Alfred Kinsey, arhitectul educaţiei sexuale în sec. XX, era masochist, exhibiționist şi total în favoarea pedofiliei

Extras din cartea: „Ce anume îl învățați pe copilul meu?” (Miriam Grossman – Doctor în științe medicale, psihiatru)

„[…] S-ar putea să nu vă surprindă să aflați că acești „experți” în educație sexuală, nu sunt medici, psihologi sau asistente medicale. Heather, care a asigurat-o pe tânăra de 15 ani că masochismul sexual al prietenului ei este cât se poate de normal, se descrie ca fiind „o activistă feministă cu vederi neconvenționale, scriitoare, fotograf, artist, editor de texte pe internet și organizator în comunitate..A studiat literatură engleză, spiritualitate erotică și sociologie la colegiu. A vândut grâu încolțit, a fost chelneriță, vânzătoare, profesor de kickbox și autoapărare și a făcut agitație politică..Are două site-uri destinate vizitatorilor adulți. Am aflat destul ca să trag concluzia că Heather Corinna – aceeași Heather spre care SIECUS (Consiliul pentru Educație și Informare despre Sexualitate din SUA) îi trimite pe adolescenții care întreabă despre acnee, prieteni și părinți – nu numai că nu are nicio pregătire formală medicală sau psihologică, ea este un pornograf convins.

Am aflat cum educația sexuală – inițial numită „igienă socială” și „educația pentru viața de familie” – era predată în secolul trecut. Am aflat despre Alfred Kinsey, care a introdus un model de sexualitate în anii 1940 și 1950 și despre instituționalizarea acestui model prin SIECUS, în 1960. Am studiat cărțile scrise pentru părinți și copii, am citit biografii, interviuri, editoriale, mărturii în instanță și necrologuri. Trebuie să aflați ce am descoperit.

Pentru a înțelege cum e posibil ca un individ ca Heather Corinna să devină un instructor recunoscut pentru adolescenți, trebuie să-l înțelegeți pe Alfred Kinsey.

Bine, poate nu chiar să îl înțelegeți – pentru asta ar fi nevoie de o echipă de psihiatri experimentați. Să spunem doar să-l cunoașteți.

Dr. Kinsey a fost pentru educația sexuală ceea ce a însemnat Henry Ford pentru automobil. El a fost arhitectul șef al unui nou model uman de sexualitate – un model bazat pe convingerea că în societatea modernă moralitatea tradițională este irelevantă și distructivă. […] „Sexualitatea nu este un apetit pe care să-l înfrânezi”, insista el. El credea că monogamia este ceva nenatural. Mai degrabă, „animalul uman” – un termen căruia lui Kinsey îi făcea plăcere să îl folosească – este pansexual.

Pansexual? Biograful autorizat al lui Kinsey, James Jones, explică înțelesul pe care-l dă profesorul acestui cuvânt. Kinsey credea că în starea noastră naturală – adică, eliberați de constrâgerile sociale – noi, ființele umane, am deveni active sexual chiar la începutul vieții, ne-am bucura de relațiile sexuale cu ambele sexe, ne-am permite o varietate de comportamente și am ocoli fidelitatea. Kinsey aplauda practic orice tip de activitate sexuală, scrie James Jones, și dezaproba abstinența sexuală.

Deci cine a fost Alfred Kinsey mai exact și cum a ajuns la concluziile sale despre sexualitatea umană? Kinsey nu a studiat biologia sau psihologia umană. Formarea sa a fost în clasificarea insectelor. Înainte de studiul său asupra comportamentului uman, el a colectat și clasificat viespi. O mulțime de viespi. Spre exemplu, peste 8 milioane.

[…] Alfred Kinsey a avut probleme mintale în cel mai adevărat sens al cuvântului. […] a avut plăcere să-și insereze obiecte străine – paie, pompe de desfundat țevile, pixuri și periuțe de dinți – în penis. A intrat în cadă și și-a decupat pielea de pe prepuț cu un briceag. S-a suspendat în aer cu o frânghie în jurul scrotului.

„Masochist” este puțin spus. Patologia lui Kinsey a mers dincolo de urmărirea durerii și a umilinței – biografia sa descrie un bărbat consumat de o obsesie periculoasă, debilitantă și grotescă vizavi de sex. Omul era un sclav – al apetitului său nesățios și al nevoilor sale autodistructive, de care era dependent.Cu trecerea anilor, în ciuda succesului său profesional și al faimei internaționale, brutalitatea sa autoprovocată doar a crescut: aproape la sfârșitul vieții sale, Kinsey a ajuns în spital, după ce și-a traumatizat organele genitale, ceea ce i-a luat luni de zile de recuperare.

