Se zice despre
cineva din filosofii cei din afară ( este vorba despre Socrate) că avea o
femeie (Xantipa) împovărătoare şi flecară şi beţivă. Şi fiind întrebat de ce
rabdă o astfel de femeie, a spus că o are acasă ca loc de antrenament în cele
ale filozofiei.
„Căci voi fi”,
zicea el, „mai blând cu ceilalţi de vreme ce sunt învăţat prin ea în fiecare
zi”.
Însă eu mă
îndurerez acum mult, când păgânii sunt mai filosofi decât noi, deşi nouă ni s-a
poruncit să-i urmăm pe îngeri. Ba mai degrabă ni s-a poruncit să-L urmăm chiar
pe Dumngzeu în ceea ce priveşte blândeţea.
Aşadar, filosoful
zice că pentru aceea având femeie rea nu o leapădă. Iar unii zic că pentru
aceea şi-a luat-o de nevastă. Iar eu, fiindcă mulţi dintre oameni sunt
predispuşi la prostie, îndemn ca dintru început să facem toate şi să ne sârguim
ca să ne luăm o soţie potrivită şi plină de toată virtute. Iar dacă se întâmplă
să greşim şi să nu ne aducem în casă o mireasă bună şi uşor de suferit atunci
să-i urmăm acestui filosof şi să o educăm pururi, şi nimic să nu punem înaintea
acestor lucruri. Fiindcă şi neguţătorul până nu face înţelegere cu tovarăşul
său [de călătorie] înţelegere, care poate să-i aducă pacea, nu îşi pune corabia
pe mare, nici nu face altă călătorie.
Aşadar, şi noi să
facem toate ca să menţinem înlăuntru toată pacea cu tovarăşul nostru în
călătoria şi corabia aceasta a vieţii. Căci astfel şi toate celelalte ne vor fi
liniştite şi vom străbate în siguranţă marea vieţii acesteia.
Acest lucru să-l
facem şi înaintea [problemelor] casei, şi a slugilor, şi a banilor, şi a ţarinilor,
şi a treburilor politice. Şi mai de preţ decât toate să ne fie ca cea care
locuieşte în casă împreună cu noi să nu se răzvrătească, nici să fie în
despărţire de noi. Căci astfel şi celelalte ne vor veni de la sine şi vom avea
multă uşurare în cele duhovniceşti, trăgând cu unire de gând [homonoia] acest
jug [al căsniciei].
Şi pe toate
isprăvindu-le vom avea parte de bunătăţile puse deoparte [în ceruri], de care
fie ca noi toţi să ne împărtăşim cu harul şi cu iubirea de oameni a Domnului
nostru lisus Hristos, împreună cu care Tatălui şi Duhului Sfânt slavă, putere
şi cinste, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
(„Cuvântări despre
viața de familie” - Sfântul Ioan Gură de Aur, Traducere: Pr. Marcel Hanches, Editura Invierea 2005)
Sursă: Taina căsătoriei
0 comments:
Trimiteți un comentariu