La ce poate fi folositoare respingerea Actului de Apărare a Căsătoriei și a unei legi pro-viață în SUA?

joi, 27 iunie 2013

| | |



Melania Neacșu

În 26 iunie 2013, Curtea Supremă de Justiție a SUA a declarat la nivel federal că prevederea conform căreia o căsătorie are loc între persoane de sex diferit este neconstituțională. Au fost 5 judecători în favoarea neconstituționalității, Anthony Kennedy, Ruth Bader Ginsburg, Stephen Breyer, Sonia Sotomayor și Elena Kagan, și 4 împotrivă, John Roberts, Antonin Scalia, Clarence Thomas și Samuel Alito. Președintele Obama a salutat imediat decizia pe contul său de Twitter.

Pentru cine înțelege importanța schimbării care rezultă în urma unui eveniment atât de grav pare că se prăbușește cerul. 


Pe 25 iunie 2013, în Texas, un grup de demonstranți pro-avort au invadat sala de ședințe în care se adopta o lege cu privire la interzicerea avortului după 20 de săptămâni și au întrerupt procesul de vot. La baza acestei legi era consensul medicilor că la 20 de săptămâni copii nenăscuți simt durerea provocată de uciderea prin avort. Când, în sfârșit, sala a fost eliberată și s-a votat, legea a fost aprobată, dar s-a constatat că s-a depășit cu 3 minute momentul de închidere a sesiunii de vot de la miezul nopții. Conducătoarea grupului neautorizat de demonstranși a fost Cecile Richards, CEO Planned Parenthood – cel mai mare lanț de centre de avort din SUA. În timpul protestului, Președintele Obama a trimis un mesaj de încurajare pe Twitter: „Ceva special se întâmplă în Austin”.

Care este legătura dintre aceste două evenimente și folosul pe care ele în pot avea? Ambele arată încă o parte din adevărata față a culturii morții.

În cazul Actului de Apărarea a Căsătoriei, judecătorul care a redactat declarația de neconstituționalitate a fost Anthony Kennedy, iar cel care a redactat opinia de constituționalitate, respinsă, a fost Antonin Scalia. Poate că este întâmplător faptul că în anul 2003 cei doi au redactat opiniile Curții în anularea ultimelor legi împotriva homosexualității. Atunci judecătorul Scalia, care a militat pentru păstrarea acestor legi, a spus că dacă homosexualitatea va fi acceptată total de stat, nimic nu va „împiedica” în viitor căsătoriile homosexuale. Judecătorul Kennedy a insistat că nu este deloc vorba de așa ceva. După 10 ani se vede că Scalia a avut dreptate.

În 2001, în România, a fost abrogat articolul 200 din Codul Penal românesc, unde erau incriminate scandalul public în cazul actelor homosexuale și violența ori coruperea de minori în acest caz. Activiștii homosexuali au declarat atunci că în nici un caz în România nu vor cere legalizarea „căsătoriilor” homosexuale ori a parteneriatelor civile. În iunie 2013, la Parlament este depus deja un proiect de lege pentru legalizarea parteneriatelor civile între homosexuali.

Concluzia e simplă: nu există declarație care va fi respectată de către promotorii homosexualității.  

În aceeași măsură agenda pro-avort nu respectă regulile democrației, având în vedere cazul respingerii legii de protecție a vieții copilului după 20 de săptămâni, violența și ilegalitatea metodei și faptul că a fost lăudată de Președintele SUA.

Sunt oameni care cred că discuțiile despre homosexualitate și avort sunt discuții despre drepturile omului. Acestora ar trebui să le dea de gândit comportamentul personajelor principale implicate în cele două evenimente. În mod paradoxal minciuna și violența sunt interzise unora, dar sunt permise altora. Oare asta spune ceva despre direcția demersurilor celor care au dreptul să mintă și să folosească violența?