Tg. Jiu, Coloana Infinitului, Fotograf: Cezar Machidon
1. Nu
este căsătorie
Dacă
numim ceva căsătorie, aceasta nu înseamnă că acel lucru este căsătorie.
Căsătoria a fost, dintotdeauna, un acord între un bărbat şi o femeie, acord
care, prin natura sa, este rânduit către procrearea şi educarea copiilor şi
unitatea şi bunăstarea soţilor.
Cei
ce promovează căsătoria între persoane de acelaşi sex propun ceva cu totul
diferit. Ei propun unirea dintre doi bărbaţi sau două femei. Acest lucru neagă
diferenţele biologice, fiziologice şi psihologice, care sunt evidente, între
bărbaţi şi femei, diferenţe care îşi află completarea în căsătorie. De
asemenea, ei neagă scopul principal, specific, al căsătoriei: perpetuarea rasei
umane şi creşterea copiilor. Două lucruri care sunt total diferite nu pot fi
considerate ca fiind unul şi acelaşi lucru.
2. Încalcă legea naturală
Comportamentul
homosexual nu este înnăscut. Pentru a obţine susţinere, activiştii homosexuali exploatează
mitul existenţei unei gene gay; în consecinţă, comportamentul homosexual ar fi inevitabil
şi de neschimbat. Studii cărora mijloacele de comunicare în masă le-au făcut
reclamă şi care dau impresia că ar exista o genă gay nu au fost confirmate de
comunitatea ştiinţifică şi înşişi cercetătorii au declarat că studiile lor nu
sunt concludente. Dovezile disponibile în prezent sugerează că identitatea
sexuală este determinată de influenţe de mediu, familie şi factori personali.
Căsătoria
nu este un contract social între două fiinţe umane. Este o relaţie care îşi are
rădăcinile în natura umană şi, în consecinţă, este guvernată de legea naturală.
Preceptul
cel mai elementar al legii naturale este că binele trebuie făcut şi urmărit,
iar răul trebuie evitat. Prin raţiunea sa naturală, omul poate să-şi dea seama
de ceea ce este bine sau rău din punct de vedere moral. În consecinţă, poate să
cunoască finalitatea sau scopul fiecărui act al său şi să-şi dea seama că, din
punct de vedere moral, este rău să transforme mijloacele care îl ajută să îndeplinească
un act în scopul acelui act.
Orice
situaţie care instituţionalizează ocolirea prin înşelăciune a scopului actului
sexual încalcă legea naturală şi norma obiectivă a moralităţii.
Având
în vedere că îşi are rădăcina în natura umană, legea naturală este universală
şi neschimbătoare. Ea se aplică întregii rase umane, în mod egal. Sfântul Pavel
afirmă, în epistola sa către romani, că legea naturală este înscrisă în inima
fiecărui om (Romani 2:14-15).
3. Îi refuză copilului fie un tată, fie o mamă
Literalmente,
sute de studii arată că este în interesul suprem al copilului să fie crescut de
tatăl şi de mama sa, părinţii lui naturali. Am învăţat, văzând urmările
divorţului, că guvernul nu poate să creeze niciodată suficiente programe
sociale care să compenseze lipsa mamei sau a tatălui.
Situaţia
nefericită a acestor copii ar deveni normă pentru toţi copiii crescuţi de două
persoane de acelaşi sex. Un copil aflat într-o astfel de căsătorie va fi
întotdeauna lipsit fie de mama naturală, fie de tatăl natural. Va fi crescut de
o parte care nu are nici o legătură de sânge cu el. Va fi întotdeauna lipsit de
un model a ceea ce înseamnă să fi mamă sau tată.
Căsătoria
între părinţi de acelaşi sex ignoră interesul copilului.
4. Validează şi promovează homosexualitatea ca stil de viaţă
În
numele „familiei”, căsătoria între parteneri de acelaşi sex serveşte la
validarea nu numai a unor asemenea uniuni, dar şi a modului de viaţă homosexual
în totalitatea sa, în toate variantele sale bisexuale şi transsexuale.
Legile
civile sunt principii care dau structură vieţii omului în societate. În această
calitate, ele joacă un rol foarte important şi, uneori, decisiv în influenţarea
şabloanelor de gândire şi comportament.
Ele
modelează viaţa societăţii în plan exterior, dar, de asemenea, modifică profund
percepţia tuturor şi evaluarea modului de comportare.
Recunoaşterea
legală a căsătoriei între parteneri de acelaşi sex ar crea, în mod evident,
confuzie în privinţa anumitor valori morale fundamentale, ar scădea valoarea
căsătoriei tradiţionale şi ar slăbi moralitatea publică.
5. Ar transforma un rău moral într-un drept civil
Activiştii
homosexuali prezintă argumentul în favoarea căsătoriei între persoane de
acelaşi sex ca pe o problemă de drepturi civile, asemănătoare cu lupta pentru
egalitate rasială din perioada anilor 1960. Acest argument este fals.
