Preasfântă
Maică și Fecioară,
Nădejdea
sufletului meu,
Tu
ești a mea mijlocitoare
La
Milostivul Dumnezeu.
De
n-ar avea în ceruri lumea
Rudenie
de pe pământ,
Atunci
ar fi pustie viața,
Asemenea
unui mormânt!
De
nu erai Tu primăvară
A
veacului înțelenit,
Ar
fi rămas de-a pururi iarnă
Și
soarele n-ar fi zâmbit.
De
n-ai fi revărsat Tu zorii
Peste
pământul adormit,
Atuncea
umbra cea de moarte
Ar
fi rămas fără sfârșit.
Iar
astăzi, Preacurată Maică,
Când
toți ne-am abătut la rău,
De
nu Te vei ruga fierbinte
Ne
părăsește Fiul Tău!
Trimite
semn de pocăință
Poporului
nedumerit
Și
adă iarăși la credință
Pe
sufletul cel rătăcit!
Dezleagă,
Preacurată Maică,
Cătușele
celor robiți
Și
dăruiește-le răbdare
Creștinilor
năpăstuiți!
0 comments:
Trimiteți un comentariu