Dreptul la obiecţia pe motive de conştiinţă în sănătate - Rezoluţia 1763(2010) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei

Refuzul personalului medical de a practica sau asista o întrerupere de sarcină la cerere este una dintre cele mai des întâlnite situaţii conflictuale între drepturile medicului şi cele ale pacientului. Acest refuz poartă numele de “obiecţie pe motive de conştiinţă” şi are la bază contradicţia între solicitarea pacientului şi principiile religioase sau morale ale personalului medical.

Dreptul la obiecţia pe motive de conştiinţa poate fi văzut ca izvorând din art.9 CEDO şi ca protejând dreptul la autonomie personală a personalului medical. Medicul sau farmacistul trebuie văzuţi nu doar ca nişte simpli funcţionari ce îndeplinesc anumite operaţiuni, ci ca nişte profesionişti ce pot să nu fie de acord cu anumite practici medicale, care încearcă să îşi afirme o individualitate separată de rolul pe care îl ocupă în instituţia medicală şi care îşi manifestă o anumită convingere prin refuzul de a participa la o procedură medicală.

Rezoluţia 1763(2010) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei nu priveşte dreptul la libertatea de conştiinţă a medicilor şi dreptul la servicii medicale de sănătate reproductivă ca fiind în conflict, propunând soluţii viabile pentru acomodarea şi respectarea lor paralelă.

Redăm mai jos textul Rezoluţiei 1763(2010) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei:

1. Nici o persoană, nici un spital sau instituţie nu trebuie constrânse, nu pot fi trase la răspundere sau suferi discriminări de orice fel pentru refuzul de a efectua, permite sau asista un avort provocat sau o eutanasie, sau pentru refuzul de a efectua orice intervenţie care vizează provocarea morţii unui făt sau a unui embrion, indiferent de motive.

2. Adunarea Parlamentară subliniază nevoia de exprimare a dreptului la obiecţia pe motive de conştiinţă, împreună cu responsabilitatea statului de a asigura accesul în timp util a pacienţilor la îngrijire medicală legală. Adunarea este preocupată de faptul că utilizarea nereglementată a obiecţiei pe motive de conştiinţă ar putea afecta în mod disproporţionat femeile, în special pe cele cu venituri scăzute sau care trăiesc într-o zonă rurală.

3. În marea majoritate a statelor membre ale Consiliului Europei, obiecţia pe motive de conştiinţă este reglementată în mod corespunzător. Există un cadru legal şi politici cuprinzătoare şi clare care reglementează practica obiecţiei pe motive de conştiinţă de către prestatorii de servicii de sănătate, care să asigure că interesele şi drepturile persoanelor fizice care doresc servicii medicale legale sunt respectate, protejate şi împlinite.

4. În ceea ce priveşte obligaţia statelor membre ale Consiliului de a asigura accesul la îngrijire medicală legală şi de a proteja dreptul la sănătate, precum şi obligaţia de a asigura respectarea dreptului la libertatea de gândire, conştiinţă şi religie a prestatorilor de servicii de sănătate, Adunarea invită Consiliul Europei să dezvolte reglementări cuprinzătoare şi clare care să definească şi să reglementeze obiecţia pe motive de conştiinţă cu privire la serviciile medicale şi de sănătate, şi care :

4.1. să garanteze dreptul la obiecţia pe motive de conştiinţă în legătură cu participarea la procedura medicală la care se referă;

4.2. să asigure informarea în timp util a pacienţilor cu privire la orice obiecţie pe motive de conştiinţă şi îndrumarea către alt furnizor de servicii de îngrijire medicală ;

4.3. să asigure primirea de către pacienţi a unui tratament adecvat, mai ales în cazuri de urgenţă .

Sursă: Ştiri pentru viaţă

Traducere: Iuliana Onea

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com