Iată câteva lucruri kinseyene care ies în evidență:

- El a înființat o sală-studio de înregistrare în mansarda sa pentru a filma relațiile sexuale dintre el și soția sa și dintre membrii „cercului său interior” – membri ai personalului, studenți în anii terminali și soțiile lor.

– Interesul său primordial era pentru comportamentul masculin sado-masochist, pentru care „străinii din afară” erau invitați să participe la filmările sale din mansardă.

– Era un exhibiționist sexual: „Adesea Kinsey nu pierdea ocazia de a-și arăta organele genitale și de a demonstra tehnicile sale variate de masturbare membrilor personalului.

– Kinsey era total în favoarea contatului sexual dintre adulți și copii – ceea ce ne face să ne gândim la molestarea copiilor – și îi considera pe adulții care se angajau în astfel de acte „mult bârfiți”.

– Pentru cercetarea sa, el a intervievat pedofili încarcerați și infratori din Chicago și New York City, în compania bărbaților care se prostituau, a travestiților, a sadicilor și a masochiștilor.

De ce e atât de important de spus această poveste macabră? Deoarece EDUCAȚA SEXUALĂ MODERNĂ se trage din filozofia personală a acestui om – un om înrobit impulsurilor unei minți bolnave, care cel mai probabil nu a avut nici măcar o zi de sexualitate sănătoasă în toți cei 62 de ani de viață.

El și-a propus să dovedească lumii, și probabil sieși, că într-adevăr, nu era nimic rău cu el. Și țineți-vă bine, s-a dovedit că cercetările sale asupra sexualității umane doar asta au și făcut. Pentru a ajunge acolo, Kinsey și discipolii săi au redus comportamentul sexual la un act fiziologic: fără emoții, fără context, sens sau consecințe. Aceasta-i libertatea, spuneau ei […] Ei au îmbrățișat libertatea de a fi un „animal uman”.

Cartea „Ce anume îl învăţaţi pe copilul meu?” a fost scrisă din inimă de către medicul american psihiatru de copii, adolescenți și adulți, Miriam Grossman, pentru părinţi, tutori, profesori și pentru toți cei care lucrează cu copiii. A fost scrisă după ani de muncă cu studentele dintr-un mare centru universitar din SUA, Universitatea din California, Los Angeles (UCLA), și după ani de cercetări în bibliotecă, în care și-a dat seama că ceea ce se studiază la disciplina „educația sexuală” în școlile din SUA este complet diferit fața de ceea ce reflectă realitatea. Bolile cu transmitere sexuală în rândul tinerilor cresc, cu toate noile instrucțiuni ale educatorilor de educație sexuală pentru „sex mai protejat”, la fel și problemele emoționale.

Cartea este disponibilă la Editura „Provita Media”, preț: 15 lei.

Preluat de pe Știri pentru Viață

Hollywood retrage nominalizarea pentru un cântec creştin interpretat de o eroină cu dizabilităţi, dar celebrează pedofilia

de Ben Johnson, 6 februarie 2014

Unui film care are ca temă credinţa i s-a retras nominalizarea la Oscar prin invocarea pretextului că a făcut lobby (de altfel, nu mai mult decât toţi ceilalţi nominalizaţi). Pe de altă parte, acelaşi comitet Oscar îşi dă girul la celebrarea – ba chiar şi comiterea – de fapte pedofile, observă criticii.

Decizia Academiei Americane de Artă şi Ştiinţă Cinematografică de a retrage nominalizarea la Oscar pentru Cel Mai Bun Cântec filmului de inspiraţie creştină Alone Yet NotAlone, a stârnit reacţii puternice. Măsura a fost calificată drept fără precedent de observatorii de la Hollywood şi a adus instituţiei acuzaţii de „prejudecată împotriva credincioşilor”, însoţite de strigăte de ipocrizie dar şi de o petiţie iniţiată de o grupare pro-viaţă care a strâns, printre altele, cel puţin o semnătură „grea”.

Compozitorii Bruce Broughton şi Dennis Spiegal au câştigat nominalizarea cu un cântec despre prezenţa tăcută a lui Dumnezeu, interpreta fiind Joni Eareckson Tada. Broughton le-a trimis prietenilor cântecul prin e-mail, cerându-le să voteze pentru el la acordarea premiilor, dar în acel moment Academia i-a retras nominalizarea.

Broughton, fost şef al academiei americane de film, a spus: „Resursele de marketing pe care le aruncă în joc alte companii, înainte şi după Oscaruri, depăşesc cu mult micul lobby pe care l-am făcut eu pentru acest cântec”. Dar preşedinta academiei, Cheryl Boone Isaacs, a declarat că e-mailul ar putea interfera cu procesul de decizie pentru acordarea premiilor, creând un „avantaj incorect” pentru filmul creştin.

