„Răul cel mai mic” nu este obligatoriu

Anna Dunikowska-Dmitruk (Orthphoto)

de Alexandra Nadane

Auzim adesea: „Decât să fac un lucru care este un rău, mai bine îl fac pe acesta, care este tot un rău, dar mai mic”. De multe ori, după ce am văzut cum arată „răul cel mai mic”, m-am întrebat dacă el chiar era cel mai mic. M-am întrebat de ce e musai să alegi între două rele și să nu cauți să faci binele, mai ales că răul mai mic este, evident, un târg cu propria conștiință, și nu o rezolvare propriu-zisă a problemei.

Azi am citit că o actriță porno foarte cunoscută, care în 2011 renunțase să mai joace, a declarat zilele trecute că vrea să revină în industria pornografiei, pentru că are nevoie de bani ca să-și crească copiii. A ales, dintre problema financiară și reintrarea în industria pornografică, ceea ce i s-a părut răul cel mai mic. Desigur, este cunoscută dependența pe care o creează pornografia, indiferent dacă ești actor sau consumator, și cât de greu se renunță la ea. Dar, față de tăria dependenței, motivația alegerii cred că este mai importantă.

Dacă mergem într-un spital și întrebăm un medic care ia mită de ce o face, răspunsul obișnuit este că salariul mic îl obligă. Între mită și sărăcie, răul cel mai mic pare mita.

„Răul cel mai mic” îl alege un profesor care se ocupă de elevii pe care îi are la meditații mai mult decât de cei de la clasă, de un preot care se ocupă de problemele personale mai mult decât de cele ale ce i s-au încredințat, un funcționar public care rezolvarea afacerilor personale în locul efortului extenuant pentru rezolvarea problemelor cetățenilor.

Sufletește, cel mai greu mi-e să fac față „alegerii” între două rele atunci când vorbesc cu o femeie aflată în criză de sarcină și îi propun adopția ca o soluție, iar răspunsul ei este: „Da, sunt conștientă de viața pe care o port în mine, dar prefer să facă avort decât să nasc copilul și să nu-l mai pot da spre adopție pentru că mă atașez de el”. Cu alte cuvinte, preferă să curme o viață, pe care știe că ar iubi-o, decât să-i dea o șansă în cadrul unei familii care și-ar dori acest un copil și astfel s-ar lipsi de iubirea față de el. Pe cât de ilogic pare argumentul pentru cine nu l-a auzit sau nu a trecut prin așa ceva, pe atât este de răspândit.

Am încercat să găsesc o soluție pentru ce ar fi de făcut când te afli în fața a două posibilități rele. Un cadru, o metodă de căutare a soluției, căci simțeam că există o structură comună. Am analizat situațiile la care am asistat fără să reușesc și apoi am decis să fac încă două lucruri: să mă uit la referințele din Biblie la această temă și să stau de vorbă cu un preot.

De ce mă uit în Biblie? Pe lângă faptul că am încredere în cuvintele Scripturii ca exprimând adevărul, mai am un motiv să caut aici situațiile de viață. Pe lângă înalta ei teologie dogmatică, ea cuprinde tot ceea ce experimentează omul în viața sa, ca situație concretă. Evident, nu caut despre iPhone, ci despre relația mea cu ceilalți oameni în care poate să intervină iPhone-ul – relaționarea cu ceilalți, asta este esența oricăror probleme.

Ceea ce am găsit în Biblie aproape că m-a uimit. Metoda. Traseul de la problemă la soluție! Sf. Ap. Pavel spune în prima Epistolă către Tesaloniceni: „Feriți-vă de orice înfățișare a răului”; Tobit, în cartea lui: „Faceți bine și răul nu vă va ajunge!”. Mai mult decât atât, există și explicația de ce se poate evita ambele variante de rău, din care părea obligatoriu să alegem una: „Cei ce iubiţi pe Domnul, urâţi răul; Domnul păzeşte sufletele cuvioşilor Lui” (Psalmul 86).

Aici au apărut alte întrebări: De ce Proorocul David îi îndeamnă pe oameni să urască răul, spunând că Domnul îi „va păzi”? De ce să îi păzească, de ce se simt amenințați în acele moment e în care un rău, mai mare sau mai mic, pare singura posibilitate de alegere? Oare oamenii fac răul de frică? Le este cumva teamă să facă binele? Pentru asta am apelat la preot.

Citeşte restul articolului pe GEN90.net

În atenţia bărbaţilor căsătoriţi: Obiceiul de a viziona pornografie este un obicei adulter

de Matt Walsh, 25 noiembrie 2013

Cunosc un tip care-şi înşală soţia. O înşală zilnic. O înşală de mai multe ori pe zi. Este soţ, tată şi adulter în serie.

