Pacientă ce şi-a revenit din starea vegetativă descrie durerea groaznică de a fi deshidratat și înfometat

marți, 10 decembrie 2013

| | |


Kate Adamson a fost tratată ca fiind  „inconștientă dar a simțit fiecare minut din perioada chinuitoare cât a fost deshidratată și înfometată.

de Wesley J. Smith, 12 noiembrie 2013

Deshidratăm până la moarte oamenii neajutorați din această țară deoarece au afecțiuni cognitive catrastofale. Adepții deshidratării spun că în oprirea administrării tratamentului medicamentos prin tuburi este vorba doar despre etică medicală. (Acum este chiar inițiat un proces în instanță pentru a impune înfometarea prin refuzarea hrănirii cu lingura)

A deshidrata până la moarte oameni neajutorați era cândva de neconceput. Apoi, în anii '80, bioeticienii au început să pledeze pentru scoaterea tubului care furnizează mâncare și lichide. Și așa am ajuns până aici.

Cei care pledau pentru deshidratare au început prin a susține că această metodă trebuie folosită strict pentru cei care sunt în stare de inconștiență. De atunci și până acum, categoria de pacienți a fost extinsă. Studii recente arată că mulți pacienți considerați inconștienți sunt de fapt cât se poate de conștienți.

Și din studiul Universităţii Cambridge aflăm că unii pacienți chiar reacționează la mediul ce îi înonjoară:

Un nou studiu arată că un pacient aflat într-o aparentă stare vegetativă, neputând să se miște sau să vorbească, a arătat semne de atenție activă care nu au fost dedectate înainte. Acest pacient a putut să se concentreze pe cuvinte semnalate ca ținte auditive de către cei care făceau experimentul, la fel de bine ca persoanele sănătoase. Dacă această abilitate ar putea fi dezvoltată în mod constant pentru anumiți pacienți aflați în stare vegetativă, s-ar putea deschide uși pentru creearea unor aparate speciale și permiterea acestor pacienți să comunice cu lumea din afară
 
Aceste descoperiri arată că unii pacienți aflați într-o stare vegetativă sau fiind foarte slab conștienți ar putea de fapt să-și direcționeze atenția asupra sunetelor din lumea care îi înconjoară.

Dacă acest lucru este adevărat, imaginați-vă groaza pe care trebuie să o simtă acești pacienți când aud doctorul discutând împreună cu familia despre deconectarea lui de la mâncare și apă. Imaginați-vă durerea când acest lucru chiar se întâmplă.

De fapt, nu trebuie să ne imaginăm pentru că știm. Kate Adamson a fost diagnosticată greșit ca fiind inconștientă, după ce, în urma unui accident vascular, a avut nevoie de o operație abdominală în timpul căreia i s-a administrat o anestezie neadecvată. A fost lăsată flămândă, (dar hidratată prin perfuzie) în tot timpul procesului de vindecare - și a fost mult mai dureros decât senzația de a fi tăiată pe viu.

Am scris despre aceasta în timpul scandalului cu Terri Schiavo. Vă redau câteva fragmente din articolul meu „O moarte nedureroasă?

Pregătind acest articol am contactat-o pe Adamson pentru a afla mai multe detalii despre tortura pe care a suportat-o trecând prin deshidratare. Mi-a spus că a fost operată, (pentru a i se înlătura obstrucția intestinală), cu o anestezie prost administrată, doctorii crezând ulterior că era inconștinetă:

Agonia de a trăi fără mâncare era o durere constantă care a durat nu doar câteva ore, ca operația, ci câteva zile. Trebuie să înduri această durere fizică și pe deasupra trebuie să înduri durerea emoțională. Tot corpul îți strigă: Hrănește-mă. Sunt în viață și sunt o persoană, nu mă lăsați să mor, pentru Dumnezeu! Cineva să-mi dea să mănânc.

De necrezut, ea descrie că lipsa mâncării și a apei a fost o experiență mult mai rea” decât suportarea operației abdominale. În ciuda faptului că i se administra intravenos o soluție salină, Adamson tot a suferit de sete îngrozitor de mult:

„Râvneam să beau orice. Orice. Vizualizam în mod obsesiv cum beam dintr-o sticlă uriașă de Gatorade portocaliu și eu urăsc Gatorade portocaliu. Mi se dădeau tampoane cu aromă de lămîie pentru a atenua uscarea gurii dar nu m-au ajutat la nimic în setea mea disperată.”

Apropo, care este concluzia? Mulți vor spune că acești pacienți suferă deoarece sunt conștienți de condiția lor, astfel justificând acțiunea doctorilor de a le administra injecții letale, anestezii, deshidratări sau de a fi omorâţi prin înfometarea organelor. Într-adevăr, unii bioeticieni deja i-au justificat.

P.S: Dacă despre cineva apropiat se crede că este în stare de inconștiență, luați în calcul faptul că el tot poate să audă. Povești despre oameni inconștienți” care și-au amintit tot ce se petrecea în jurul lor sunt omniprezente.

Traducere: Andreea Rusanovschi

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com