Despre cărţile de religie pentru copii din Republica Moldova

vineri, 20 decembrie 2013

| | |


Astăzi am ajuns acasă, la Bălţi, şi după cina cu toată familia, nepotul meu mai mare, care este elev în clasa a IV-a, m-a rugat să îl ajut cu temele pentru şcoală. De fapt, el mi-a spus că avea nevoie de ajutor doar la matematică, însă venise să-mi povestească şi un text pentru ora de religie, despre Sfânta Taină a Euharistiei. Nepotul meu are dificultăţi în ceea ce priveşte expunerea unui text, adică nu este capabil să îl înveţe „pe de rost”, cum se zice în stânga Prutului, sau pe dinafară, cum se obişnuieşte în şcolile noastre, aşa că după primele două cuvinte s-a blocat. Am luat şi eu cartea să citesc textul şi să aflu în ce mod este explicată această Sfântă Taină copiilor din clasa a IV-a.

Nu pot să spun că textul nu a fost explicit, ba din contra, mi s-a părut foarte bun. Patru paragrafe explică în mod clar şi succint când a fost instituită Taina, când are loc aceasta şi de ce un creştin are nevoie de Sfânta Împărtăşanie. Totuşi, nu mi s-a părut un text destul de explicit pentru un copil de 9 ani. E adevărat că copiii înţeleg mult mai multe decât ne pare nouă, inclusiv în cele duhovniceşti, dar în ceea ce priveşte povestitul textului despre Sfânta Împărtăşanie nepotul meu a avut greutăţi.

Am stat aproape o oră cu el ca să-l ajut să înţeleagă textul şi să fie capabil să-l povestească, cu cuvintele sale. Trebuie să vă spun că nepotul meu are idee de biserică, de spovedanie şi Împărtăşirea cu Trupul lui Hristos, aşa că nu erau lucruri pe care le auzea pentru prima dată în viaţă.

Ceea ce mă întristează şi mai mult e faptul că ora de religie nu este predată de un preot sau absolvent al facultăţii de teologie, a unui seminar teologic măcar, ci aceeaşi învăţătoare care le predă şi matematică, şi limbă română, şi ştiinţe. Nu ştiu dacă învăţătoarea respectivă merge la biserică şi ce cunoştinţe are ea în teologie, dar totuşi tind să cred că cineva care are studii elementare în teologie ar fi capabil să explice copiilor sensul propoziţiei „Duhul Sfânt se pogoară şi preface, în mod tainic şi nevăzut, pâinea în Însuşi Trupul lui Hristos, iar vinul în Însuşi Sângele Său ”, preluată din tema pe care o pregătea nepotul meu.

Aici o să-mi spuneţi că e vina părinţilor că nu îşi duc copiii de mici la biserică şi nu le explică clar ce este Sfânta Împărtăşanie. Aveţi mare dreptate, sunt şi eu de părerea că asta e datoria părinţilor, dar ce ne facem atunci când părinţii nu au habar de biserică? Eu nu locuiesc în Bălţi, ajung destul de rar acasă, aşa că nu pot să fiu mereu alături de nepotul meu, să-l duc la biserică şi să-i explic textele din cartea de religie. Aşa că mă întreb: oare nu ar fi bine ca textele acestea, destinate elevilor din clasa a IV-a,  să fie explicite nu doar copiilor de creştini practicanţi?

Scriu rândurile astea nu cu intenţia de a critica autorul cărţii şi, în general, felul în care se predă religia copiilor de clase primare, ci fiindcă vreau să ştiu că noi, cei care ne-am exprimat pentru predarea religiei în şcoli, chiar îi ajutăm pe copiii noştri să înţeleagă cu adevărat ce este Ortodoxia şi să facă primii paşi în Biserică în mod conştient, nu fiindcă „o să te bată bojica” sau învăţătoarea o să le dea un „doi” pentru incapacitatea de povesti un text despre Sfânta Euharistie.