Nu ar fi trebuit ca eu să ştiu asta despre el, însă a venit vorba acum câteva zile, într-o discuţie. Discutăm despre rata divorţurilor, amândoi spunând de ce credem că statisticile sunt atât de mari. Argumentele mele menţionau şi câteva studii care indicau că pornografia ar fi o cauză esenţială pentru un procent anual de divorţuri de 50%.

El a început să râdă. „Oamenii nu divorţează din cauza pornografiei.” A continuat să-mi explice de ce pornografia nu este „mare scofală” în cazul multor oameni. Nu este „ca şi cum ai înşela”. Mi-a spus că el vizionează aşa ceva de mai multe ori pe zi. A continuat afirmând că soţia lui ar putea fi puţin iritată dacă ar ştii cât de des o face, dar numai pentru că femeile exagerează când vine vorba de „ceva de genul”.

Despre ce mai exact? Despre faptul că soţii lor îşi petrec toată ziua cufundaţi în cele mai întunecate zone ale internetului în căutare de imagini sexuale explicite de viol, abuz, perversiune, exploatare şi alte forme josnice de depravare, anterior necunoscute omenirii?

Mda. Cam aşa ceva. Şi aparent, nu există vreun motiv că soţiile să fie prea supărate pentru asta.

Ascultaţi băieţi, ştiu că această conversaţie este una incomodă. Dar a venit timpul să fim sinceri şi să rostim adevărul despre pornografie. Întâi şi întâi: dacă eşti căsătorit şi vizionezi pornografie, înseamnă că înşeli. Punct. Din perspectiva unui creştin, acest lucru nu este discutabil. Isus a spus-o foarte clar: dacă râvneşti la altă femeie, ai comis adulter. Atunci când vizionăm pornografie, alegem să cedăm acestei pofte trupeşti; ne complăcem în ea, o alimentăm, o păsuim în mintea noastră. Ne scufundăm în ea cu capul înainte şi ne îmbibăm cu ea ca un burete. Ne minimalizăm pe noi înşine, înşelându-ne soţiile şi participând la exploatarea violentă a femeilor (şi a fetelor). Minţile şi trupurile noastre aparţin Domnului şi soţiilor noastre; prin urmare, pornografia încalcă teritoriul lor. Dacă vizionăm pornografie, suntem adulteri. Suntem adulteri în cele mai grave moduri. 

Nici nu este nevoie să facem referire la Sfânta Scriptură pentru a afla răspunsul la această ecuaţie simplă cum că pornografia înseamnă adulter.

De ce nu ar fi aşa?

Pentru că nu ai contact fizic cu altă femeie?

Şi ce dacă? Aceasta este doar o chestiune de semantică şi de împrejurări. Absenţa unei atingeri fizice nu te absolvă în mod automat de stigmatul adulterului – dacă ar fi aşa, discuţiile cu tentă sexuală („sexting”) cu alte femei ar fi un joc cinstit, presupun. Cum te-ai simţi dacă ai verifica telefonul soţiei tale şi ai găsi mesaje scrise picante şi explicite sexual pe care le-a trimis unui bărbat de la birou? Ai fi de acord cu asta, atâta timp cât ai ştii că ea poate demonstra că nu a avut niciun contact fizic cu el? Sau asta este cu totul altceva pentru că ea îl cunoaşte pe tip, în timp ce pornografia este anonimă şi impersonală? Vedeţi, ne trezim că trasam mai multe linii distinctive după bunul plac atunci când suntem nevoiţi să raţionalizăm comportamentul pe care îl cunoaştem în mod instinctiv ca fiind imoral şi greşit.

Dar, OK, cum stau lucrurile dacă ea nu îl cunoaşte pe tip? Ce ce întâmplă dacă ea se implica în „fantezii” cu bărbaţi pe care nu i-a întâlnit niciodată? Imaginaţi-vă că în incursiunea voastră cibernetică, daţi peste o pagină porno ce postează imagini şi clipuri cu o tânără femeie deosebit de ispititoare: soţia dumneavostra. Cum v-aţi simţi? Ştiind că soţia dumneavoastră vinde sex digital pe internet – v-ar plăcea? Acest lucru ar putea provoca o mică dispută conjugală, nu credeţi?

Dacă nu aţi dori ca soţia dumneavoastră să presteze pornografie, trebuie să înţelegeţi de ce ea nu ar vrea ca dumneavoastră să fiţi consumator de pornografie. Dacă nu v-ar plăcea ca ea să invite şi să încurajeze alţi bărbaţi să o violeze în mintea lor, trebuie să înţelegeţi de ce ea nu ar vrea ca dumneavoastră să aceptaţi invitaţia de a viola alte femei în gând.

