Alexandra Nadane: „Binele se găsește mereu pe un drum anevoios!”

de Ştefana Totorcea, Ştiri pentru viaţă

Asociaţia Studenţi pentru viaţă a avut un stand la Iaşi, în timpul zilelor dedicate sărbătorii Sfintei Parascheva. Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, și cu sprijinul Părintelui Radu Brânză, Coordonatorul Departamentului Pro Vita din cadrul Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, câteva zile voluntarii SPV au discutat cu mii de pelerini. Am stat de vorbă cu Alexandra Nadane, Preşedintele Asociaţiei Studenţi pentru viaţă, despre recenta experienţă din Capitala Moldovei.

Rep.: La ce anume au reacţionat cel mai bine cei care au vizitat standul Studenți pentru viață?

Alexandra Nadane: Fiecare a găsit ceea ce i se potrivea. Cei mici iubesc baloanele! Adolescenții și tinerii erau interesați de revista „Pentru viață”, numărul trei, pe care tocmai îl luasem de la tipografie – tema lui este „Bărbatul și femeia – egali și complementari”. Iar maturii și vârstnicii luau și baloane pentru nepoții lor, și reviste pentru copiii lor aflați la vârsta tinereții.

Dar au fost și alte lucruri care i-au interesat pe cei care au vizitat standul. De exemplu, una dintre colegele noastre a lucrat mai bine de o săptămână la construirea unui copac decorativ din hârtie, pe care am dorit să îl folosim la Târgului Educației, organizat de Universitatea din București în 10-11 aprilie 2014. S-a pregătit și a venit cu el în dimineața evenimentului, dar, în urma unor intervenții tendențioase, asociația Studenți pentru viață a fost dată afară exact înaintea începerii; dezamăgirea a fost mare și i se părea că munca ei a fost în zadar. Când am început pregătirile pentru Iași, m-am gândit că trebuie neapărat să iau cu mine copacul. Am aranjat standul, am pus copacul pe masă, iar pe ramurile lui am așezat fotografii de la întâlnirile și evenimentele noastre. Am avut o mare surpriză când am văzut că oamenii întrebau dacă pot lua sau pot cumpăra și ei una dintre fotografii. La primele persoane am crezut că e o întâmplare și până la urmă am întrebat pe cineva de ce își dorește atât de mult să ia o fotografie. Răspunsul a fost simplu și neașteptat: „Sunt vii! Transmit un mesaj mai puternic decât orice ați spune dumneavoastră.”

Rep.: Cum vi s-au părut pelerinii? Vă întreb fiindcă am văzut o postare în care un tânăr scria pe blogul lui că la Iaşi s-au adunat 250.000 de oameni care au venit să cerşească sau care nu au ce face acasă.

Alexandra Nadane: Trebuia să-mi adresați această întrebare când eram acolo, deoarece acum încep să regret că n-am făcut o listă cu toate doctoratele, specializările și funcțiile înalte pe care le dețineau cei cu care am discutat! Nici unul dintre ei nu cerșea și cu toții ar fi avut ce să facă acasă. Dar căutau ceva ce puteau găsi doar acolo, la Sfânta Parascheva – harul, bucuria întâlnirii cu un sfânt.

Afirmația pe care ați menționat-o este falsă și denigratoare. Când se discută despre discriminare, o astfel de afirmație cred că exemplifică violența pe care unele persoane, chiar în spațiul media, o aplică asupra persoanelor sau grupurilor de persoane care își exercită dreptul de a practica religia lor. Pe de altă parte, gândindu-ne la sufletele celor prezenți, credeți că unui profesor universitar sau unui academician care a fost acolo îi este ușor să primească o asemenea ofensă din partea unui tânăr, care nu are nici pe departe, cel mai probabil, experiența religioasă și experiența profesională a celor pe care îi defaimă cu atâta ușurătate?

Nu știu câte ore a petrecut el în curtea Mitropoliei sau cu câți pelerini a stat de vorbă, eu am avut ocazia să interacționez cu un procent infim din cei 250.000 de oameni care au fost prezenți la sărbătoare. Și între cei cu care am vorbit au fost oameni foarte importanți pentru această țară, care s-au ferit de ochii presei, s-au așezat smeriți la coadă și au așteptat în liniște și rugăciune să se închine Sfintei Parascheva, cu toate că ar fi putut să li se așeze covorul roșu și să se închine în câteva minute.

Rep.: Care sunt cele mai importante lucruri pe care le-aţi învăţat din această experienţă ieşeană?

Alexandra Nadane: Am trăit totul foarte intens și dacă ar fi să sintetizez ceea ce s-a întâmplat în aceste zile într-un singur aspect, aș spune că am observat și am înțeles foarte limpede că oriunde și oricând se întâmplă lucruri bune apar și provocări foarte mari cărora trebuie să le faci față. 

Știam acest lucru la nivel teoretic, nu e prima dată când ne confruntăm cu diferite situații și ați putea să spuneți: „Da, cu toții știm că niciun lucru nu este ușor”, dar problema e mai complexă decât atât. Una este să te confrunți cu o situație dificilă, iar alta este să vezi și să simți lupta directă dintre bine și rău. Nimeni dintre cei care se implică și fac ceva în apărarea vieții și a familiei nu trebuie să uite sau să ignore acest aspect. Binele se găsește mereu pe un drum anevoios!

Rep.: Există perspective pentru a replica şi la Iaşi ceea ce face asociația Studenți pentru viață la Bucureşti şi în localităţile învecinate?

Alexandra Nadane: Am întâlnit tineri care sunt preocupați de aceleași probleme ca și noi, dar care nu s-au implicat până acum în vreo activitate de acest fel. În urma discuțiilor pe care le-am purtat, am avut sentimentul că nu au găsit încă modalitatea să facă ceva sau nu a fost creat contextul care să faciliteze implicarea lor. Sper ca în viitor să aibă puterea să facă și instituțional binele pe care îl gândesc. Este și o barieră care se manifestă la noi în țară, unde ONG-urile fie sunt temute, mai ales cele care se implică și în spațiul politic, fie sunt disprețuite. Or, societatea civilă este o componentă firească a vocilor unei societăți, ea trebuie să reprezinte aspirațiile cetățenilor, într-o altă formă decât o fac instituțiile statul ori cultele, de exemplu – nu apriori împotrivă, ci să conlucreze pentru binele public.