Neştiinţa omoară nenăscuţi. Este comunismul o glumă?

De Kristen Hatten

11 Martie 2013 (LiveActionNews.org)

Am scris în ultima vreme câte ceva despre China, de la „turismul de naştere” până la recenzia despre documentarul It’s a Girl şi cum se desfăşoară în China activitatea Women’s Rights Without Frontiers (Drepturile femeilor fără frontiere) pentru salvarea bebeluşilor de sex feminin.

China este o ţară comunistă. Cei bogaţi trăiesc extravagant iar cei săraci – ca în Epoca de Piatră. Multe aspecte ale vieţii în China sunt strict controlate, cel mai faimos fiind reproducerea. Hotărârea de a controla creşterea populaţiei a avut ca rezultat avortul şi sterilizarea forţată, avortul selectiv şi infanticidul care în mod obişnuit vizează fetiţele.

Oroarea este dificil de imaginat pentru noi, dar este o realitate de zi cu zi pentru peste un miliard de oameni.

Cum aşa? Cum poate exista în 2013 un asemenea stat desprins dintr-un coşmar orwellian, când noi ne mândrim în fiecare zi pentru faptul că avansăm şi devenim din ce în ce mai luminaţi?

Răspunsul este simplu: Comunismul.

În ziua de azi, comunismul este văzut mai mult ca o glumă decât ca o ameninţare. 

Ce ştii despre comunism? 

Poate ai un unchi care scrie mereu pe Facebook că Obama este comunist şi poate că-şi scrie tot discursul cu majuscule făcând de ruşine familia.

Sau poate că ai fost învăţat în şcoală că „Red Scare [1]” (Frica roşie) de la mijlocul secolului al XX-lea a fost o perioadă ruşinoasă din istoria naţiunii noastre.

În facultate, un profesor înţelept, cu barbă, se poate să-ţi fi explicat cum comunismul a primit o reputaţie proastă. Poate chiar te-a îndemnat să citeşti nişte pasaje atent selecţionate din Marx şi ai gândit „Asta nu sună deloc rău! Pare chiar corect şi rezonabil!”

Adevărul, din păcate, sună ca ceva ciudat, scris de un teoretician al conspiraţiei. Adevărul este că comunismul chiar s-a infiltrat în sistemul de guvernare şi în instituţiile de educaţie superioară. Mulţi oameni ai divertismentului au fost cu adevărat spioni şi simpatizanţi comunişti. Amploarea influenţei ideilor comuniste este vastă şi complexă.

Proiectul Venona [2], lansat în 1995, a dezvăluit comunicatele detaliate dintre Moscova şi spionii lor în guvernul nostru. Dar probabil că nu ai auzit niciodată de proiectul Venona.

În mod sigur ai fost influenţat de comunism fără să-ţi dai seama, în special pentru că comuniştii au avut grijă de asta.

Câţi oameni au fost ucişi în Holocaust? Care a fost numele doctorului nazist malefic de la Auschwitz? Numeşte două lagăre de concentrare.

Probabil că poţi să răspunzi la toate cele trei întrebări fără efort. Încearcă să dai un răspuns şi la acestea:

Câţi oameni au fost ucişi în timpul Marii Terori [3] ? Care a fost fondatorul şi primul conducător al Armatei Roşii? Câte lagăre Gulag au fost aproximativ în URSS?

Bănuiala mea este că nu poţi răspunde la mai mult de una din aceste întrebări. (Iată răspunsurile: între 13 şi 20 de milioanede oameni au fost ucişi; Leon Trotzky; aproape 30 000 de lagăre în URSS)

În liceu, am avut ca temă de citit un roman despre Gulagul rusesc: O zi din viaţa lui Ivan Denisovici de Aleksandr Soljeniţîn. Dincolo de asta, nu-mi amintesc să fi învăţat prea multe despre oroarea care a fost Rusia Sovietică.

Am văzut numeroase documentare despre Hitler, Al Treilea Reich şi lagărele de concentrare. Am fost inundată cu literatură despre Holocaust şi cât de malefic a fost, de la Jurnalul Annei Frank, Noaptea lui Elie Wiesel, până la Pe aici pentru gazare, doamnelor şi domnilor, de Tadeusz Borovski. Trebuia să fiu învăţată despre acestea şi mă bucur că am fost.

Am fost o studentă conştiincioasă. Vroiam să învăţ. Dar la vârsta de 30 de ani, dupa 13 ani de şcoală plus încă doi de universitate publică nu ştiam aproape nimic despre ororile din URSS şi nu numai - ale comunismului. Tot ce „ştiam” era că noi am fost băieţii răi din Vietnam. Nu ştiam cum/când a căzut China sub comunism, ce s-a întâmplat în Venezuela, Chile sau Cuba. Nu ştiam ce era GRU sau cine era Whittaker Chambers şi Alger Hiss sau despre relaţia dintre Germania nazistă şi Uniunea Sovietică.

Puteam să-ţi spun numele soţiei lui Hitler şi tipul de gaz utilizat la „duşuri” dar nu ştiam cine a fost Vladimir Lenin.

Apoi am cunoscut un om care acum este soţul meu - o enciclopedie a istoriei mondiale şi militare, cel mai citit om pe care l-am cunoscut.

