 |
| Copii din Basarabia ucişi de foamete |
De Andrei Vartic
Articolul aparţine
lui Andrei Vartic şi a apărut în Vocea Basarabiei pe 9 noiembrie 2006. De
atunci procesul comunismului a căpătat tuşe mai pronunţate în Republica Moldova
şi sper să fie condamnat definitiv, irevocabil şi executat . Articolul se
referă în principal la foametea provocată de regimul comunist în 1946-1947, un
subiect care lipseşte deocamdată din manualele noastre de istorie.
 | |
| Români deportaţi |
Dacă
sacrificiul a zeci de milioane de oameni sovietici în lupta contra nazismului
avea cel puţin o motivare (“noi, poporul sovietic, nu vom fi cotropiţi de
Germania nazistă!”), atunci ororile foamei provocate de PCUS în Basarabia şi
Bucovina chiar în timpul procesului de la Nurenberg, nu au altă acoperire
politico-juridică decât etnocidul făţiş împotriva poporului român.
Accentuăm
această paralelă fiindcă numai în Basarabia şi Bucovina dictatorul Stalin a
ucis cu sălbăticie oameni nevinovaţi de o anumită etnie. Nimeni nu era ucis în
URSS ca să nu-şi mai spună estonian sau armean. Românii însă erau ucişi ca să
nu-şi mai zică români.
Chiar
şi etniile deportate în masă, cum ar fi tătarii sau cecenii, nu erau ucişi
fiindcă îşi spuneau tătari sau ceceni, ci fiindcă Stalin i-a “judecat” colectiv
pentru pretinsa susţinere a lui Hitler. Aşa crimele lui Stalin împotriva
umanităţii, realizate chiar sub ochii tribunalului de la Nurenberg,
demonstrează că ambiţia lui Stalin era de ai face co-părtaşi la crimele sale şi
pe Sir Winston Churchill, şi pe mister Franklin Roosevelt, care ştiau de
existenţa genocidului comunist, mai straşnic decât cel nazist, dar tăceau.
Cu
această aprobare tacită, cu părere de rău, imperiului universal comunist a
primit o mare parte din Europa Centrală şi Asia, şi i s-a dat astfel şi
posibilitatea să comită crime încă şi mai grave împotriva umanităţii (să
pomenim aici numai fenomenul re-educării de la Piteşti, din România, sau
înecarea în sânge a revoluţiei maghiare din 1956).
Deşi
Valeriu Pasat estimează (repetăm, în baza datelor din arhiva de stat a fostei
URSS) că în anii 1946-1947 doar în RSSM (deci fără Basarabia de Sud, nordul
Bucovinei şi ţinutul Herţei) au murit de foame aproximativ 200.000 de oameni,
realitatea pare să fi fost mult mai crudă. Mai ales că într-o mulţime de sate
şi orăşele nici nu existau curajoşi din cei care să scrie la Moscova despre
dezmăţul apocaliptic al foametei (deşi a fost denumită oficial “secetă”,
memoria colectivă ia zis şi îi zice “foamete”). “Cadavrele stau împrăştiate pe
drum…”, “nici nu mai este unde să-i înmormântezi”, “Oamenii mor ca muştele, pe
zi ce trece mor tot mai mulţi”; “oamenii mănâncă oameni”… scriau unii activişti
de partid la CC al PCUS. “Oamenii mânâncă oameni”, iată ce stadiu de
animalitate a provocat sistemul comunist cu fenomenul re-educării prin foamete
colectivă, iată din ce oameni, re-educaţi cu acest tip de animalitate, şi-a
recrutat partidul comunist slujitorii cei mai fideli şi ucigaşii. Mulţi din ei
mai sunt la putere în statul european republica Moldova şi continuă să
terorizeze cu foamea, alcoolismul şi subdezvoltarea peste 3 milioane de
europeni în văzul şi cu aprobarea tacită a structurilor democratice europene.
Să
încercăm să estimăm aceste date. În RSSM erau în 1946 peste 1500 de localităţi.
