 |
| Alexandr Slepkovsky (Orthphoto) |
Ascultarea nu este o disciplină. În dreapta slăvire, în ortodoxie,
ascultarea este o taină. Iertaţi-mă fraţi teologi, noi nu reducem Biserica
noastră la şapte Taine. Sunt nenumărate Taine chiar dacă şapte, ba opt ar
trebui să numim taine de căpătâi. Care-i a opta? Dacă Nunta-i o Taină, apoi
călugăria nu-i şi asta o Taină? Da, Bun! Hai să zicem şapte Taine de căpătâi,
dar multe sunt Tainele Bisericii. Oriunde este vorba de viaţă duhovnicească
este vorba de viaţa tainică, o numim mistică. Ascultarea este acea taină în
care omul caută voia lui Dumnezeu pentru el însuşi, în care omul poate afla şi
poate rămâne în proniile lui Dumnezeu. Şi asta se face prin duhovnic.
Nu există o mântuire a monahului şi o mântuire a mireanului, că altfel ar
fi dat Hristos alte porunci şi altă Evanghelie pentru monahi şi pentru mireni,
pentru femei şi pentru bărbaţi şi aşa mai departe, pentru chinezi şi pentru
români. O Evanghelie şi aceleaşi porunci, Evanghelie, adică buna vestire a
învierii din morţi şi aceleaşi porunci pentru lumea întreagă. Deci şi mireanul,
acelaşi om ca Adam, ca şi Eva, ca şi mine monahul, avem nevoie de aceeaşi
înţelegere a voii lui Dumnezeu. Ascultarea este acea înţelegere a voii lui
Dumnezeu în care trebuie să intri. Ce gândeşte Dumnezeu? Cine sunt eu? Uite un
mirean de la Bucureşti zicea: aş vrea să ştiu cine sunt eu şi ce vrea Dumnezeu
cu mine. Asta-i întrebarea de căpătâi şi pe linia aceasta este ascultarea. Domnul,
Făcătorul meu, trebuie să-mi spună cine sunt şi ce vrea cu mine, adică ce rol
am de jucat în această istorie, să-mi găsesc fiinţa cea adevărată, mântuirea
mea.
Deci, ascultarea de duhovnic, dacă o înţelegeţi drept, nu este vorba de
orizontalism între tine şi duhovnic. Este vorba de căutarea voii lui Dumnezeu
prin duhovnic şi asta-i înţelegerea dreaptă şi taina aceasta se săvârşeşte în
felul ăsta: tu ca ucenic, ca cel care te duci la duhovnic, fie să te
spovedeşti, fie să ceri sfat, cere întâi Domnului în taina inimii tale; de câte
ori te vezi păcătos spune Domnului: uite Doamne că sunt păcătos, iartă-mă,
vindecă-mă. Când te duci la duhovnic cere-I ca prin preoţia duhovnicului, prin
lucrarea tainică pe care a lăsat-o Biserica (n.n. Taina Spovedaniei), să ţi se
ierte păcatele şi nădăjduiesc că de vei face astfel şi ştiu că de vei face în
Duh şi adevăr, cât de puţin de la fiecare spovedanie, o să ieşi mai mult sau
mai puţin zburând. Acest zbor nu este doar o stare psihologică - te simţi
psihologic uşurat - într-adevăr se întâmplă în Duh o uşurare de care dă Doamne
să ai parte acum şi în veci.
Dacă te duci pentru un sfat, întâi lui Dumnezeu să-i ceri îndrumare:
Doamne! Să fac asta sau să fac aia? Spune-mi prin duhovnicul meu! Când simţi
oarecum în rugăciune, în viaţa ta , că vine momentul, du-te la duhovnic cu
gândul la Dumnezeu cu atenţia către Dumnezeu şi atunci spune-i duhovnicului
problema ta şi pândeşte de la el primul cuvânt. Îl citesc pe sfântul Serafim,
ba citesc colecţia Filocalică acel prim cuvânt. Dumnezeu atotputernic e blând,
e acea adiere de glas subţire pe care a auzit-o proorocul Ilie şi de care s-a
impresionat mai mult decât cutremurul, decât uraganul, decât focul, adierea de
glas subţire care e mai rapidă decât toţi dracii dacă lucrăm prin ascultare. Nu
întreba pe duhovnic mai departe, primeşte acel prim cuvânt, e cuvântul tău,
duhovnicul nu ţi-l poate explica, este dialogul tău intim cu Dumnezeu. Dacă aşa
l-ai cerut de la Dumnezeu, dacă în felul ăsta îl vei primi de la duhovnic, de
ce să cârteşti, de ce să te împotriveşti? Fiindcă rişti să lepezi cuvântul lui
Dumnezeu. Ba chiar în momentul când îi spui: părinte explică-mi mai bine, ai
rupt firul cu Dumnezeu, ai închis telefonul şi acuma vorbeşti cu aparatul de
plastic, dacă-i vorba de telefon, acuma vorbeşti cu duhovnicul ca om. Asta să
nu faci! Primeşte cuvântul cu credinţă, cere blagoslovenie şi tu vei înţelege
acel cuvânt făcându-l.
Unul din chipurile ascultării sunt cei zece leproşi. Hristos le-a spus un
cuvânt foarte indiferent. Cei zece leproşi au strigat: Mântuitorule,
miluieşte-ne şi pe noi. Şi le-a zis: duceţi-vă şi vă arătaţi preotului. Păi,
n-avea nici un sens cuvântul acesta, fiindcă ce poate să-mi facă mie preotul,
în primul rând. În al doilea rând Moise a rânduit că dacă te-ai curăţit de
lepră sau ţi se pare, du-te la preot şi el te va cerceta şi dacă te va găsi
curăţit te va înscrie din nou în societate. Dar ei erau încă leproşi. Ce-au
făcut? S-au întors şi au făcut ascultare, fără să judece, fără să cârtească. De
ce s-au vindecat? Era puterea dumnezeiască care era conţinută în acea poruncă
pe care ei, făcând ascultare şi-au însuşit-o. Aia i-a înviat din morţi, aia i-a
curăţit, aia trebuie să căutaţi voi ucenicii, iar voi duhovnicii trebuie să
învăţăm lucrul ăsta, să cerem de la Dumnezeu cuvânt, să nu răspundem din mintea
noastră. Zicea Sfântul Serafim, când răspundeam din mintea mea erau greşeli şi
Sfântul Siluan zice: greşelile pot fi mici, dar pot fi mari. Deci noi,
duhovnicii, trebuie să ne rugăm lui Dumnezeu ca Dumnezeu în inima noastră să
pună cuvânt şi trebuie să ne nevoim, să desluşim acel cuvânt. Dar nădăjduim că
până vom ajunge şi noi să desluşim acel prim cuvânt, dacă voi ca ucenici,
veniţi la duhovnici cu credinţă, credinţa voastră va face din noi prooroci. Dacă
tu vii cu inima aşa, cu deschidere la Dumnezeu, tu vei face din duhovnicul tău
un prooroc de fiecare dată când vei veni în această ascultare la duhovnicul
tău.
Multe s-ar putea
zice, cer Domnului să le zică în inima voastră, fraţi duhovnici şi cei care vă
duhovniciţi.
Sursă: Sfântul Siluan Athonitul
0 comments:
Trimiteți un comentariu