Organizaţia pro-life Artists for Life a iniţiat o petiţie online la Change.org, cerând Academiei să revină asupra deciziei. „Bruce Broughton are o carieră lungă şi respectabilă, care merită un tratament mai bun”, a spus Albert Strong, directorul organizaţiei Artists for Life.

Printre semnatarii petiţiei se numără şi Josh Duggar, care joacă rolul fratelui mai mare în serialul de reality tv 19 Kids and Counting (De la 19 copii în sus). Acesta a spus: „Filmul e grozav! Academia a nimerit-o bine prima dată. Trebuie să refacă nominalizarea şi să termine cu părtinirea care defavorizează mesajul creştin!”

Şi alte persoane, de calibru şi mai greu, din industria divertismentului, şi-au exprimat îngrijorarea că Hollywood a luat filmul în vizor datorită mesajului său creştin.

Producătorul Gerald Molen, care a câştigat un Oscar la viaţa lui, a acuzat în scris Academia de „prejudecăţi bazate pe motive de credinţă”. Într-o recentă scrisoare deschisă, el a relatat că i-a trecut pe la urechi că „un film rival ar fi angajat un detectiv particular care să găsească nereguli, în încercarea de a-l discredita pe cel creştin”.

El a mai spus că metoda de a contacta membrii Academiei înainte de vot şi a-i ruga să voteze pentru filmul propriu este împământenită în rândul magnaţilor de la Hollywood, precum fraţii Weinstein. Aşadar e o „practică obişnuită de mult timp, dar Academia descoperă brusc acum că se face lobby pentru un anumit cântec?”, se întreabă el retoric.

„Criticii se vor repezi să ne acuze că ne-am îndepărtat de americanii de rând şi i-am jignit fără motiv retrăgând nominalizarea acestui cântec, al cărei interprete, o cvadriplegică, este văzută ca o eroină de către creştinii de rit evanghelic şi a inspirat mulţi americani”, a mai scris producătorul Molen, care consideră filmul o nouă versiune a Cenuşăresei, în care Academia Americană de Film este mama vitregă.

Bill Donohue de la Liga Catolică din America a contestat şi el posibilitatea ca un film creştin să se poată bucura de un „avantaj necinstit” în ochii membrilor Academiei: „Ar fi drăguţ dacă măcar unul din ei ar fi catolic practicant. În schimb, Hollywood se vădeşte pe faţă anti-creştin când se face că nu vede pedofilia. Philomena, un film de propagandă presărat cu o mulţime de minciuni la adresa Bisericii Catolice, a primit patru nominalizări”.

Între timp, mai observă şeful Ligii Catolice, Woody Allen e nominalizat la categoria Cel mai Bun Scenariu pentru filmul Blue Jasmine, cu toate că fiica lui, Dylan, l-a acuzat, cu detalii explicite, că a molestat-o când avea şapte ani, aceasta fiind doar ultima dintr-o serie de acuzaţii similare.

Nevroticul actor mai înainte menţionat a iniţiat chiar o petiţie pentru a-l elibera pe Roman Polanski, care a părăsit SUA după ce o fată de 13 ani a spus că a drogat-o şi a violat-o. „Petiţia lui a fost semnată de Stephen Frears, regizorul peliculei Philomena, de Martin Scorsese, Jonathan Demme, John Landis, Mike Nichols, Steven Soderberg şi mulţi alţii”, a mai spus Donohue. Polanski însuşi a câştigat un Oscar în 2003 pentru filmul Pianistul.

„Busola morală a Hollywoodului e clară”, remarcă amar Donohue. „Are toleranţă infinită faţă de violatori celebri de copii, dar mult mai mică la creştinism – şi cu atât mai puţină pentru catolicism”.

Ted Baehr, fondatorul şi editorul revistei de familie Movieguide, a declarat pentru LifeSiteNews.com ca acţiunea Academiei este o formă de „abureală”.

Cei asociaţi cu filmul în cauză mizează însă pe altă zicală de la Hollywood: Orice publicitate e bună.

Interpreta cântecului, Joni Eareckson Tada, a declarat pentru LifeSiteNews că speră ca retragerea nominalizării „să aducă şi mai mult în atenţie” mesajul pozitiv al filmului şi munca altruistă a misiunii pe care o conduce, Joni and Friends.

Alone Yet Not Alone a rulat în sălile din SUA timp de 21 de zile şi a avut încasări de numai 134.000 de dolari, dar testul respectiv i-a obţinut calificarea de a candida la Oscar anul acesta. Filmul va ajunge oficial pe marile ecrane din SUA începând din 13 iunie 2014.

