Cum
putem ţine paza minţii, mai ales în oraş, unde suntem agresaţi de tot felul de
lucruri rele?
Părintele Dionisie: Trebuie luptă,
trebuie osteneală. Ştii prea bine, ca şi creştin, lucrurile care te vatămă,
nu-i aşa? Ei, să te osârduieşti să nu le faci. Ştii foarte bine şi faptele care
te pot ajuta, faptele bune. Fă-le şi te mântuieşti cu ele. De aceea, să te
consideri ca şi cum ai fi într-un război, ca şi cum ai fi un soldat care te
lupţi şi în dreapta şi în stânga să-l omori pe duşmanul tău, să nu-l laşi să
dea înainte. Aşa şi noi, creştinii, să ne luptăm cu patimile care ne vatămă, cu
vrăjmaşul sufletelor, şi să ne osârduim să facem faptele cele bune. Şi chiar
dacă ne osârduim, omul e totdeauna neputincios, nu şi-ar putea împlini dorinţa,
dar este Dumnezeu care ne ajută. Dumnezeu, dacă vede că aplecarea inimii tale
nu-i falsă, atuncea ţi-ajută neapărat, e cu neputinţă să nu-ţi ajute. De multe
ori întârzie să ne ajute ca să vadă hotărârea ta, osârdia ta. Dar dacă ne
osârduim cu ajutorul lui Dumnezeu, bineînţeles, Dumnezeu ajută. (1996)
Nişte mireni, patroni, vor să le daţi câteva sfaturi. Cum
să petreacă dânşii o viaţă duhovnicească când întâmpină multe probleme, au
responsabilitate, oameni sub ascultare?
Părintele
Dionisie: Vedeţi, ne-o binecuvântat Dumnezeu şi
ne-am născut creştini. Dacă ne-am născut creştini, să nu ne depărtăm sub nici
un motiv de sfaturile Bisericii. Biserica niciodată n-are greşeală, sub nici un
motiv. Să ascultăm ceea ce ne spune Biserica şi atunci nu putem călca cuvintele
Domnului.
Dar dacă ne depărtăm de sfaturile
Bisericii, atunci e primejdie, că omul câteodată vrea, câteodată nu vrea, şi
alunecă, şi cade în fărădelegi, cade în necaz. Noi însă, cât putem, să
respectăm cu sfinţenie sfaturile Bisericii ş-atunci, fie că suntem călugări,
fie că suntem mireni sau în orice scaun înalt bisericesc sau mirenesc, putem să
ne purtam în aşa fel ca toţi să ne iubească. În primul rând, conducătorii să-i
iubească pe subalternii lor şi-atunci toate sunt după Dumnezeu. (2002)
Cum se poate duce o viaţă de sfinţenie în lume, unde sunt
ispite la tot pasul? În lume e mult mai multă ispită, să zicem a văzului, a
auzului. Ştim că în mănăstire ispitele sunt mai mari ca în lume, dar mă refer
la ispitele acestea grosolane care sunt în lume. Cum putem să le depăşim?
Părintele
Dionisie: Eee!… Cu îndelungă răbdare, cu
hotărâre duhovnicească în sufletul tău. Să-ţi zici aşa: „Eu ştiu ce este
păcatul. De ce să mă uit cu poftă la fata aceea că-i aşa frumoasă, şi pe urmă
să mă rănesc cu inima?”. Vezi că Sfânta Scriptură spune: „Când te-ai uitat cu
patimă la parte femeiască, iată că ai preacurvit în inima ta cu ea.” De aceea,
trebuie să ne osârduim să avem o bărbăţie duhovnicească în sufletul nostru. Să
zicem aşa: „Frumoasă mai e fata aceea, dar e zidirea lui Dumnezeu. Dacă ea e
aşa frumoasă, dar îngerii lui Dumnezeu cum or fi?” S-o admiri că-i frumoasă,
dar fără patimă, că e zidirea lui Dumnezeu.
Dacă aici, pe
lumea asta, omul este aşa, vai de capul lui cum este, şi are aşa frumuseţe, dar
îngerii lui Dumnezeu? Să-ţi îndrepţi ideea şi mintea la îngerii lui Dumnezeu şi
la frumuseţile pe care le are Dumnezeu în ceruri şi atunci nu pătimeşti. Dar
trebuie, cum am zis, o bărbăţie duhovnicească, şi Dumnezeu ajută. În orice
secundă şi în orice minut să spui „Doamne ajută!”, şi tot în momentul acela El
ţi-ajută, că Dumnezeu nu-i departe, e pretutindenea şi veşnic. (2002)
Sursă: Familia ortodoxă
0 comments:
Trimiteți un comentariu