De la el am aflat istoria terifiantă a Uniunii Sovietice şi am învăţat cum ideile care au dus la zeci de milioane de decese au ajuns să se infiltreze în propria noastră cultură. Cu cât învăţam mai mult, cu atât înţelegeam de ce nu aflasem despre toate acestea înainte.

Cartea Neagră a Comunismului, scrisă de un grup distins de istorici europeni a contabilizat cu mare grijă numărul victimelor şi a ajuns la o sumă covârşitoare: între 85 şi 100 de milioane de oameni au fost ucişi de regimurile comuniste ale secolului al XX-lea.

Astăzi, fostul ziar oficial al Partidului Comunist Sovietic, Pravda, îndeamnă americanii să se abată de la drumul lor, să respingă politicile socialiste care au început să fie adoptate. Ne avertizează, pentru că au aflat pe propria piele ce este comunismul, cum influenţează cultura şi pe noi, aşa cum a făcut-o deja în tot acest timp.

 

Până la urmă, ce au de a face toate acestea cu avortul? Absolut totul. China deţine atât un guvern comunist, cât şi 7,9 milioane de avorturi anual – mai mult decât orice ţară. Europa de Est, din care o mare parte reţine influenţe comuniste puternice în sistemul de guvernare şi cultură, are cea mai mare rată a avorturilor din lume. În filosofia comunistă colectivistă şi atee, libertăţile individului sunt depăşite de „bunul comun” şi viaţa umană devine un bun de aruncat şi de care te poţi lipsi.

Acolo unde nu este credinţă în Dumnezeu, omul îşi asumă rolul de a crea paradisul pe pământ. Acest lucru se numeşte utopie. Şi dacă ajungi să crezi că sufletul nu este veşnic, devine acceptabil să ucizi nişte oameni pentru a face viaţa mai bună pentru alţii. Acesta este viziunea globală răscolitoare care a condus umanitatea către atrocităţi ca teroarea înfometării, lagăre de moarte şi avort forţat.

Este periculos să ni se pară de râs a vedea comunismul ca o ameninţare. Ca fapt divers, în curand va avea loc premiera unui nou serial TV „Americanii”, în care spionii comunişti din SUA sunt eroii seriei.

Ororile comunismului nu s-au finalizat, iar oamenii din China – în special cei nenăscuţi – continuă să fie victimizaţi, adăugându-se unui număr care va depăşi cele aproximativ 65 de milioane ucise sub Mao Tsetung.

Este timpul să recunoaştem că am fost păcăliţi să percepem comunismul ca pe o curiozitate prostească, antichizată şi inofensivă. Adevărul este că el chiar e o ameninţare serioasă pentru viaţă şi libertate, distrugându-le pe ambele oriunde se instalează.

Pentru o cale uşoară şi necostisitoare de a ajuta femeile şi nenăscuţii din China, alătură-te Campaniei Save a Girl a Women’s Rights Without Frontiers.

Pentru mai multe despre istoria şi consecinţele comunismului, vezi Bloodlands: EuropeBetween Hitler and Stalin de Timothy Snyder; Koba the Dread: Laughter and theTwenty Million de Martin Amis; The Harvest of Sorrow: Soviet Collectivizationand the Terror-Famine de Robert Conquest; Blacklisted by History: The UntoldStory of Senator Joe McCarthy and His Fight Against America’s Enemies de M. Stanton Evans; şi mai ales Witness de Whittaker Chambers.

[1]  Frica Roşie (sau Red Scare) desemnează două perioade de dezvoltare puternică a anticomunismului în Statele Unite ale Americii. Prima perioadă debutează odată cu Revoluţia din Octombrie din 1917 şi se termină în 1920. A doua, mccarthysmul, se deruleză în anii ’50, în contextul Războiului Rece. Aceste perioade sunt caracterizate de criminalizarea opiniilor politice comuniste sau anarhiste, cum şi de frica generalizată de o posibilă infiltraţie comunistă în sistemul de guvernare american. (http://en.wikipedia.org/wiki/Red_Scare)

[2]  Proiectul Venona a fost o îndelungată colaborare secretă dintre agenţiile de inteligenţă ale Statelor Unite şi Marii Britanii, implicând criptoanaliza mesajelor trimise de agenţiile de inteligenţă ale Uniunii Sovietice, marea majoritate a lor datând din timpul Celui de-al Doilea Război Mondial. S-au folosit cel puţin 13 nume de cod de către aceste agenţii de inteligenţă americane şi britanice, inclusiv Agenţia Naţională de Securitate (NSA). « Venona », un termen fără vreun sens cunoscut, a fost ultimul folosit. În 1995, materialele proiectului au fost făcute publice de către guvernul american. Analiza sprijinea cazuri criminale de spionaj. (http://en.wikipedia.org/wiki/Venona_project )

[3]  Marea Teroare sau Marea Epurare a fost o serie de măsuri represive din Uniunea Sovietică la sfârşitul anilor ’30. A implicat o epurare la scară largă a Partidului Comunist şi a membrilor guvernării, represiunea ţăranilor, conducerea Armatei Roşii şi a altor personae neafiliate într-o atmosferă de supraveghere intensă şi suspiciune de sabotaj. Proporţional, majoritatea victimelor Marii Epurări a fost a vechilor bolşevici. (http://en.wikipedia.org/wiki/Great_Purge)

Traducere de Cristina Niculae

Sursa: http://www.lifesitenews.com/