Sursă: Ştiri pentru viaţă

Traducere: Ştefana Totorcea

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com 

Curtea Supremă a Italiei respinge pedeapsa unui pedofil de 60 de ani pe motiv că el şi fata de 11 ani erau îndrăgostiţi

de Leonardo Blair, 3 ianuarie 2014

De curând, Curtea Supremă a Italiei a făcut vâlvă la nivel internaţional după ce a respins pedeapsa unui bărbat în vârstă de 60 de ani care s-a implicat într-o relaţie sexuală cu o fată de 11 ani. Motivaţia respingerii a fost că cei doi erau îndrăgostiţi.

O relatare a agenţiei AFP arată că la început nu s-a luat în consideraţie „relaţia de iubire” dintre fata de 11 ani, a cărei identitate nu a fost făcută publică, şi Pietro Lamberti, un asistent social în vârstă de 60 de ani din Catanzaro, în sudul Italiei.

Lamberti a fost condamnat în februarie 2011 la cinci ani de închisoare pentru relaţii sexuale cu o minoră, iar verdictul a fost ulterior confirmat la recurs.

Dar, printr-o întorsătură neaşteptată, Curtea Supremă a Italiei a cerut rejudecarea, deoarece verdictul nu lua în considerare „existenţa unei relaţii de dragoste consensuală, absenţa forţării fizice şi sentimentele de iubire ale fetei”.

Ziarul Blitz Quotidiano relatează că Lamberti a cunoscut-o pe fată la o cabană de vară din Roccelletta di Borgia, Catanzaro. Convorbirile telefonice înregistrate pe parcursul anchetei o prezintă pe fată întrebându-l dacă o iubeşte. Tot din convorbiri reiese şi teama lor de a nu fi prinşi. Lamberti îi cerea în mod repetat fetei să ţină secretă relaţia lor şi să evite să-l sune la sfârşit de săptămână, când era cu familia. Au fost surprinşi în cele din urmă în timp ce făceau sex într-o vilă de pe malul mării.

Fata provine dintr-o familie defavorizată, care a primit drept compensaţie 40.000 de euro.

Răsturnând verdictul în cazul Lamberti, judecătorii de la Curtea Supremă au adus ca argumente faptul că fata de 11 ani înţelegea cuvântul „iubire” şi au citat un caz din 2008 în care un tribunal a arătat indulgenţă unui măcelar de 34 de ani care se iubise cu o fată de 13 ani.

Măcelarul a primit o pedeapsă „blândă”, de numai un an şi patru luni, pe motiv că fata înţelesese şi consimţise că acesta „se îndrăgostise” de ea.

Decizia în cazul Lamberti a fost făcută publică luna trecută în ziarul Il Quotidiano della Calabria şi a făcut vogă pe reţelele de socializare online, unde a strâns reacţii virulente la adresa sistemului de justiţie italian.

Şi comentatorii de pe site-ul AFP s-au arătat deranjaţi: „Justiţie italiană? Pedofilii îşi manipulează victimele. Un copil de 11 ani nu este capabil să-şi dea consimţământul pentru a face sex cu un om de 60 de ani. Ruşine justiţiei italiene! Pare mai degrabă un caz al unui bogat împotriva sărăntocilor, bietul copil de ţărani e cântărit în bani, spre deosebire de asistentul social cu facultate. Însuşi titlul de asistent social ar fi trebuit să-i aducă o pedeapsă mai severă”, scrie comentatorul Basil.

„Aparent, Curtea Supremă crede că o fată de 11 ani e capabilă de consimţământ la relaţii sexuale intime. Mă întreb care ar fi limita consensualităţii pentru aceşti judecători: 5, 6 sau 7 ani? Dacă ducem lucrurile la concluzia lor logică, se poate pretinde consensul pentru orice copil de orice vârstă când e vorba de pedofili”, a scris şi un comentator pe nume Philip T.

Sursă: Ştiri pentru viaţă 

Traducere: Ştefana Totorcea 

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com 

Surpriză în Parlamentul European: Raportul Estrela, care promovează avortul, homosexualitatea şi pedofilia, a fost retrimis în comisia de specialitate

22 octombrie 2013
de J.C. Krempach

În această dimineaţă, într-o sesiune destul de tumultuoasă, în plenul Parlamentului European, s-a decis cu 351 voturi pentru, 319 împotrivă și 18 abţineri, trimiterea controversatului raport „Estrela” înapoi la comisia de specialitate.

Aceasta este o victorie răsunătoare pentru cauza pro-viață, având în vedere faptul că în Parlamentul European există o majoritate structurală de membri aparținând partidelor socialiste, comuniste şi liberale, partide care de obicei votează în favoarea oricărei legi care promoveză „drepturile femeilor”.