Foametea cea mai dură a durat vreo 10 luni (ţistarii erau mâncaţi în vara lui
1947), adică aproximativ 300 de zile, până a apărut roada mizeră a anului 1947
(un detaliu elocvent, deşi comuniştii spuneau că foamea a fost provocată de
seceta din vara anului 1946, bătrânii susţin că în primăvara lui 1947 grâul a
răsărit peste tot fără a fi semânat. “Când a dat în pârg acel grâu, am scăpat de
foamete!”, susţin supraveţuitorii). Dacă în fiecare din cele 1500 localităţi
oamenii au murit şi continuau să moară “ca muştele”, aşa cum scriu
“corespondenţii” lui Stalin, numărătoarea va trece şi peste 400.000 de jertfe,
majoritatea bâtrâni şi copii. Mare parte din ei nici nu au fost luaţi la
evidenţă de organele statistice ale noii puteri comuniste. Fiindcă Stalin ştia
ce face, chiar şi “intrarea binevolă” în colhozuri a amânat-o până în toamna
lui 1949, după un nou val al deportărilor în masă “executat” tot sub ochii
întregii lumi pe 6 iulie 1949. Se vede, aşadar, “de la o poştă” că Stalin a
omorât în Basarabia cu foametea mult mai mulţi oameni decât a ucis necruţătorul
război dintre marile puteri ale lumii, război în care poporul român a fost
folosit doar ca simplă carne de tun, doar pentru a-l dezmembra etnic şi
politic, doar pentru a-l micşora demografic până la limitele dispariţiei.
Cum
a fost “organizat” genocidul prin foamete contra poporului român din Basarabia
şi Bucovina? Simplu, comisarii au măturat în toamna anului 1946 toate produsele
alimentare din podurile şi ambarele cetăţenilor. Absolut tot, până la ultimul
grăunte. şi există mii şi mii de mărturii în acest sens. Nu importa că erai
avut (adică culac) sau sărac. Puteai să ai în familie şi 14 copii – nu erai cruţat.
Antropoizii comunişti, aleşi de Stalin din cei mai întunecaţi şi mai agramaţi
oameni, nu aveau absolut nici o jele faţă de “români”. Cine se opunea era
imediat împuşcat sau trimis în Gulag (la o moarte încă şi mai chinuitoare).
Cine încerca să fugă peste hotare, adică în România, era prins şi împuşcat sau
trimis în Gulag. Şi mai tragic – cine reuşea şi trecea hotarul în România era
prins de bolşevicii români şi “repatriat” pentru a fi împuşcat sau trimis în
Gulag. Ba chiar şi basarabenii care reuşiseră să fugă înainte de 23 august 1944
erau hăituiţi în România, arestaţi şi “repatriaţi” în URSS, unde erau împuşcaţi
sau trimişi în Gulag. Nu a fost iertat nici măcar Pantilimon Halipa, patriarhul
Marii Uniri de la 1918… Dar oamenii fugeau de foamete şi în alte regiuni ale
URSS, mai ales în Siberia şi la nordul depărtat. Şi Valeriu Pasat demonstrează
în cartea citată mai sus că în gările Basarabiei se adunau zilnic pentru acel
exod zeci de mii de oameni, hăituiţi şi aceştia de comisarii lui Stalin.
De
ce a organizat Stalin acest măcel în plină desfăşurare a procesului de la
Nurenberg? Au fost câteva motive. Primul era, desigur, bolşevizarea prin
violenţa foamei, experiment reuşit în Ucraina în anii 1930-32 şi în Rusia în
anii 1918-1920. Apoi – “uitarea de bună voie” a denumirii corecte a etniei din
care faci parte şi impunerea “ideii” Moldovei Mari Socialiste, întinse de
Stalin de la Balta până în inima Balcanilor. Urma forţarea românilor din
Basarabia să intre “cu cerere” în colhozuri, cedând, iar “de bună voie”,
statului toate proprietăţile (pământ, fabrici, magazine, depozite, animale,
mijloace tehnice, case). Venea schimbarea radicală a structurii etnice a
Basarabiei. În locul românilor ucişi cu foamea Stalin a adus în RSSM sute de
mii de ruşi şi ucraineni (în sudul Basarabiei au fost populate imediat toate
satele nemţilor “reptariaţi” de Hiltler în 1940). Alt motiv era învăţarea
rapidă, de frică, a limbii ruse. Urma transformarea, tot prin teroarea foamei,
a mentalului de proprietar şi agricultor în cel de proletar. şi, mai ales,
zombificarea şi mancurtizarea copiilor, transformarea lor în carne de tun sau
braţe ieftine de muncă. Iar Basarabia avea cea mai înaltă rată din natalitate
şi din Regatul României, şi din fosta URSS, populaţia ei crescând natural cu peste
32% în zece ani.
Majoritatea
celor rămaşi în viaţă, dar şi noi născuţii, şi acesta este un straşnic substrat
al genelor umane, îl idolatrizau fără rezerve pe criminal, denumindu-l
“tătucă”. Autorul acestor rânduri ţine minte cum în martie 1953 mii şi mii de
oameni plângeau în hohote în toată Basarabia atunci când s-a dat anunţul despre
moartea “tovarăşului Stalin”. Mulţi, foarte mulţi din cei deveniţi comunişti
prin mecanismul “subtil” al foametei organizate, sunt fideli fostului regim
până astăzi. Nimic, nimeni nu-i poate convinge pe aceşti oameni decapitaţi de
suflet că anume Stalin şi partidul comunist au ordonat acel genocid, de fapt
etnocid. Cercetarea noastră, vizează, însă, şi entităţi umane aşezate mult mai
sus în ierarhia lumii decât amărâţii din rândurile cărora Stalin îşi recruta
ucigaşii. Au ştiut americanii şi englezii de crimele basarabene ale lui Stalin?
