foto: freedigitalphotos
Am o
întrebare foarte grea. Am o vârstă, am păcătuit destul și nu mai vreau să
păcătuiesc. Cum putem să învingem eul din noi?
La o
întrebare atât de grea vă voi da un răspuns la fel de greu. Acest lucru îl
propune Hristos: Eul Său în fața eului nostru. El spune să ne lepădăm de eul
nostru ca să ne putem bucura de Eul Lui. Dar în Eul Lui de Dumnezeu și om. Ca
să putem să ne bucurăm de El trebuie să ne lepădăm de eul nostru.
De
ce mă căsătoresc și nu rămân singur, dacă îmi place atât de mult de eul meu?
Pentru că am văzut un eu mai frumos decât al meu, un eu de care eul meu are
nevoie. Dar ca să pot să locuiesc cu acel eu va trebui să mai las de la mine.
Cu cât las mai mult de la mine, cu atât scap mai mult de eul meu. Dar nu voi
lăsa de la mine dacă nu voi pune ceva în loc. Nu se poate doar să mă golesc,
fără să pun nimic în loc. Ar însemna să mă înec pe mine, să mă distrug. Intrând
în relație cu un eu mai frumos, mai bun, mai înalt, sunt gata să mai las din
eul meu câte puțin și atunci eul lui va fi de ajuns ca să împlinească ceea ce
am lăsat la o parte din eul meu. Deci numai în relație cu un eu mai frumos, mai
bun, mai adevărat pot să scap de eul meu; altminteri, nu.
Iar
eul cel mai bun este al lui Dumnezeu.
Exact.
În fața lui Dumnezeu, în relație cu El, se poate să mă golesc deplin de eul
meu. Fiindcă atât de mult ne iubește, încât nu Se mai uită la El, nu Se ocupă
de El, ci numai de noi.
Selecții
din dialogul dintre Protos. Hrisostom C.
și
tinerii aflați la Putna pe 1 ianuarie 2014
Sursă: Revista Cuvinte către tineri 2014
0 comments:
Trimiteți un comentariu