Dar de data asta lucrurile s-au petrecut în mod diferit. Deși rezultatul votării trebuie încă analizat cu atenție, se poate spune de pe acum că mulți dintre membrii socialiști și liberali, de data aceasta, au refuzat să meargă pe linia oficială a partidelor lor. Unul dintre motive ar fi faptul că au văzut acest raport ca pe o încercare intruzivă a unei instituții UE de a submina suveranitatea națională a statelor membre, cu care, în aceste vremuri de creștere rapidă a euro-scepticismului, nu au vrut să fie asociaţi. Ca reprezentant al Comisiei Europene, Comisarul Neven Mimica, a explicat, în scurta sa intervenție înainte de vot, că UE nu are competența de a reglementa aspecte, cum ar fi avortul, educaţia sexuală, etc care rămân în competența exclusivă a statelor membre.

Pentru mulți alți deputați, motivul decisiv care i-a făcut să se răzgândească a fost faptul că au luat cunoștință despre adevăratul conţinut insidios al raportului, ce a inclus, printre altele, o trimitere la un document extrem de controversat, care promovează ideea că ar trebui ca, în mod obligatoriu, copiii în vârstă de până la 4 ani să fie învățaţi despre masturbare (!) .

Nu în ultimul rând, se pare că există, de asemenea, o creștere a gradului de conștientizare a faptului că ideile radicale feminist-homosexuale exprimate în proiectul de raport au fost complet rupte de ceea ce gândesc cu adevărat cetățenii europeni. În timp ce Parlamentul European dezbătea proiectul, inițiativa cetățenilor europeni „Unul dintre noi”, a trecut pragul de 1,4 milioane de semnături.

Luate împreună, această zi marchează o înfrângere răsunătoare nu numai pentru agenda profund anti-umană urmărită de unii deputați extremişti și aliații lor (cum ar fi Planned Parenthood, care se pare că ar fi fost adevărații autori ai proiectului, și Marie Stopes Internaţional), dar, de asemenea, şi pentru tacticile necinstite și anti-democratice folosite. Este destul de semnificativ faptul că, deşi proiectul de raport a fost foarte controversat chiar și în cadrul Comitetului pentru drepturile femeii și egalitatea de gen, președintele Parlamentului Martin Schulz (un socialist german, ale cărei legături pro-avort sunt prea bine cunoscute) a decis ca dezbaterea în plen să nu depăşescă mai mult de cinci minute, prevenind astfel orice dezbateri semnificative ce ar fi putut avea loc

Destul de clar, strategia a fost grăbirea votării proiectului de rezoluție, fără nicio dezbatere serioasă pe fond, astfel încât să se evite ca deputații europeni să înțeleagă, de fapt, pentru ce ridicau mâna. Dar această strategie a eșuat pe coridoarele Parlamentului European, unde activiștii pro-viață au informat asiduu pe deputații indeciși asupra adevăratului conținut ascuns în spatele formulărilor despre drepturile omului ale doamnei Estrela.

Formal vorbind, rezultatul votului de astăzi nu semnifică faptul că proiectul Estrela este respins, ci doar a fost trimis înapoi la comisie și ar putea fi repus în discuţie într-o etapă ulterioară. 

Prelucrare după: turtlebayandbeyond.org 

Vă prezentăm mai jos voturile europarlamentarilor români:

Au votat pentru respingerea raportului:

ALDE: Adina Vălean,

NI: Corneliu Vadim Tudor (PRM), Dan Dumitru Zamfirescu

PPE: Elena Antonescu, Sebastian Bodu, Petru Luhan, Monica Macovei, Marian Jean Marinescu, Iosif Matula, Rareş Niculescu, Cristian Preda, Teodor Stolojan, Csaba Sógor, Laslo Tokés, Traian Ungureanu, Gyula Winkler

Au susţinut raportul:

ALDE: Norica Nicolai, Renate Weber

SD: Victor Boştinaru, Corina Crețu, Minodora Cliveti, Sabin Cutaș, Viorica Dăncilă, Ioan Enciu, Cătălin Ivan, Ioan Mircea Pașcu, Daciana Sârbu, Dan Claudiu Tănăsescu

S-au abţinut:

Adrian Severin, Ovidiu Silaghi

Absenţi:

Elena Băsescu, Adriana Țicău, Eduard Hellvig

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com  

Pedofilii vor aceleaşi drepturi ca şi homosexualii

E greu de crezut că pot exista oameni de știință sau personalități ​publice care să dorească normalizarea pedofiliei. În articolul de mai jos sunt câteva exemple care din păcate nu sunt ultimele, ci datează de acum doi ani. Ele sunt urmarea firească a acceptării homosexualității ca stare de normalitate. Cei care promovează pedofilia susțin că demersul lor pentru drepturi este acolo unde a fost cu 40 de ani în urmă mișcare homosexuală și nu este decât o problemă de timp momentul în care sexul cu copii va deveni ceva acceptat. Din păcate, dacă degradarea morală contiună, nu va trece mult timp și se va vedea că au reușit să schimbe mințile oamenilor, așa cum au reușit să le schimbe promotorii homosexualității.

de Jack Minor, 3 iulie 2011, Northern Colorado Gazette  

Folosind aceleaşi tactici ca şi activiştii pentru drepturile homosexualilor, pedofilii au început să solicite un statut similar argumentând că atracţia faţă de copii este o orientare sexuală cu nimic diferită de cea heterosexuală sau de cea homosexuală.

