foto: Xi WEG from Poitiers, France |
Evenimentele,
indiferent de importanţa lor, pun masele în mişcare. Fie că este
vorba de o întâlnire cu câteva cunoştinţe, de aglomeraţia din
cluburi sau parcuri, ele emană o energie.
Căutăm
compania celorlalţi oameni cu sau fără intenţie. Este firesc să
se întâmple aşa pentru că există în fiecare dintre noi o
tendinţă naturală de a împărtăşi experienţele.
Tocmai
ai ascultat noul album Coldplay şi simţi nevoia să vorbeşti
despre el. Cineva o să te asculte şi o să-ţi recomande eventual
un film nou, pentru că l-a vizionat recent. Ai citit un roman şi
vrei să afli ce părere au prietenii tăi despre el. Ţi-ai cumpărat
un telefon şi trebuie să-l vadă şi ceilalţi. Nu ai nimic de
spus, dar îţi place să-i asculţi pe cei din jur spunând vrute şi
nevrute. Vrei să afli noutăţile. Vrei să-ţi faci prieteni. Vrei
pur şi simplu să ieşi din casă. Motive sunt multe!
De
ceva timp, văd cum diverse locaţii devin la modă şi mă întreb
ce-i atrage, de fapt, pe oameni acolo. Într-unul dintre baruri se
fumează până când se plâng şi fumătorii că-i ustură ochii,
dar nimeni nu pleacă până nu se face târziu. Muzica trebuie să
fie ritmată, altfel plictiseşte. Asta nu trebuie să se-ntâmple,
altfel se strică atmosfera. Odată intrat acolo, eşti obligat să
te distrezi, indiferent dacă ai resursele necesare sau nu. Unii se
gândesc: pofta vine mâncând! Da, este şi asta o modalitate de
a-ţi schimba starea de spirit. Depinde ce stare vrei să laşi în
spate şi cu ce dispoziţie vrei să ieşi pe uşă când pleci
acasă.
Într-un
alt club, este frig şi întuneric. E gălăgie şi lumea exact asta
caută. Aproape că nici nu auzi ce spune cel de lângă tine, dar
înţelegi că se simte bine pentru că dă din cap pe ritmul
muzicii. Poţi chiar să ţipi, nimeni nu o să ştie că eşti tu.
Poţi să dansezi, poţi să bei şi să te gândeşti la ale tale.
Priveşti cu atenţie spre uşă să vezi cine a mai intrat, cine a
mai plecat. De fapt, cu cât vin acolo mai mulţi oameni interesanţi,
clubul va fi mai la modă. Dar cine şi cum este interesant? Probabil
că ar trebui să semene cu tine, să caute aceleaşi lucruri de care
eşti interesat, să arate bine şi să aibă ceva de zis. Altfel, nu
l-ai găsi acolo, ci acasă, echipat în pijamale, înainte de miezul
nopţii. De fapt, tu ce cauţi acolo?
După
câteva analize succinte, văd că, de fapt, nu locul e la modă, ci
oamenii care-l frecventează. Nimeni nu suportă fumul de ţigară
degeaba, nefiind fumător. Niciun rocker nu ascultă house dacă în
spatele acestui supliciu nu stă un alt scop. Niciun solitar nu
acceptă un grup de străini dacă nu doreşte să-şi facă
prieteni, să iasă din cochilia lui. Fiecare caută ceva şi şansele
cresc pe măsură ce interacţionezi cu alţi curioşi. Într-un fel,
grupurile de oameni te obligă să cauţi sprijin în tine, să-ţi
păstrezi puterile nerisipite şi totodată să te adaptezi noului,
ca personajul K. din Castelul lui Franz Kafka. Băile de mulţime
sunt un fel de experimente în faţa cărora îţi dai seama cine
eşti sau cine ar trebui să fii. Comparaţiile se fac involuntar.
De
fiecare dată când merg într-un loc aglomerat, privesc la fiecare
om din încăpere şi mă întreb dacă este într-adevăr bucuros că
se află acolo. Poate că da sau poate că e doar o modalitate de a
se expune. Să zicem că acasă nu are cine să te asculte, dar vrei
să spui ce gândeşti vizavi de diverse domenii. Acasă poate că-ţi
cenzurezi comportamentul, iar atunci când te întâlneşti cu
prietenii, te simţi mai liber.
Întâlnirile
au loc între cei care vrem să părem sau între cei care vor să-şi
spună cu adevărat povestea? De multe ori, pe cel de lângă tine
nu-l interesează ce ai de spus pe cât îşi doreşte să fie
ascultat şi înţeles. Încearcă acest experiment: adresează-i o
întrebare şi încearcă să răspunzi şi tu la ea, imediat ce ai
obţinut un răspuns. Câtă răbdare crezi că va avea
interlocutorul să te asculte până la capăt? Dacă este persoana
care vrea să ştie cum te simţi, ce stare de spirit ai, cu
siguranţă va fi atentă. La fel de bine poate fi interesat şi un
necunoscut care vrea să afle mai multe despre tine.
Totuşi,
de ce este nevoie de aglomeraţie şi haos pentru a trage nişte
concluzii la fel de bine şi din exterior? Unele experienţe sunt
menite să te trezească, să-ţi spună pe propria piele că trebuie
să-ţi găseşti locul şi nu să te chinui să te adaptezi acolo
unde nu-ţi place. Alte experienţe nu fac decât să te hrănească
cu false impresii. Nu te atrag oamenii fiţoşi, dar mergi să-i
vezi. Nu-ţi plac oamenii superficiali, dar uneori îi imiţi pentru
a scăpa de seriosul din tine. Vrei să treci la nivelul următor,
dar să fie unul superior. Cum reuşeşti asta? În niciun caz
repetând acele acte care-ţi aduc nemulţumirea.
Autor:
Ana Abronov
Sursa:
OrthoGraffiti
0 comments:
Trimiteți un comentariu