„Cum am mai spus, după mine, Naşterea Domnului este cel mai mare eveniment
al creştinătăţii: căci Dumnezeu s-a coborât în trup omenesc spre a mântui
omenirea. Iisus Hristos ne-a încredinţat că suntem veşnici, nu în materie, ci
în duh. Şi că sufletele noastre au porţile Raiului deschise, doar să ne ostenim
să ajungem până la ele. Prin post, rugăciune, nevoinţă, fapta bună…
Dragii mei, nu e puţin lucru să ai sentimentul veşniciei în tine… Câţi însă
mai conştientizează aceasta? Dacă am fi convinşi şi conştienţi permanent că
suntem veşnici şi că prin faptele noastre ne hotărâm locul în veşnicie – ori în
chinurile iadului, ori în dulceaţa Raiului, adică în unirea deplină cu Dumnezeu
- atunci am fi mult mai chibzuiţi. Nu poţi fura, omorî, urî, dacă ştii că prin
aceasta viaţa ta de după pragul morţii va fi numai lăcrimă şi suferinţă. Şi
nici nu te poţi teme de moarte dacă ştii că aceasta nu este decât adormirea
trupului, pentru întoarcerea sufletului în Sânurile Domnului. Omul creştin ştie
că trebuie să facă doar ceea ce-l mântuieşte, dar face şi altele, care-l
osândesc.
Vă daţi seama ce-ar
fi fost lumea fără Hristos? Bucuraţi-vă că S-a născut şi naşteţi-L mereu în
inimile voastre. Cu El putem totul, fără Hristos nu putem nimic. Repetaţi-vă
asta întreaga viaţă şi veţi greşi mai puţin, nu vă veţi mai teme şi veţi putea
birui.
Trăiţi pe Hristos
în orice moment. Mai înainte de toate să daţi slava milostivirii şi bunătăţii
celei negrăite a Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi Preacuratei şi
Preasfintei Fecioare Maria, care a slujit la Naşterea Lui, că ne-a învrednicit
pe toţi să mai ajungem încă o dată Naşterea Domnului şi să prăznuim înnoirea
neamului omenesc, prin taina venirii cea în trup a lui Dumnezeu Cuvântul. Amin!”
Sursă:
0 comments:
Trimiteți un comentariu