 |
Kate Adamson a fost tratată ca fiind „inconștientă” dar a simțit fiecare minut din perioada chinuitoare cât a
fost deshidratată și înfometată.
|
de Wesley J. Smith, 12 noiembrie 2013
Deshidratăm până la moarte oamenii neajutorați din această țară deoarece au afecțiuni cognitive
catrastofale. Adepții deshidratării spun că în oprirea administrării tratamentului
medicamentos prin tuburi este vorba doar despre etică medicală. (Acum este
chiar inițiat un proces în instanță pentru a impune înfometarea prin refuzarea
hrănirii cu lingura)
A deshidrata până la moarte oameni neajutorați era cândva de
neconceput. Apoi, în anii '80, bioeticienii au început să pledeze pentru scoaterea
tubului care furnizează mâncare și lichide. Și așa am ajuns până aici.
Cei care pledau pentru deshidratare au început prin a susține că această metodă
trebuie folosită strict pentru cei care sunt în stare de inconștiență. De atunci și până acum, categoria
de pacienți a fost extinsă. Studii recente arată că mulți pacienți considerați inconștienți sunt de fapt cât se
poate de conștienți.
Și din studiul Universităţii Cambridge aflăm că unii pacienți chiar reacționează la mediul ce
îi înonjoară:
Un nou studiu arată că
un pacient aflat într-o aparentă stare vegetativă, neputând să se miște sau să vorbească, a arătat semne de atenție activă care nu au
fost dedectate înainte. Acest pacient a putut să se concentreze pe cuvinte
semnalate ca ținte auditive de către cei care făceau experimentul, la fel de bine ca
persoanele sănătoase. Dacă această abilitate ar putea fi dezvoltată în mod
constant pentru anumiți pacienți aflați în stare vegetativă, s-ar putea deschide uși pentru creearea unor
aparate speciale și permiterea acestor pacienți să comunice cu lumea din afară
Aceste descoperiri arată că unii pacienți aflați într-o stare
vegetativă sau fiind foarte slab conștienți ar putea de fapt să-și direcționeze atenția asupra sunetelor
din lumea care îi înconjoară.
Dacă acest lucru este adevărat, imaginați-vă groaza pe care
trebuie să o simtă acești pacienți când aud doctorul discutând împreună cu familia despre deconectarea lui
de la mâncare și apă. Imaginați-vă durerea când acest lucru chiar se întâmplă.
De fapt, nu trebuie să ne imaginăm pentru că știm. Kate Adamson a
fost diagnosticată greșit ca fiind inconștientă, după ce, în urma unui accident vascular, a avut nevoie de o operație abdominală în
timpul căreia i s-a administrat o anestezie neadecvată. A fost lăsată flămândă, (dar hidratată prin perfuzie) în tot timpul
procesului de vindecare - și a fost mult mai dureros decât senzația de a fi tăiată pe
viu.
Am scris despre aceasta în timpul scandalului cu Terri Schiavo. Vă redau câteva
fragmente din articolul meu „O moarte nedureroasă?”
Pregătind acest articol am contactat-o pe Adamson pentru a afla mai multe
detalii despre tortura pe care a suportat-o trecând prin deshidratare. Mi-a
spus că a fost operată, (pentru a i se înlătura obstrucția intestinală), cu o anestezie
prost administrată, doctorii crezând ulterior că era inconștinetă:
„Agonia de a trăi fără mâncare era o
durere constantă care a durat nu doar câteva ore, ca operația, ci câteva zile. Trebuie
să înduri această durere fizică și pe deasupra trebuie să înduri durerea emoțională. Tot corpul îți strigă: Hrănește-mă. Sunt în viață și sunt o persoană, nu
mă lăsați să mor, pentru Dumnezeu! Cineva să-mi dea să mănânc.”
De necrezut, ea descrie că lipsa mâncării și a apei a fost o
experiență „mult mai rea” decât suportarea operației abdominale. În
ciuda faptului că i se administra intravenos o soluție salină, Adamson tot
a suferit de sete îngrozitor de mult:
„Râvneam să beau orice. Orice. Vizualizam în mod obsesiv cum beam
dintr-o sticlă uriașă de Gatorade portocaliu și eu urăsc Gatorade portocaliu. Mi se dădeau tampoane cu aromă de lămîie pentru a atenua uscarea gurii dar
nu m-au ajutat la nimic în setea mea disperată.”
Apropo, care este concluzia? Mulți vor spune că acești pacienți suferă deoarece sunt
conștienți de condiția lor, astfel justificând acțiunea doctorilor de a le administra injecții letale, anestezii,
deshidratări sau de a fi omorâţi prin înfometarea organelor. Într-adevăr, unii bioeticieni deja i-au justificat.
P.S: Dacă despre cineva apropiat se crede că este în stare de inconștiență, luați în calcul faptul că
el tot poate să audă. Povești despre
oameni „inconștienți” care și-au
amintit tot ce se petrecea în jurul lor sunt omniprezente.
Sursă: Ştiri pentru viaţă
Traducere: Andreea Rusanovschi
Căutăm
voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă,
italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa:
redactievremuri@gmail.com
0 comments:
Trimiteți un comentariu