Criticii stilului de viaţă homosexual au afirmat permanent că imediat ce va deveni acceptabil să se identifice homosexualitatea cu o simplă “alternativă de stil de viaţă” sau cu o orientare sexuală, în mod logic, nimic nu va mai avea limite. Susţinătorii homosexualilor s-au arătat deranjaţi de o astfel de poziţie insistând că acest lucru nu se va întâmpla niciodată. Totuşi, psihiatrii încep acum să susţină redefinirea pedofiliei în acelaşi fel în care a fost redefinită homosexualitatea cu ceva timp în urmă.

În 1973, Asociaţia Psihiatrică Americană a scos homosexualitatea de pe lista ei de dereglări mentale. Un grup de psihiatri de la B4U-Act au ţinut recent un simpozion la care au propus o nouă definire a pedofiliei în Manualul de diagnostic şi statistică al dereglărilor sănătăţii mentale al APA.

B4U-Act îi defineşte pe pedofili ca “oameni atraşi de minori”. Site-ul web al organizaţiei îşi afirmă că scopul său este acela de  “a ajuta pe profesionişii din sănătate să înţeleagă mai mult despre atracţia faţă de minori şi să ia în considerare efectele stereotipizării, stigmatului şi al fricii”.

În 1998, APA a produs un raport în care pretindea că “potenţialul negativ al sexului adulţilor cu copii a fost supraestimat’ şi că ‘marea majoritate atât a bărbaţilor cât şi a femeilor nu au raportat niciun fel de efecte sexuale negative ca urmare a experienţelor de abuz sexual din copilărie.”

Pedofilia a obţinut deja un statut de protejare din partea guvernului federal. Legea pentru împiedicarea delictelor provocate de ură, enumeră “orientarea sexuală” ca pe o clasă protejată; totuşi, nu defineşte acest termen.

Republicanii au încercat să adauge un amendament care să specifice că “pedofilia nu are acoperirea unei orientări”; totuşi, amendamentul lor a fost respins de către democraţi. Democratul Alcee Hastings a afirmat să toate alternativele de stil de viaţă sexuală trebuie să fie protejate de lege. “Legea corectează decizia noastră de a se pune capăt violenţei bazată pe prejudecată şi de a garanta tuturor americanilor, indiferent de rasa, culoarea, religia, originea naţională, genul, orientarea sexuală, identitatea de gen, sau handicap, că precumpănitoare este nevoia de a nu mai trăi în frică din cauza a ceea ce eşti. Îi îndemn pe colegii mei să voteze în favoarea acestei reguli.”

Casa Albă a binecuvântat legea spunând: “La bază, nu este vorba numai despre legile noastre; este vorba despre cine suntem noi ca popor. Este vorba despre dacă ne apreciem unii pe alţii, dacă ne acceptăm diferenţele în loc să le lăsăm să devină o sursă pentru animozitate.”

Nu de mult în acest an, doi psihologi din Canada au declarat că pedofilia este o orientare sexuală la fel ca homosexualitatea sau heterosexualitatea.

Van Gijseghem, psiholog şi fost profesor al Universităţii din Montreal, le-a spus membrilor parlamentului că: “Pedofilii  nu sunt nişte oameni obişnuiţi care comit o mica infracţiune din timp în timp, ci mai curând sunt prizonierii unei orientări sexuale la fel cum oricare individ poate să fie prizonierul heterosexualităţii sau al homosexualităţii.”

El a continuat spunând că “Adevăraţii pedofili au o preferinţă exclusivă pentru copii, ceea ce este acelaşi lucru cu a avea o orientare sexuală. Unei astfel de personae nu i se poate schimba orientarea sexuală. El poate, totuşi, să fie abstinent.”

Atunci când a fost întrebat dacă el ar compara pedofilii cu homosexualii, Van Gijseghem a replicat “Dacă, de exemplu, aţi trăi într-o societate în care heterosexualitatea ar fi proscrisă sau prohibită şi vi s-ar spune că trebuie să faceţi terapie pentru a vă schimba orientarea sexuală, aţi spune, probabil că este o nebunie. Cu alte cuvinte,  nu aţi accepta absolut de loc acest lucru. Folosesc această analogie pentru a spune că, da, cu adevărat, pedofilii nu-ţi schimbă orientarea sexuală.

