 |
| Foto: fr. Seraphim (Orthfoto) |
Învaţă de la
apă să ai statornic drum.
Învaţă de la
flăcări că toate-s numai scrum.
Învaţă de la
umbră să treci şi să veghezi.
Învaţă de la
stâncă cum neclintit să şezi.
Învaţă de la
soare cum trebuie s-apui.
Învaţă de la
vântul ce adie pe poteci
Cum trebuie
prin lume de liniştit să treci.
Învaţă de la
toate căci toate-ţi sunt surori,
Cum treci
frumos prin viată,
Cum poţi frumos
să mori!
Învaţă de la
vierme că nimeni nu-i uitat …
Învaţă de la
nufăr să fii mereu curat.
Învaţă de la
flăcări ce-avem de ars in noi.
Învaţă de la
ape să nu dai înapoi.
Învaţă de la
umbră să fii smerit ca ea.
Învaţă de la
stâncă să-nduri furtuna grea.
Învaţă de la
soare că vremea să-ţi cunoşti.
Învaţă de la
stele că-n cer sunt multe oşti.
Învaţă de la
greier când singur eşti să cânţi.
Învaţă de la
lună să nu te înspăimânţi.
Învaţă de la
vulturi când umerii ţi-s grei.
Şi du-te la
furnică şi vezi povara ei.
Învaţă de la
floare să fii gingaş ca ea.
Învaţă de la
miel să ai blândeţea sa.
Învaţă de la
păsări să fii mereu în zbor.
Învaţă de la
toate că totu-i trecător.
Ia seama fiu al
jertfei prin lumea-n care treci
Să-nveţi din tot ce piere cum să
traieşti în veci!
Sursă: Poezie creştină
0 comments:
Trimiteți un comentariu