În
primul rând, comportamentul sexual şi rasa sunt realităţi diferite prin esenţa
lor. Un bărbat şi o femeie care doresc să se căsătorească pot să fie diferiţi
în privinţa caracteristicilor lor: unul poate să fie negru şi celălalt alb;
unul poate să fie bogat şi celalalt sărac; sau unul înalt şi celălalt scund.
Nici una dintre aceste diferenţe nu constituie un obstacol insurmontabil în
calea căsătoriei. Cele două persoane continuă să fie un bărbat şi o femeie şi,
astfel, cerinţele naturii sunt respectate.
Căsătoria
între două persoane de acelaşi sex se opune naturii. Două persoane de acelaşi
sex, indiferent de rasa, averea, poziţia, educaţia sau faima lor, nu vor fi
niciodată capabile să se căsătorească, din cauza unei imposibilităţi biologice
de netrecut. În al doilea rând, trăsăturile rasiale moştenite şi care nu pot fi
schimbate nu pot fi comparate cu un comportament care nu este genetic şi care
poate fi schimbat. Pur şi simplu, nu există o analogie între căsătoria între un
bărbat şi o femeie de rase diferite şi căsătoria între două persoane de acelaşi
sex.
6. Nu creează o familie, ci o uniune care e inerent sterilă
Căsătoria
tradiţională este de obicei atât de fecundă încât cei care ar dori să-i
împiedice scopul trebuie să înşele natura pentru a împiedica naşterea de copii,
folosind contracepţia. Această căsătorie tinde în mod natural să creeze
familii.
În
opoziţie cu aceasta, căsătoria între persoane de acelaşi sex este sterilă. Dacă
„soţii” vor un copil, ei trebuie să ocolească natura folosind mijloace
artificiale sau un înlocuitor. Tendinţa naturală a unei astfel de însoţiri nu
este să creeze familii.
De
aceea, nu putem să numim căsătorie uniunea dintre persoane de acelaşi sex şi
să-i acordăm drepturile sociale rezervate adevăratei căsătorii.
7. Anulează scopul statului de a acorda drepturi sociale căsătoriei
Unul
dintre motivele principale pentru care statul acorda căsătoriei numeroase
drepturi sociale este acela că, prin însăşi natura şi configuraţia ei,
căsătoria creează condiţiile normale pentru o atmosferă stabilă,
afectuoasă şi morală benefică creşterii copiilor – toţi rezultat al afecţiunii
reciproce dintre părinţi. Aceasta ajută la perpetuarea şi întărirea societăţii,
în interesul evident al statului.
Căsătoria
homosexuală nu oferă astfel de condiţii. Scopul ei principal, vorbind în mod
obiectiv, este satisfacţia personală a două persoane a căror uniune este
sterilă prin natura sa. De aceea, nu are dreptul la protecţia pe care statul o
acordă căsătoriei.
8. Impune acceptarea de către întreaga societate
Prin
legalizarea căsătoriei, statul devine promotorul oficial şi activ al acesteia.
Statul le cere oficialităţilor publice să oficieze noile ceremonii civile,
ordonă şcolilor să le predea copiilor „normalitatea” acestei căsătorii şi
pedepseşte pe orice funcţionar public care îşi exprimă dezaprobarea.
În
sfera privată, părinţii care obiectează îşi vor vedea copiii expuşi mai mult ca
niciodată acestei noi „moralităţi”, firmele care oferă servicii pentru nunţi
vor fi forţate să le pună la dispoziţia uniunilor de acelaşi sex iar
proprietarii care închiriază apartamente vor trebui să accepte cupluri de
acelaşi sex drept chiriaşi. În caz contrar, toţi vor fi acţionaţi în instanţă
pentru discriminare. Unele dintre aceste lucruri deja se petrec în unele ţări1.
În anul 2005, compania Tarom a fost amendată de Consiliul Naţional pentru
Combaterea Discriminării pentru că nu a acordat avantajele unei oferte de Ziua Îndrăgostiţilor
unei perechi de homosexuali.
În Marea
Britanie, activiştii homosexuali solicită deja guvernului să forţeze bisericile
să oficieze căsătorii homosexuale (informaţie actualizată în noiembrie 2011).
În
orice situaţie în care căsătoria interferează cu societatea, statul va pretinde
ca toţi cetăţenii să-şi trădeze conştiinţa, trecând cu vederea, prin tăcere sau
prin faptă, un atac la adresa ordinii naturale şi a moralităţii creştine.
Doi homosexuali din Marea Britanie au dat în judecată pe proprietarii creştini
ai unui motel care au refuzat să le închirieze o cameră (http://www.lifesitenews.com/news/two-more-gay-men-sue-owner-of-another-uk-christian-bedbreakfast).
