Părinte, am o vârsta de aproape 40 de ani – Doamne
ajută! –, sunt necăsătorită – Doamne
ajută! – am prieteni destui, chiar şi o
relaţie serioasă de câţiva ani. Doamne ajută! Nu mă pot hotărî pentru căsătorie, deşi iubesc persoană. Pun totul pe
seama farmecelor. Am o viaţă duhovnicească. Hmmm… Serios, aşa scrie aici! Ce sfaturi îmi daţi? Importantă e căsătoria
sau să rămân singură? Pot să rezist fără copii?
Haideţi să o
lămurim pe cea cu farmecele, mai întâi! Personal, cred că am ajuns o Biserică
vecină cu televiziunea. Când asculţi mesajul Bisericii, ce auzi? Diavolul,
apocalipsa, trăsnete, tunete, mitraliere!… La televizor ce se aude? Cotcodac,
cotcobâț!… Măi, oameni buni! De vreme ce Biserica este a lui Hristos, El este
capul şi pe El Îl îndurerează orice mădular care este supus durerii, cum ar
putea să vă lase pe mâna diavolului?! Trebuie să schimbăm Evanghelia, să o
întoarcem pe dos, cumva? Cu câta jenă povestesc evangheliştii că s-au întâlnit
cu diavolul! Cu jenă, efectiv! Or noi, când nu e de bună, gata, ne-au făcut
farmece! Vine câte una: „Părinte, mie mi-a legat cununiile!” Mă uit la ea,
n-are nimic faţă!
Trebuie să
înţelegem că nu putem fi la mâna diavolului, câta vreme suntem botezaţi,
spovediţi, împărtăşiţi, câta vreme trăim în energiile necreate ale lui
Dumnezeu!
Nici una, nici
două, dăm vina pe dracul. Ca în faza aceea, când un călugăr, într-o mănăstire,
fierbea oul de bibilică la lumânare şi apare stareţul: „Ce faci, fiule?” Era
Vinerea Mare. „Nu sunt eu de vină! Dracul m-a pus!…” Şi dracul de după sobă:
„Ce vorbeşti? Să fim serioşi! Nici eu n-o ştiam pe asta…”
Până nu au început
să spună oamenii ca diavolul le-a legat cununile, dracul cred că nici nu ştia
ce are de făcut în această privinţă. Sunt atâtea lucruri de bun simţ în
Biserică pe care nu le mai vedem. Când nu ne împlinim în iubirea cu celălalt,
este pentru că ne-am dorit un anumit iubit pe care ni l-am creat psihologic. Şi
câta vreme nu ne învăţăm să renunţăm la ceva de dragul celuilalt, suntem fiii
ploii!
Căsătoria nu este
dictatura unuia împotriva celuilalt! Este împreuna răstignire pe Cruce. Nu s-a
potrivit? Doamne ajută! Dacă nu vine Făt Frumos pe cal alb, rămâneţi aşa în
lume. Încercaţi să împliniţi aşa Evanghelia. Evanghelia nu este dată sector
căsătoriţi, sector necăsătoriţi, sector monahi! Este identică, este una pentru
toţi. Iar prima fericire spune: Fericiţi cei săraci cu duhul! Adică acei ce se
golesc de duhul lor şi se umplu de Duhul lui Dumnezeu. Asta înseamnă viaţa
duhovnicească, până la urmă: să te deşerţi de tine, ca să te umpli de Dumnezeu.
Când te deşerţi de tine şi te umpli de Dumnezeu nici nu mai contează cum eşti:
căsătorit, necăsătorit, călugăr… Pentru că Îl ai pe Dumnezeu, şi când Îl ai pe
Dumnezeu ai tot ce înseamnă lumea întreaga!
Uitaţi ce drame
trăim! Ne punem noaptea la culcare: Oare nu era mai bine dacă eram cu…? Şi
zice: Părinte, am insomnii! Nu are insomnii, are gânduri. Gândurile îl duc la
deznădejde, şi deznădejdea e păcat împotriva Duhului Sfânt. De ce? Pentru că te
îndepărtează de sensurile vieţii tale reale.
Vine câte unul
şi-mi zice: „Părinte, ştiţi, m-am gândit să rămân celibatar!” „Bine, frate!
Doamne ajută, dacă poţi!…” „Nu, părinte, păi d-tra trebuie să mă încurajaţi,
să-mi spuneţi că pot…” „Păi cum să-ţi spun că poţi? Uite cum îţi umblă ochii în
cap, ca la jocul de biliard! Când vezi o fată, ţi s-a aprins beculeţul! Ce vii
la mine cu poveşti din astea?!…” Poţi să rămâi celibatar în lume când te educi
pentru asta. Când ocoleşti ispitele, prieteniile acestea un pic sexualizate.
Când nu-ţi aprinzi televizorul, să te uiţi la toate prostiile, când nu consumi
alcool, când stai deoparte, când nu te supraexciţi cu cafea, când ai grijă de
toate lucrurile acestea, inclusiv la ce mănânci, la ce bei, la ce citeşti, la
ce vezi. Când tu stai toată noaptea la televizor, te uiţi la toate programele
alea codate, vii apoi la preot şi zici: „Părinte, ştiţi, am avut o ispită.” „Nu
ai avut nici o ispită. Eşti tâmpit! Ispita ta e că eşti tâmpit! Nu înţelegi că
dacă te uiţi la toate porcăriile acelea, ăla îţi joacă feste în creieraş, şi de
acolo îţi pleacă tot sistemul.
Cine a trimis
biletul, să nu socotească tot răspunsul pentru ea. Doamne fereşte!
Părerea mea e să
încercaţi să vă găsiţi duhovnicul cu care să vă reglaţi direcţia tirului. Se
poate întâmpla să vă fie să rămâneţi în lume. Doamne ajută! Eu sunt încântat de
toţi oamenii care reuşesc să-şi ducă vocaţia lor până la capăt.
Să ştiţi că
inclusiv căsătoria este feciorie. Exista o feciorie înainte de căsătorie, şi o
feciorie după căsătorie. Care-i problema? După căsătorie poţi să te culci cu
orice femeie din lume? Deci, dintr-o dată, ai o unică direcţie a actului tău
sexual. Asta înseamnă fecioria: unidirectionarea darului pe care Dumnezeu ţi
l-a dat.
Însa să nu vă luaţi
haruri pe care nu le puteţi purta.
0 comments:
Trimiteți un comentariu