„Am căzut în păcatul desfrânării pe la vreo 16 ani jumate." / Mii de tineri își păstrează fecioria până la căsătorie

foto: freedigitalphotos

Simona: „Am căzut în păcatul desfrânării pe la vreo 16 ani jumate."

Am căzut în păcatul desfrânării pe la vreo 16 ani și jumate. Am făcut asta din teamă că cel care cică îmi era iubit mă va părăsi dacă nu fac asta pentru el. Nu mi-am dat seama că el nu ţinea la mine deloc. Pentru el eram o nouă fată în pat, atât doar. Chiar dacă am făcut asta pentru el, el nu a avut nicio clipă mustrări de conştiinţa să nu mai umble cu alte fete. Şi i-am trecut cu vederea mult prea multe. Am făcut asta deşi în sinea mea simţeam că nu e bine, nu eram împăcată cu asta. Şi când m-am spovedit în anul următor nu am spus la preot pentru că îmi era ruşine.

Deşi m-am despărţit de acel băiat au urmat şi alţii, pentru că îmi pierdusem respectul faţă de mine şi credeam că dacă am făcut o dată asta acum degeaba mă opresc, oricum nu mai am nimic de câştigat. Nimic mai greşit pentru că până la urmă nu e aşa grav ca un tânăr face asta, cât e grav ca nu vrea să renunţe să se ridice din mocirla în care a intrat, aşa cum eram şi eu. Pe la vreo 20 de ani mi-am dat seama că trebuie să mă opresc pentru că Dumnezeu mă iartă dacă mă opresc şi mă ajuta să mă ridic. Un rol foarte important în a ieşi din acea beznă a păcatului îl are duhovnicul, fără ajutorul lui nu prea reuşeşti să faci mare lucru.

Au trecut cinci ani de când mă oprisem din acest urât păcat şi cred că începusem să mă mândresc cu acest lucru, dar Dumnezeu în milostivirea Sa m-a lăsat să cad din nou în acest păcat, nu pentru că El vroia ci pentru că eu mă credeam vindecată şi am crezut că-l vindec singură pe actualul meu soţ, de acelaşi păcat, dar m-am înşelat. Am căzut din nou în desfrânare şi tot Dumnezeu, cu ajutorul duhovnicului (Pr. Ciprian Negreanu din Cluj) ne-a scos din nou din mocirlă şi am reuşit ca până la nuntă să nu mai cădem în păcat. Nu a fost uşor dar a meritat. Cei care nu aţi căzut în acest păcat încercaţi să învăţaţi de la noi cei care ne-am ars deja şi nu cedaţi orice ar fi, iar cei care aţi căzut nu deznădăjduiţi, Dumnezeu vă iubeşte mai mult decât credeţi voi şi vă aşteaptă să vă ridicaţi. Trebuie doar să vreţi cu adevărat, El o să vă ajute!

(Simona, 25 de ani, Bistriţa)

Mulțumim Asociaţiei Ortodoxia Tinerilor pentru amabilitatea de a ne fi permis reproducerea unor fragmente din cartea „Mii de tineri îşi păstrează astăzi fecioria până la căsătorie”.

Dacă doriți să trimiteți o mărturie personală, vă rugăm să o faceți, noi asumându-ne sarcina de a o transmite și portalului ortodoxiatinerilor.ro, care a inițiat această campanie.