20 iulie: ✝) Sfântul Slăvitul Prooroc Ilie Tesviteanul

Acesta s-a născut în seminţia lui Aaron, în cetatea Tesvi. La naşterea sa, tatăl său, Sovac, a văzut îngerii lui Dumnezeu zburând împrejurul pruncului, înveşmântându-l în foc şi hrănindu-l cu văpaie de foc, preînchipuind firea sa arzătoare pentru cele dumnezeieşti.

Toată tinereţea sa şi-a petrecut-o în cugetări dumnezeieşti şi rugăciune, ieşind adesea în pustie pentru a-şi ridica mintea la Dumnezeu şi a se ruga în tăcere.

Cel mai mult sfântul prooroc a avut de luptat cu Ahav, împăratul lui Israel, şi cu Isabela, soţia sa, pentru că se închinau idolilor şi întorceau poporul de la slujirea Dumnezeului celui adevărat. Isabela îl înduplecase pe bărbatul ei să ridice capişte în cinstea zeului Baal, iar pe mulţi preoţi i-a pus să sluijească acestuia. Savârşind minuni mari, sfântul Ilie făcu vădită înaintea tuturor puterea lui Dumnezeu. El a închis cerurile, încât nu a plouat vreme de 3 ani şi 6 luni, a făcut să se pogoare foc din cer care mistui jertfa adusă lui Dumnezeu, ceea ce preoţii cei păgâni nu au putut face în numele lui Baal.

Cu rugăciunea sa, sfântul Ilie a făcut să se pogoare ploaia, a înmulţit în chip minunat făina şi untdelemnul în casa femeii văduve din Sarepta şi l-a înviat pe fiul ei.

A proocit lui Ahav că sângele lui îl vor linge câinii, iar Isabelei asemenea, că trupul ei va fi mâncat de câini şi toate acestea s-au împlinit întocmai.

Încă şi multe alte minuni a săvârşit sfântul Ilie şi multe proorocii a făcut.

El a grăit cu Dumnezeu în muntele Horeb şi a auzit glasul său în adiere lină ce s-a făcut după cutremur, vânt şi foc.

Înainte de adormirea sa, sfântul Ilie a rânduit pe Elisei ca următor al său la chemarea proorocească, iar acesta a despărţit cu mantia lui Ilie apele Iordanului, iar la sfârşit, a fost răpit la ceruri într-un car de foc tras de cai de foc.

El s-a arătat împreună cu sfântul prooroc Moise pe muntele Tabor, alături de Mântuitorul Iisus Hristos.

La sfârşitul lumii, sfântul Ilie iar se va arăta spre a pune capăt stăpânirii lui Antihrist.

Tărie sufletului, tărie şi trupului dă-mi, rugându-te Domnului slavei, Cel ce a tămăduit bolile tuturor, Fericite Ilie, şi-mi ajută ca să trec smintelile vieţii fără vătămare. Că pe tine te pun înainte al meu bun folositor.

Pe calea vieţii umblând, multor înşelăciuni mă supun. Bunule, al meu folositorule, îndreptează-mă cu folosinţa ta şi mă întăreşte pe mine cel ce mă clatin la minte şi privesc la desfătările trupului.

Precum de demult, despărţind Iordanul cu cojocul, ai trecut, preafericite, aşa şi vărsările păcatelor mele cele cumplite le usucă, ploi de lacrimi trimiţând sufletului meu totdeauna, proorocule, de Dumnezeu grăitorule, care să-mi dăruiască mie curgerea desfătării.

De smintelile cele de multe chinuri de viaţă şi de tot necazul vrăjmaşilor celor fără de lege. de boala trupească şi de vătămarea sufletească şi de osânda veşnică cea din gheenă, izbăveşte-mă cu rugăciunile tale, mărite proorocule, ca un bun folositor al meu.

Răpit ai fost spre înălţime, îndoit dar al Duhului lăsând lui Elisei cel ce cerea, Mărite Ilie. Cu acela împreună cere neîncetat biruinţă pentru cei binecredincioşi şi iertare de greşeli celui ce se îmbogăţeşte cu tine, folositorul cel neruşinat, către Stăpânul. (din Canonul Sfânului ce se citeşte la Utrenie)