Nu vreau să fac referire doar la bărbaţii căsătoriţi. Pornografia este otravă pentru toţi, căsătoriţi sau nu. Şi nu mă aflu aici să vă dojenesc că aţi greşit. Trăim într-o societate care speculează slăbiciunile omului, fluturându-i sex prin faţă la turaţie maximă, în fiecare zi, pe tot parcursul zilei, în orice moment. Acest lucru nu este o scuză; doar o tentativă de a pune lucrurile în context. Nu aş face reproşuri unui tip care se luptă cu dependenţa de pornografie mai mult decât aş face-o în cazul unui tip care se luptă cu dependenţa de droguri. Dar cel puţin dependentul de droguri, cel mai probabil, nu va întâlni foarte mulţi oameni (în afară de distribuitorul său) care să-i spună că este de fapt sănătos să fumezi droguri. Dacă acesta se aventurează în afară baracii abandonate unde se droghează, probabil că nu va da peste oameni respectabili care să-i spună: „hei, drogurile nu-s o mare scofală – este absolut normal să fumezi droguri, omule!” Astfel, fumătorul de droguri are un avantaj în faţa dependentului de pornografie. Dependentul de pornografie, în schimb, trebuie să lupte atât cu constrângerea în sine, cât şi cu numeroşii ciudaţi care vor încerca să îl convingă că este vorba doar de puţină distracţie nevinovată.

Aceasta este, bineînţeles, o minciună. Nu este ceva nevinovat. Nu este o distracţie.

Aş putea invoca pentru dumneavoastră numeroasele studii psihiatrice ce atestă efectele negative ale pornografiei asupra creierului. Dar această muncă de cercetare o puteţi face şi singuri.

V-aş putea vorbi despre sclavia sexuală, despre traficul de fiinţe umane, despre abuzul de droguri şi despre molestarea copiilor. Şi v-aş putea explica faptul că industria pornografică nu ar exista fără aceste ingrediente necesare. Însă este vorba de concluzii pe care le puteţi trage şi dumneavoastră, dacă vreodată veţi acorda un moment de atenţie acestui fapt.

V-aş putea aminti faptul că s-ar putea ca aceste femei pe care le găsiţi pe paginile pornografice să nu fie femei, de fapt – ar putea fi copii – şi nu aţi putea şti sigur că nu este aşa. Apoi, aş putea sublinia că se poate ca orice utilizator avid de pornografie să fi fost la un moment dat un utilizator de pornografie infantilă, fie că a ştiut acest lucru sau nu. Însă aceasta este, cu adevărat, o realitate evidentă şi inevitabilă.

V-aş putea spune că mulţi copii vizionează pornografie explicită pentru prima dată la vârsta de 12 ani. V-aş putea spune că încă nici nu am început să culegem cumplitele roade ce vor proveni de la o întreagă generaţie crescută în baza odioaselor perversiuni ale pornografiei de pe internet. Dar poate că este prea târziu pentru aceste avertismente.

Aşadar, ce a mai rămas? Poate că nimic, realmente. Pornografia este malefică, pustie, izolantă, murdară – acest lucru îl ştim cu toţii. De aceea, cu excepţia cazului în care sunteţi fie un om psihotic, fie unul extrem de mizerabil, nu v-aţi dori ca fiica dumneavoastră să se implice în industria pornografică. Acesta este motivul pentru care majoritatea oamenilor îşi ascund obiceiurile porno. Acesta este motivul pentru care încă nu se consideră acceptabil să navighezi pe pagini „pentru adulţi” de la calculatorul de la serviciu sau de la o masă din Starbucks (deşi oamenii o fac, în ambele cazuri). Acesta este motivul pentru care veţi găsi sex shop-uri şi cluburi de striptease numai în mahalalele şi în părţile degradante ale oraşului. Indiferent cât de hedonişti şi de „deschişi la minte” am devenit, încă considerăm pornografia ca ceva ce trebuie stocat în putredele şi întunecatele unghere ale vieţii noastre. Aceasta este Legea Firii şi nu putem scăpa de ea. Avem o abilitate înnăscută de a face distincţie între bine şi rău, fie că ne dorim asta sau nu.

În atenţia bărbaţilor căsătoriţi: cred că ar trebui să ne petrecem timpul liber cu familia, citind cărţi interesante pentru a ne ascuţi mintea sau construind diverse lucruri, exersând sau făcând alte lucruri care ne fac mai buni ca şi persoane. Pornografia nu te face un om mai bun. Te dezonorează. Te face mincinos. Îţi ucide acel instinct care te determină să protejezi şi să onorezi femeile. Te va transforma în ceva ce nu ai vrut să devii vreodată. Te va transforma într-un pervers deghizat şi nedemn. Te va transforma într-un adulter.

Bărbaţii adevăraţi nu vizionează pornografie.

 Sursă: Ştiri pentru viaţă

Traducere: Andreea Dancu

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com