Sursă:
fundacionvida.net
Când
eram mică visam că o să mă căsătoresc și o să am 4 copii, dar când m-am logodit
am aflat că fiind operată de apendicită la 18 ani, mi-a fost extirpat un ovar
care fusese perforat de mai multe chisturi, iar eu nu puteam face copii. Dar la
Dumnezeu nimic nu este imposibil. Logodnicul meu m-a liniștit și mi-a zis:
”copiii sunt ai lui Dumnezeu, iar noi o să avem mulți”.
Astăzi,
sunt căsătorită și pot să spun că este adevărat. Prima mea sarcină la 22 de ani
a avut foarte multe complicații, cu șapte amenințări de avort. Tot ce mâncam
vomitam, iar începând cu a șaptea lună de sarcină a apărut preeclampsia. Până
la naștere am reținut apă și nu am mai mâncat sare. Fiind la prima naștere, la
primul semnal de durere în zona coapselor am plecat la spital, dar m-au trimis
acasă. M-am întors a doua zi și am rămas timp de 24 de ore. Medicul ne-a informat că riscul
este mare și l-a întrebat pe soțul meu între cine să aleagă, între mine sau
copil. Soțul meu i-a răspuns că pe amândoi. Am așteptat să apară contracțiile, s-a
evitat cezariana şi copilașul nostru s-a născut cu 1,6 kg, fără câteva
săptămâni de gestație, dar sănătos.
Au
trecut mulți ani de atunci și am fost binecuvântați. Viața e un dar de la
Dumnezeu. Timp de 23 de ani am văzut încontinuu biberoane și scutece. Cea mai
mică are trei ani și este al zecelea copil. Am avut trei avorturi neprovocate
(știu ce se simte, un gol enorm și o tristețe profundă) și o sarcină molară.
Fiecare sarcină a fost diferită, dar cu toate a trebuit să am grijă, deoarece
exista riscul de avort. Cu al treilea am aflat că sunt însărcinată deoarece am
avut o hemoragie, dar slavă Domnului, a putut fi controlată și am stat la pat o
lună de zile până la naștere.
În
timpul nașterii celui de-al șaptelea copil, am avut binecuvântarea de a fi
asistată de un doctor creștin, care m-a ajutat și a așteptat cu răbdare șapte
ore ca să evităm cezariana. Nașterea a fost grea, am avut hemoragie, dar s-a
terminat cu bine. Și la ultima sarcină mi s-a rupt apa în luna a șasea și a
trebuit să stau la pat fără să mă mișc timp de două săptămâni și să urmez un
tratament pentru dezvoltarea plămânilor fetiței; am fost amândouă în pericol.
Cu adevărat am văzut moartea cu ochii, dar chiar se împlinește vorba ”dai
viață, pentru viață”.
La
43 de ani și cu lumea împotrivă, doctorul m-a supus la o cezariană. Aici vreau
să mă opresc puțin, deoarece niciodată nu am experimentat ceva asemănător. Nu
este nimic pe lume ca sentimentul care îl ai când îl ajuți pe copilașul tău din pântec să iasă
pe lume și fericirea ce o simți când îl vezi, îl simți și îl auzi pentru prima
dată. Cezariana e traumatizantă. Prima dată îți fac o injecție, după aia te
taie, iar imediat tu doar asculți și îți imaginezi ce se întâmplă…În fine, s-a
născut fetița noastră sănătoasă și frumoasă și nu a fost nevoie să fie intubată
sau să primească altă îngrijire specială, așa cum se aștepta. A avut nevoie
numai de căldură timp de patru ore.
Acum
pot să mărturisesc: copii sunt un dar de la Dumnezeu. Viața nu ne aparține, iar
eu, slavă Domnului, sunt sănătoasă. Maternitatea face ca noi femeile să ne
simțim că facem parte din împlinirea planului lui Dumnezeu în perfectă armonie.
Totul pentru dragoste și cu dragoste, fiindcă niciodată nu o să evit să fac
copii, iar eu sunt martor că Dumnezeu există, că este Tatăl nostru care ne
sprijină și ne dă de toate din abundență.
MONICA
CALDERÓN DE VANEGAS
Catolică
Guayaquil
– Ecuador
Traducere:
Irina Gheţau
Preluare
de pe Știri pentru viață
Dacă
doriți să traduceți ca voluntar articole pro-viaţă din engleză, franceză,
spaniolă, italiană sau rusă, vă rugăm să ne
scrieţi pe adresa provalorimedia@gmail.com
De
asemenea, căutăm corespondent voluntar pentru Republica Moldova.
0 comments:
Trimiteți un comentariu