Părintele Rafail Noica: Omul nu caută păcatul / Sensul vieții (11)

foto: Pit Zsac (Ortphoto)

Tot omul caută adevărul, caută viaţa de unde vine şi unde este destinat să meargă. Îndrăznesc să mai aduc aici un alt cuvînt al părintelui meu duhovnic: niciun om nu vrea să păcătuiească. M-au uimit atunci fiindcă eu ştiu că toţi vrem să păcătuim, dar îi interzis. Nu-i adevărat! Omul nu caută păcatul. Păcatul în general este o deformare, n-are fiinţă în sine, nu există fiindcă Dumnezeu nu l-a făcut şi ce n-a făcut Dumnezeu nu există.

Ce este păcatul „este o deformare, şi vă dau ca pildă lucrul acesta ce mi s-a lămurit într-o zi: mă gîndeam ce este murdăria. Să luăm bălegarul. În grajd este bălegarul. Rău nu face, dar cînd va trebui să-l cureţi, să-l scoţi de acolo. Pe cîmpul meu unde o să semăn grîu este aur, dar pe covorul meu în salon , acolo îmi este murdărie. Murdăria nu e ce este, ci unde este”. La fel şi cu păcatul, dragoste este nu ce este dragoste. Dumnezeu este dragoste şi zicea un părinte, Dionisie de la Muntele Athos un bătrîn român îmbunătăţit care mai trăieşte, de trei ori am vizitat astă vară Muntele Athos, de trei ori a zis la mai mulţi în mai multe contexte acest cuvînt: „fraţilor, păziţi dragostea că dragostea este de la Dumnezeu. Bineînţeles că este de la Dumnezeu pentru că este Dumnezeu. Deci omul chipul şi asemămarea lui Dumnezeu ce va fi dacă nu dragoste, şi dacă dragostea în om piere, dragoste va căuta, şi dacă nu va găsi în Duh şi Adevăr, ca să reluăm cuvîntul Mîntuitorului, în deznădejdea şi întunericul lui, o va găsi într-un fel strîmt şi tot va trebui să aibă o dragoste. Dacă nu există dragoste dumnezeiască în om va curvi, dar i se va părea lui într-o măsură că asta-i dragoste, se va dezamăgi, poate îşi va reveni ca fiul risipitor şi se va întoarce şi va căuta adevărul, dar poate că nu Doamne fereşte”.

Omul nu poate fără dragoste pentru că nu poate fără tot ce este cuvînt de la Dumnezeu. Dumnezeu nu ne dă porunci care, cum zice apostolul, ne sunt grele, îngreuitoare. Dumnezeu cînd ne porunceşte ne arată ceea ce suntem noi ori că suntem şi nu conştientizăm, ori că trebuie să devenim. Ori, degradarea dragostei aşa este. În întunericul păcatului omul nu ştie, dar tînjeşte, însetează după ceea ce este adevărul şi neştiind caută aiurea.

Sursă: Sfântul Siluan Athonitul