foto: Serghei Fandikov (Orthphoto) |
Ca tânăr licean influenţat de ispita sexuală, cum pot să rămân cast, când
cei din jur spun că eşti demodat ?
Acuma eu zic că dacă ţii la partea asta numai ca la o modă sau la o nemodă
meriţi soarta să transpiri pentru castitatea ta. Dar când ai în gând că eşti
bărbatul unic al unei femei unice şi că-n unicitatea acesta sta prezenţa lui
Hristos în mijlocul tău şi bucuria copiilor tăi…
Gândiţi-vă la voi ca nişte viitori taţi şi viitoare mame. Nici nu vă
trebuie altceva. Şi atunci, astfel împliniţi, lucrurile se schimbă un pic.
Uitaţi-vă de exemplu la prietena voastră nu neapărat ca la o ispită. Unii
chiar nasc ispita din orice, săracii, dacă au acolo un şurubel dezlegat de
televizor, de radio, de hacker sau altele. Ideea este că dacă o înveşmântezi pe
iubita ta în hainele mamei copiilor tăi, lucrurile se schimbă. Dacă-n ea vezi
izvorul neamului tău pe mai departe, lucrurile se schimbă! Dacă-n ea vezi
femeia care-ţi aduce bucuria întristării şi întristarea bucuriei, lucrurile se
schimbă. Şi invers! Sigur că te porţi cu tipul cum te taie capul, dacă el
vorbeşte ca la uşa cortului. Eu nu-nţeleg – niciodată n-am înţeles – cum pot
merge fetele lângă băieţi pe stradă şi aceştia să înjure şi ele să continue să
meargă cu ei. Şi mai este altceva. Că bieţii băieţi sunt din ce în ce mai
cuminţi, în schimb fetele, să te ferească Dumnezeu! C-a început la ele să apară
limbariţa asta spurcată. Pentru că ele cred că aşa îşi manifesta masculinitatea
de care au nevoie ca să acceadă în carieră. Că le este foarte important
diplomatul şi cu ţinuta cât mai constant occidentală ca să dea gata pe cine
ştie ce – mă ierte bărbaţii mai în vârsta – cine ştie ce moşulică care dă cu
pixul la angajări şi zice: „O, de acum te angajez numai pentru că ai geanta din
piele de crocodil!“ Haideţi să fim serioşi. Dacă aşa stau lucrurile, ne merităm
soarta. Dar când vrem să fim ai lui Hristos, schimbăm macazul. Nu motivăm cu
partea negativă a lucrurilor menţinerea noastră în castitate, în feciorie mai
bine zis.
Mie castitatea-mi sună tare prost la ureche. În feciorie, cine vrea să
stea în feciorie, poate sta, pentru că asta-i starea naturală a omului până la
urmă. Să ştii că-i mult mai greu să-ţi creşti copiii decât să stai în feciorie.
E mult mai greu să ai responsabilitatea unei familii decât să stai liniştit
acasă, să scrii, să citeşti, să te plimbi, să bei cafea, să vorbeşti cu
prietenele. Sigur că-i o singurătate periculoasă. Fecioria aici are ispită.
Fecioria te însingurează. Dar dacă ai o feciorie lucrătoare în numele lui
Hristos, te comunici celuilalt şi mergi împreuna cu celălalt mai departe. Dacă
nu, pauză! Poţi să fii, să ai, o mie de prieteni în jur şi tu tot nu pricepi
nimica. Ştiţi că am spus-o şi data trecută din Dan Ciachir, mie mi-a plăcut
foarte mult ce scria în „Luciditate şi nostalgie“, spunea la un moment dat un
lucru fantastic: omul de cultură nu poate fi decât ori isihast, ori haiduc…Da,
deci sunt cele două stări de care ai nevoie să mergi mai departe. Feciorelnic
nu poţi să fii decât dacă eşti isihast sau haiduc, adică te impui cu forţa
duhovnicească deasupra tuturor lucrurilor. Atunci când, eu vă spun, mie mi-e
foarte greu să plec după liturghie, nu acasă la soţie şi la copil, ci pe
stradă. Mie mi-e aşa greu – Duminică ningea la Sibiu de rupeau norii. Credeţi-mă, eu habar n-am avut c-a nins, habar n-am avut. Atât de bine mi-era în altar, încât mi-am zis: Ce să caut eu pe stradă
acuma?! Îmi venea să nu mă mai dezlipesc de acolo. Ei, când te seduce aşa
Hristos, măi tată, acolo-i taina fecioriei tale! Pentru că vedeţi, preoţia are
până la urmă această dimensiune feciorelnică – a punerii la bătaie de dragul
lui Hristos. Când te laşi cuprins de misiunea pe care o ai, fecioria ta se măreşte
şi trece de limitele fizice, limitele – hai să le zicem – metafizice. De aceea,
alegeţi-vă un orizont mai înalt decât brâul vecinei de palier, urcaţi mai mult
de fruntea ei şi vedeţi că dacă deasupra ei simţiţi mâna lui Dumnezeu o să vă
simţiţi mult mai în siguranţă cu virginitatea.
0 comments:
Trimiteți un comentariu