"Mama naşte, mama renaşte; ea se ocupă de copii. Şi, desigur, foloseşte cea
mai frumoasă metodă, din instinct, din iubire: îl îngăduie pe copil, orice ar
face acesta. Dacă băiatul e năvalnic, viteaz, i-a intrat în cap să cucerească
lumea, de ce să nu? Dar, în întâlnirea cu prietenii, el începe să se vadă
inferior, pentru că la primul contact cu lumea n-a biruit, şi se întoarce
plângând la mama sa. Aceasta îi spune: „Nu, puiul mamei, tu eşti împărat, tu ai
să cucereşti lumea!“. Astfel, mama îi dă continuu sentimentul de erou. Ea nu
face lucrul acesta pentru că a învăţat undeva, ci pentru că-l iubeşte şi pentru
că nu vrea să-l vadă un prost. Eu sunt foarte bucuros că Dumnezeu mi-a dat
ocazia în copilărie să întâlnesc o carte scrisă de regină Elisabeta -
Carmen-Silva, soţia regelui Carol I. Acolo am găsit următoarea poezie: „De veţi
auzi de un erou care a cucerit războaie şi în urma lui a făcut dreptate, să
ştiţi că a avut o mamă bună;/ De veţi auzi de un erou care a viersuit, şi
versul lui a schimbat sensuri de viaţă şi frumuseţi şi înflăcărări de inimă, să
ştiţi că a avut o mamă bună“ - şi tot aşa, cam vreo şapte eroi de felul acesta."
Părintele Arsenie Papacioc
0 comments:
Trimiteți un comentariu