Dr Quisey, professor emerit de psihologie la Queen’s University in Kingston, Ontario, a fost de acord cu Van Gijseghem. Quinsey a spus că interesele sexuale ale pedofililor preferă copii şi că “Nu este nicio dovadă că acest tip de preferinţă poate să fie schimbat prin tratament sau prin orice altceva.”

În iulie 2010, Harvard health Publications spunea: “Pedofilia este o orientare sexuală şi nu pare posibil să se schimbe. Tratamentele au ca scop să permit cuiva să reziste la a acţiona după impulsurile sale sexuale”.

Linda Harvey, de la Mission America, a spus că presiunea pentru ca pedofilii să aibă drepturi egale va deveni tot mai obişnuită pe măsură ce grupurile LGBT vor continua să-şi afirme drepturile. Totul este parte a unui plan de a introduce sexul la copii la vârste tot mai mici; de a-i convinge că prietenia normală este de fapt atracţie sexuală.”

Milton Diamnond, professor la Universitatea din Hawai şi director al Pacific Center for Sex and Society, a afirmat că pornografia cu copii poate să fie benefică pentru societate pentru că “potenţiali infractori sexuali folosesc pornografia sexuală ca un înlocuitor al sexului cu copii.”

Diamond este un distins colaborator al Institute for the Advanced Study of Human Sexuality din San Francisco.  IASHS a susţinut în mod deschis eliminarea interdicţiei ca homosexualii să servească în armată.

IASHS listează, pe site-ul său, o listă a “drepturilor sexuale de bază” care include “dreptul de a te angaja în acte sau activităţi sexuale de orice fel, cu condiţia ca ele să nu implice acte neconsimţite, violenţă, constrângere, coerciţie sau înşelăciune.” Un alt drept este acela de “a nu suferi persecuţii, condamnări, discriminare sau intervenţia societală în comportamentul sexual privat” şi “libertatea oricărei concepţii, fantezii sau dorinţe sexuale.” Organizaţia spune, de asemenea, că nimeni nu trebuie să fie “dezavantajat din cauza vârstei.”

Legile infracţiunii sexuale care protejau copii au fost contestate în mai multe state, printre care California, Georgia şi Iowa. Infractorii sexuali pretend că legea care îi împiedică de la a trăi lângă şcoli sau parcuri sunt nedrepte pentru că îi pedepsesc pe viaţă.

Sursă:  Northern Colorado Gazette

traducere preluată de pe blogul Paul Ghiţiu 

O „familie model” de homosexuali a introdus copilul adoptat în rețelele de pedofili

de Thaddeus Baklinski, 3 iulie 2013

Poliția din Australia a făcut publică situația de „depravare” în care a ajuns un băiat de șase ani, care a fost abuzat sexual de către „părinții” adoptivi homosexuali și de alți bărbați care fac parte dintr-o rețea internațională de pornografie infantilă cunoscută sub numele de Lovers Boy.
Autoritățile din Australia și SUA au lucrat împreună pentru a aresta și pune sub acuzare aceste persoane după ce a ieșit la iveală faptul că băiatul a fost oferit pentru exploatare sexuală și producția de materiale pornografice cu copii de la o vârstă foarte frageda, în Australia, SUA, Franța și Germania.

Săptămâna trecută, unul dintre cei doi „tați” adoptivi, un american pe nume Mark J. Newton, de 42 de ani, a fost condamnat la închisoare în SUA pentru 40 de ani și trebuie să plătească despăgubiri de 400.000 de dolari copilului, în timp ce celălalt, Peter Truong, de 36 de ani, din Noua Zeelandă, așteaptă condamnarea în țara sa de origine.

Detectivul Jon Rouse, inspectorul care conduce Departamentul Argos al Poliției din Queensland, Australia, care investighează exploatarea și abuzul online al copiilor, a explicat pentru agenția de știri AFP cum s-a ajuns în această situație.

„Ceea ce e destul de trist în acest caz este modul în care acest copil a intrat în viața lor. Este exact ceea ce se numește tragedie.”

Potrivit rapoartelor, Newton și Truong, care locuiesc în Cairns, Australia, au început să caute o mamă surogat pentru a da naștere unui copil în 2002.

Cuplul de același sex a găsit în sfârșit o femeie din Rusia, care a dat naștere copilului pentru o taxă de 8.000 dolari. Mark Newton este considerat a fi tatăl biologic al băiatului, numit „Adam”, cu  scopul de a-i proteja identitatea.

Adam a fost predat lui Newton și Truong la cinci zile după nașterea sa, în 2005.