9. Legalizarea căsătoriilor homosexuale deschide uşa legalizării altor comportamente
aberante
Aceleaşi
argumente folosite pentru a justifica recunoaşterea căsătoriei între persoane
de acelaşi sex pot fi folosite pentru a justifica protecţia legală pentru orice
practici sexuale sau forme de căsătorie unde există consens. Dacă definiţia
heterosexuală a căsătoriei este abandonată, vor rămâne foarte puţine motive
pentru care să se refuze statutul de căsătorie în cazul poligamiei, al
relaţiilor incestuoase sau pedofile, sau al oricărui alt mod de „legătura de
iubire” pe care ar alege-o unii.
În
unele ţări occidentale, există deja un curent în favoarea normalizării
pedofiliei, curent care urmează o cale asemănătoare pentru legitimizare ca şi
în cazul homosexualităţii. Includerea uniunii homosexuale în definiţia
căsătoriei nu numai că va degrada această instituţie care a durat de-a lungul
vremurilor, dar o va şi goli de conţinut.
10. Este o insultă la adresa lui Dumnezeu
Acesta
este motivul cel mai important. Ori de câte ori este încălcată ordinea morală
naturală stabilită de Dumnezeu, persoana păcătuieşte şi îl insultă pe Dumnezeu.
Este exact ceea ce face căsătoria între persoane de acelaşi sex. În consecinţă,
oricine declară că îl iubeşte pe Dumnezeu trebuie să i se opună.
Căsătoria
nu este creaţia nici unui stat, ci ea a fost instituită de Dumnezeu în Rai,
pentru primii oameni, Adam şi Eva. Aşa cum citim în Facerea 1:27-28: „A făcut
Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut
bărbat şi femeie. Şi Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: ‘Creşteţi şi vă
înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi’.”
Acelaşi
lucru a fost propovăduit şi de Mântuitorul nostru, Domnul Iisus Hristos: „De la
începutul făpturii, bărbat şi femeie i-a făcut Dumnezeu. De aceea va lăsa omul
pe tatăl sau şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa.” (Marcu 10:6-7)
Cartea
Facerii ne învaţă, de asemenea, cum Dumnezeu a pedepsit Sodoma şi Gomora pentru
păcatul homosexualităţii: „Atunci Domnul a slobozit peste Sodoma şi Gomora
ploaie de pucioasă şi foc din cer de la Domnul. Şi a stricat cetăţile acestea,
toate împrejurimile lor, pe toţi locuitorii cetăţilor şi toate plantele
ţinutului aceluia.” (Facerea 19:24-25)
O
poziţie principială, nu una personală
Scriind
acest material, nu avem nici o intenţie să atacăm sau să denigrăm pe cineva. Faptul
că o persoană se opune căsătoriei între persoane de acelaşi sex nu înseamnă că este
habotnică sau extremistă. Nu trebuie să se pună semnul egal între refuzul de a
accepta homosexualitatea şi ostilitatea la adresa persoanelor homosexuale.
Putem să ne opunem comportamentului unei persoane şi, în acelaşi timp, să
acceptăm persoana. Toate persoanele merită să fie respectate, dar anumite
comportamente nu trebuie încurajate.
În
calitate de creştini, avem compasiune şi ne rugăm pentru cei ce se luptă cu
ispita şi păcatul homosexualităţii. Ne rugăm pentru cei care cad în acest păcat
din cauza slăbiciunii omeneşti, pentru ca Dumnezeu să-i ajute cu harul Său.
Observăm
diferenţele care există între aceste persoane care se luptă cu slăbiciunea lor
şi care încearcă să o învingă şi cei care transformă păcatul într-un motiv de
mândrie şi încearcă să impună stilul lor de viaţă asupra restului societăţii,
în opoziţie cu legea naturală.
Afirmăm
adevărul despre homosexualitate, despre soluţiile care există pentru cei ce vor
să elimine atracţiile homosexuale din viaţa lor (www.homosexualitate.ro) şi
facem aceasta în baza drepturile noastre constituţionale la libertatea de
exprimare, fără a ţine cont de etichetele pe care ni le-ar putea pune cei ce au
o altă opinie asupra acestor lucruri.
Ne
opunem argumentelor cu argumente. Argumentelor în favoarea homosexualităţii şi
căsătoriei între persoane de acelaşi sex le răspundem cu argumente bazate pe
bunul simţ, pe legea naturală şi pe învăţătura creştină.
Viitorul
aparţine acelor persoane şi societăţi care sunt profund angajate în favoarea
ideilor ancorate în natura umană: bărbaţii şi femeile nu sunt elemente
permutabile, sexul are un rost care depăşeşte plăcerea imediată, societatea are
nevoie de copii, copiii au nevoie de mame şi de taţi, căsătoria este un cuvânt
pentru modul în care ne unim, bărbaţi şi femei, pentru a face din viitor o
realitate.
Un
material realizat de Alianța
Familiilor din România
0 comments:
Trimiteți un comentariu