
au și făcut. Pentru a ajunge acolo, Kinsey și discipolii săi au
redus comportamentul sexual la un act fiziologic: fără emoții,
fără context, sens sau consecințe. Aceasta-i libertatea, spuneau
ei […] Ei au îmbrățișat libertatea de a fi un „animal uman”.
Cartea
„Ce anume îl învăţaţi pe copilul meu?” a fost scrisă din
inimă de către medicul american psihiatru de copii, adolescenți și
adulți, Miriam Grossman, pentru părinţi, tutori, profesori și
pentru toți cei care lucrează cu copiii. A fost scrisă după ani
de muncă cu studentele dintr-un mare centru universitar din SUA,
Universitatea din California, Los Angeles (UCLA), și după ani de
cercetări în bibliotecă, în care și-a dat seama că ceea ce se
studiază la disciplina „educația sexuală” în școlile din SUA
este complet diferit fața de ceea ce reflectă realitatea. Bolile cu
transmitere sexuală în rândul tinerilor cresc, cu toate noile
instrucțiuni ale educatorilor de educație sexuală pentru „sex
mai protejat”, la fel și problemele emoționale.
Cartea
este disponibilă la Editura „Provita Media”, preț: 15 lei.
Preluat
de pe Știri pentru Viață
0 comments:
Trimiteți un comentariu