Desigur. De ce au tăcut? şi de ce tac (iată, au ambasade la Chişinău şi
Bucureşti)? Ştie clasa politică “democratică şi anticomunistă” de la Bucureşti
de uciderea prin înfometare a sute de mii de cetăţeni români în Basarabia în
anii 1946-1947? Desigur. De ce atunci comisia prezidenţială condusă de
profesorul Vladimir Tismăneanu a decis să judece crimele fostului regim
comunist începând cu anul 1948? Nu cumva ca să treacă cu vederea faptul că
aceste crime înseamnă peste un milion de jertfe anume în Basarabia şi Bucovina?
Nu cumva pentru a ascunde pe antropoizii (de nenumărate etnii) care au executat
masacrul ordonat de Stalin? Unul din ei, cei drept radiofonic şi pedagogic, a
fost şi tatăl profesorului Tismăneanu, cetăţeanul român Leonte Tismaneţki,
născut la Soroca, în Basarabia. Nici pe el, nici pe soţia lui, nici pe Iosif
Kişinevskii, nici pe alţi tovarăşi bolşevici basarabeni, regimul comunist din
România nu i-a repatriat în URSS…
“Sunt
înmormântaţi câte 50 de oameni pe zi. Te prinde o mare groază – n-avem fărâmă
de pâine şi oamenii mor ca muştele…”, iată încă o relatare cutremurătoare din
raionul Orhei, preluată de Valeriu Pasat din arhiva de stat a fostei URSS. În
multe sate din Basarabia mureau şi câte 50 de oameni pe zi. Şi foamea crâncenă
a durat vreo 300 de zile. Informările de acest gen, se spune, “au înmuiat” până
la urmă “inima de oţel a tovarăşului Stalin”. El a trimis în Basarabia o
comisie în frunte cu Alexei Kosâghin, viitorul “reformator” al URRS de după
Hruşciov. Acela a raportat că în RSSM, “cu adevărat, sunt foarte muţi
distrofici”. Stalin a citit atunci scrisoarea lui Kosâghin la ospeţele de
noapte de la celebra vilă de la Moscova şi l-a poreclit imediat, râzând copios
împreună cu tot Biroul Politic al CC al PCUS, “distrofic”. Porecla i-a rămas
“reformatorului” până la moarte.
Pe
7 noiembrie 2006 comuniştii din republica Moldova, în frunte cu toată
conducerea acestui stat “democratic” (cel mai sărac din Europa, bugetul r.
Moldova, 770 mln. USD la 4,455 milioane locuitori, fiind mult mai mic decât al
Andorei, 71.000 locuitori, 2 miliarde USD), adică V. Voronin, M. Lupu, V.
Tarlev, V. Stepaniuc, E. Ostapciuc şi alţii, au serbat în centrul Chişinăului a
89-a aniversare a “Marii Revoluţii” din octombrie 1917. Nici un cuvânt nu s-a
spus la această manifestare de stat “democratic”despre evenimentele de acum 60
de ani prin care Stalin şi partidul comunist din URSS au sacrificat sute de mii
de români în Basarabia şi Bucovina. Nici un cuvinţel nu s-a amintit despre
faptul că primul experiment de reeducare în masă prin înfometare a fost ordonat
de Vladimir Lenin, primul bolşevic, şi unul din cei mai mari criminali al lumii
încă în anul 1918. Nici un cuvânt nu a pomenit tovarăşul Vladimir Voronin nici
despre acel milion de români alungaţi de actualii comunişti din statul european
republica Moldova tot cu mecanismul fricii de foame. Nici un cuvinţel despre
zecile de mii de copii şi bătrâni subalimentaţi din statul pe care îl conduce.
Aşa arhetipul reeducării prin foamete dă rezultate “pozitive şi democratice” şi
menţine subdezvoltarea şi comuniştii la putere şi la 60 de ani după procesul de
la Nurenberg, care s-a făcut a nu vedea straşnicul genocid comunist din
Basarabia şi Bucovina. Şi tot aşa autorul cărţii despre genocidul comunist din
Basarabia a fost condamnat de noul regim comunist basarabean la ani grei de
puşcărie.
0 comments:
Trimiteți un comentariu