Media australiană a făcut reportaje despre sosirea în casa celor doi bărbați a lui Adam, prezentându-i pe cei doi bărbați ca părinții fericiți și iubitori.

Ca o ironie amară, într-un articol Mark a declarat unui reporter că autoritățile i-au interogat îndelung pe el și pe Peter atunci când l-au adus pe Adam în Australia și că el era sigur că aceasta s-a datorat suspiciunii de pedofilie. Dar, a spus el, „suntem o familie la fel ca orice altă familie.”

Pe 14 iulie 2010, atunci când Adam avea 5 ani, postul de televiziune ABC din Far North Queensland a difuzat un documentar cu titlul „Doi tați sunt mai buni decât unul”, în care se spune că „pentru cuplul gay Pete și Mark a fost greu să devină părinții, dar ei ar lua-o din nou de la capăt dacă ar fi nevoie”.

„Am decis că vom avea un copil, că era timpul pentru noi să avem o familie” au spus Newton și Truong în reportajul de la ABC. „Ne-am dorit să experimentăm bucuriile paternității.”

„Este o familie fericită, relaxată”, a comentat realizatorul de la ABC, „dar nu a fost un drum ușor pentru a ajunge aici. După mai multe obstacole, [Adam] a fost născut de către mama-surogat în Rusia.”

Agenția Rusă de știri RT Novosti a raportat că Adam a început să fie abuzat sexual de către „tații” săi de același sex de la vârsta de 22 de luni.

„Ulterior”, a informat RT Novosti, „l-au pus pe Adam la dispoziția altor membri ai rețelei de pedofili din Australia, Franța, Germania și SUA, așa că Newton și Truong au trebuit să călătorească pe scară largă. Anchetatorii poliției au descoperit dovezi în cazurile a cel puțin opt bărbați din aceste țări care l-au abuzat pe Adam în perioada în care acesta avea între doi și șase ani.”

Alți doi bărbați, rezidenți americani, John R. Powell, 41 de ani, un avocat din Florida, și Jason Bettuo, de 36 de ani, antrenor de tenis din Michigan, au fost de asemenea acuzați, conform Canalul 7 de știri din Australia.

Poliția a început ancheta care a condus la arestări după descoperirea întâmplătoare a unor imagini suspecte în timpul unei cercetări în casa unui infractor sexual cu copii în Wellington, Noua Zeelandă.

Investigațiile ulterioare au descoperit convorbirile pe internet între Newton și Truong și alți membri ai rețelei Lovers Boy.

Când poliția a percheziționat casa unui cuplu de homosexuali din Cairns s-au găsit suficiente dovezi pe computere și alte dispozitive video pentru a-i aresta. Adam a fost dus într-un centru de plasament.

Cu ocazia audierii sale, la Tribunalul Districtual din Indianapolis, Newton a spus instanței că „a fi tată a fost o onoare și un privilegiu care fac acești șase ani cei mai buni din viața mea”, potrivit Daily News din New York.

Judecătorul districtual Sarah Evans Barker a răspuns „Cuvintele nu ajută... Ce se poate spune? Ce se poate face pentru a șterge o parte din oroarea asta?”

Judecătoarea Barker a adăugat că ea a simțit că Newton merita o pedeapsă mai severă, dar că el a fost inculpat la nivel de Curte Districtuală pentru a nu fi nevoie ca un juriu să privească imaginile produse de inculpați.

„Acești oameni au oferit copilul la unele dintre cele mai atroce acte de exploatare pe care acest birou le-a văzut vreodată”, a declarat avocatul Joe Hogsett din Indiana, după audiere.

Avocatul poporului din Rusia care se ocupă cu drepturile copilului, Pavel Astakhov, a declarat pentru RT Novosti că guvernul rus va înăspri legile de adopție pentru a preveni un alt caz similar cu cel al lui Adam.

„Orfani ruși au atras întotdeauna cetățenii străini care practică perversiuni, din cauza accesibilității. Străinii pur și simplu veneau și luau copiii pe bani”, a spus Astakhov.

În decembrie 2012, Rusia a intrat în vigoare legea Dima Yakovlev, care interzice cetățenilor americani adoptarea copiilor ruși.

În iunie 2013, Duma de Stat a adoptat un amendament care interzice adopția copiilor ruși de către cuplurile de același sex din străinătate și interzice persoanele singure care sunt cetățeni sau rezidenți permanenți ai țărilor care permit „căsătorii” între persoane de același sex să devină părinți adoptivi sau tutori legali ai copiilor din Rusia.

Rusia nu permite „căsătoriile” între persoane același sex, iar autoritățile din această țară au introdus o serie de legi regionale și federale care interzic promovarea homosexualității și a perversiunilor sexuale în rândul copiilor.

Prelucrare după LifeSiteNews