 |
| Anna Dunikowska-Dmitruk (Orthphoto) |
de Alexandra Nadane
Auzim adesea: „Decât să fac un lucru care este un rău, mai bine îl fac pe
acesta, care este tot un rău, dar mai mic”. De multe ori, după ce am văzut cum
arată „răul cel mai mic”, m-am întrebat dacă el chiar era cel mai mic. M-am
întrebat de ce e musai să alegi între două rele și să nu cauți să faci binele, mai
ales că răul mai mic este, evident, un târg cu propria conștiință, și nu o rezolvare
propriu-zisă a problemei.
Azi am citit că o actriță porno foarte cunoscută, care în 2011 renunțase să mai joace, a
declarat zilele trecute că vrea să revină în industria pornografiei, pentru că
are nevoie de bani ca să-și crească copiii. A ales, dintre problema
financiară și reintrarea în industria pornografică, ceea ce i s-a părut răul cel mai
mic. Desigur, este cunoscută dependența pe care o creează pornografia,
indiferent dacă ești actor sau consumator, și cât de greu se renunță la ea. Dar, față de tăria dependenței, motivația alegerii cred că
este mai importantă.
Dacă mergem într-un spital și întrebăm un medic care ia mită de ce o face,
răspunsul obișnuit este că salariul mic îl obligă. Între mită și sărăcie, răul cel
mai mic pare mita.
„Răul cel mai mic” îl alege un profesor care se ocupă de elevii pe care îi
are la meditații mai mult decât de cei de la clasă, de un preot care se ocupă de
problemele personale mai mult decât de cele ale ce i s-au încredințat, un funcționar public care
rezolvarea afacerilor personale în locul efortului extenuant pentru rezolvarea
problemelor cetățenilor.
Sufletește, cel mai greu mi-e să fac față „alegerii” între două rele atunci când vorbesc cu
o femeie aflată în criză de sarcină și îi propun adopția ca o soluție, iar răspunsul ei
este: „Da, sunt conștientă de viața pe care o port în mine, dar prefer să facă avort decât să nasc copilul și să nu-l mai pot da
spre adopție pentru că mă atașez de el”. Cu alte cuvinte, preferă să curme o viață, pe care știe că ar iubi-o,
decât să-i dea o șansă în cadrul unei familii care și-ar dori acest un copil și astfel s-ar lipsi de
iubirea față de el. Pe cât de ilogic pare argumentul pentru cine nu l-a auzit sau nu a
trecut prin așa ceva, pe atât este de răspândit.
Am încercat să găsesc o soluție pentru ce ar fi de făcut când te afli în fața a două posibilități rele. Un cadru, o
metodă de căutare a soluției, căci simțeam că există o structură comună. Am
analizat situațiile la care am asistat fără să reușesc și apoi am decis să fac
încă două lucruri: să mă uit la referințele din Biblie la această temă și să stau de vorbă cu
un preot.
De ce mă uit în Biblie? Pe lângă faptul că am încredere în cuvintele
Scripturii ca exprimând adevărul, mai am un motiv să caut aici situațiile de viață. Pe lângă înalta ei
teologie dogmatică, ea cuprinde tot ceea ce experimentează omul în viața sa, ca situație concretă. Evident,
nu caut despre iPhone, ci despre relația mea cu ceilalți oameni în care poate
să intervină iPhone-ul – relaționarea cu ceilalți, asta este esența oricăror probleme.
Ceea ce am găsit în Biblie aproape că m-a uimit. Metoda. Traseul de la problemă la soluție! Sf. Ap. Pavel
spune în prima Epistolă către Tesaloniceni: „Feriți-vă de orice înfățișare a răului”; Tobit,
în cartea lui: „Faceți bine și răul nu vă va ajunge!”. Mai mult decât atât, există și explicația de ce se poate
evita ambele variante de rău, din care părea obligatoriu să alegem una: „Cei ce
iubiţi pe Domnul, urâţi răul; Domnul păzeşte sufletele cuvioşilor Lui” (Psalmul
86).
Aici au apărut alte
întrebări: De ce Proorocul David îi îndeamnă pe oameni să urască răul, spunând
că Domnul îi „va păzi”? De ce să îi păzească,
de ce se simt amenințați în acele moment e în care un rău, mai mare sau mai mic, pare singura
posibilitate de alegere? Oare oamenii fac răul de frică? Le este cumva teamă să
facă binele? Pentru asta am apelat la preot.
Citeşte restul articolului pe GEN90.net
0 comments:
Trimiteți un comentariu