foto: fr. Seraphim (Orthphoto) |
de Alexandra Nadane
Vi s-a întâmplat
vreodată ca la sfârșitul unei zile să
vă așezați pe o
canapea, gândindu-vă la ce ați făcut bun
în acea zi și să realizați că timpul a trecut pe lângă voi fără să faceți mare lucru? Ați avut
vreodată sentimentul că acest fapt se repetă?
Poate că ați rememorat întâmplările petrecute în ziua respectivă și v-ați dat seama
că nu mai sunt atât de importante precum erau în acel moment. V-ați întrebat care este esența lucrurilor și cu ce
rămânem la final?
Eu am trecut prin
această situație în urmă cu câțiva ani, la începutul implicării mele în voluntariat.
Dintotdeauna am avut ideea că lucrurile nu au sens dacă sunt făcute doar pentru
propria persoană și că nimic nu-ți poate aduce mai mare bucurie și împlinire decât sprijinul pe care îl oferi celorlalți. Am luat decizia să mă implic și am fost convinsă de necesitatea acestui lucru atunci când
am găsit citatul lui Einstein „doar o viață trăită
pentru ceilalți este o viață care merită trăită”. M-am înscris la câteva asociații, dar am rămas mai aproape de persoanele cu nevoi sociale,
deoarece am considerat că pot fi ajutate să-și depășească
problemele.
A fost o experiență frumoasă, trei ani în care am lucrat intens, am cunoscut
oameni cu povești de viață impresionante și am lucrat
împreună cu voluntari minunați. Însă, la
un moment dat, am avut sentimentul că, în pofida tuturor eforturilor noastre,
problemele celor de care ne ocupăm nu se rezolvă cu adevărat. Pe măsură ce
trecea timpul, simțeam acest lucru tot
mai profund, iar realitatea, modul cum se desfășurau viețile lor, nu
făcea decât să confirme acest sentiment. Am observat că, deși oamenii erau sprijiniți material și se
închegau chiar prietenii cu ei, ei rămâneau în continuare cu durerile și neîmplinirile lor, cu neliniști și frici. Rezolvarea
oferită era doar o aparentă rezolvare. Simțeam că ceea ce fac nu este complet, dar nu știam ce lipsește. Mi-am
dat seamă că noi căutam soluții la un
efect vizibil, fără să știm cauza care îl
determină...citeşte restul articolului pe GEN90.net
0 comments:
Trimiteți un comentariu